ICCJ. Decizia nr. 5062/2006. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 5062/2006
Dosar nr. 11500/1/2006
Şedinţa publică din 6 septembrie 2006
Asupra recursului penal de faţă;
Din actele şi lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 27 din 29 iunie 2006, Curtea de Apel Bacău, în baza art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins, ca nefondată, plângerea formulată de G.Şt. în contradictoriu cu intimatul I.Şt., notar public, împotriva rezoluţiei nr. 174 din 30 noiembrie 2005 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău şi a Rezoluţiei nr. 1105/II/2 din 3 ianuarie 2006, emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut următoarele:
Prin rezoluţia nr. 174/ P din 30 noiembrie 2005, emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de notarii publici I.Şt., D.T. şi P.M., sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 246 şi 289 C. pen., întrucât faptele nu există, în cauză intervenind şi decesul notarilor D.T. şi P.M.
S-a reţinut că petentul a cerut efectuarea de cercetări faţă de notarul I.Şt., care, îndeplinind abuziv sarcinile de serviciu a întocmit în fals încheierea de legalizare nr. 1789 din 15 mai 1990 pentru copia testamentului nr. 3939 din 7 octombrie 1975.
Totodată s-a sesizat, că în mod abuziv, a fost întocmit şi legalizat în fals testamentul nr. 3939 din 7 octombrie 1975 de către notarul D.T., precum şi certificatul de moştenitor nr. 657 din 9 august 1990 de către notarul public M.P.
Referitor la acest testament s-a susţinut de petent că a fost contrafăcută subscrierea de G.N., iar certificatul de moştenitor nr. 657 din 9 august 1990 a fost autentificat de notarul public M.P., pe baza unei copii legalizate în fals a testamentului nr. 3939 din 7 octombrie 1975.
În raport de actele şi datele existente s-a concluzionat că în cauză nu s-au conturat fapte de fals sau abuz în serviciu de către cei trei notari publici cu prilejul autentificării sau legalizării actelor la care face referire petentul, situaţie în care s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de aceştia.
Împotriva rezoluţiei nr. 174 din 30 noiembrie 2005 petentul a făcut plângere la procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău.
Prin rezoluţia nr. 1105/II/2 din 3 ianuarie 2006 a procurorului general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău s-a respins, ca neîntemeiată, plângerea petentului.
Împotriva acestor rezoluţii petentul a făcut plângere la instanţa competentă care prin hotărârea pronunţată a respins-o ca nefondată.
În motivare instanţa a reţinut că rezoluţiile atacate sunt legale şi temeinice pentru că actele încheiate de notarii publici au fost încheiate cu respectarea dispoziţiilor legale aplicabile şi în acestea s-au consemnat situaţii de fapt reale.
În termen legal, împotriva acestei hotărâri a declarat recurs petentul, care prin motivele scrise, a reiterat susţinerile anterioare, criticând rezoluţiile pentru nelegalitate şi netemeinicie, după cum şi hotărârea atacată, întrucât greşit s-a dispus şi respectiv, s-a menţinut soluţia de neîncepere a urmăririi penale faţă de cei trei notari publici care în raport de faptele comise şi arătate trebuiau cercetaţi penal şi judecaţi pentru infracţiunile prevăzute de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) şi 246 C. pen.
Criticile sunt nefondate pentru considerentele care urmează.
Din verificarea actelor şi lucrărilor cauzei rezultă că instanţa, prin hotărârea atacată, a făcut o corectă aplicare a legii în raport de faptele evidenţiate.
Astfel, referitor la imposibilitatea autoarei G.C. de a semna testamentul autentificat sub nr. 3939 din 7 octombrie 1975 de notarul public D.T., prin sentinţa penală nr. 2526/2003, astfel cum a fost modificată prin Decizia penală nr. 1509 din 4 decembrie 2003 a Tribunalului Bacău, definitivă prin Decizia penală nr. 104 din 19 februarie 2004 a Curţii de Apel Bacău s-a stabilit că nu este scris în fals, că testamentul este valabil, acesta producând consecinţe juridice cu sau fără această semnătură. Or, în cauză petentul nu a contestat autenticitatea încheierii de autentificare, ci doar contrafacerea subscrierii.
Desigur, în contextul dat, nu s-a putut reţine că scrierea în clar a numelui G.C. ar fi fost făcută în scop ilicit, de vreme ce notarul prin menţiunea din încheierea de autentificare confirmă că testatoarea nu a putut semna din motive de sănătate.
Pe de altă parte, eroarea de dactilografiere ce s-a strecurat în încheierea de legalizare nr. 17890 din 15 mai 1990, încheiere realizată de notarul public I.Şt., nu este de natură să altereze, în nici un mod, conţinutul testamentului ce a făcut obiectul legalizării, aşa cum de altfel corect s-a reţinut şi prin rezoluţiile atacate.
Şi chiar dacă această eroare nu s-a corectat nici ulterior şi s-a menţinut şi în cuprinsul certificatului de moştenitor nr. 657/90 autentificat de notara P.M., ea nu a putut produce nici cu această ocazie alte consecinţe juridice atâta timp cât, dezbaterea moştenirii s-a realizat în raport de voinţa defunctei G.C., exprimată prin testament, care există în realitate şi al cărui conţinut nu a fost modificat.
Faţă de aceste aspecte, în mod corect s-a reţinut că în cauză nu se conturează elemente care să justifice comiterea unor infracţiuni de fals sau de abuz în serviciu de către notarii menţionaţi, aspect sub care, soluţia de neîncepere a urmăririi penale pentru aceştia este legală şi temeinică, după cum şi hotărârea recurată.
Pentru aceleaşi considerente criticile formulate sunt nefondate şi potrivit art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat se va respinge, ca nefondat.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat şi la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul G.Şt.T. împotriva sentinţei penale nr. 27 din 29 iunie 2006 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală.
Obligă recurentul petiţionar la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 60 lei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 6 septembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5026/2006. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 5063/2006. Penal. Contestaţie la executare... → |
|---|
