ICCJ. Decizia nr. 5066/2006. Penal. Plângere recurs. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.5066/2006
Dosar nr. 4225/2005
Şedinţa publică din 9 septembrie 2005
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin rezoluţia din 28 februarie 2005 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, secţia de urmărire penală, dată în dosarul nr. 38/P/2005, s-a dispus neînceperea urmăririi penale, împotriva magistratului judecător V.S., de la Judecătoria Strehaia, pentru infracţiunea de abuz în serviciu, prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Prin aceeaşi rezoluţie, s-a dispus disjungerea cauzei şi trimiterea la Parchetul de pe lângă Judecătoria Strehaia, în vederea efectuării de cercetări faţă de A.E. şi C.G., pentru infracţiunile de abuz în serviciu, prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi fals intelectual, prevăzute de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), faţă de B.P., V.D., B.I. şi V.P., pentru infracţiunile de complicitate la fals intelectual şi uz de fals prevăzute de art. 26 raportat la art. 289 şi la art. 291 C. pen.
În motivarea rezoluţiei s-a reţinut că în urma actelor premergătoare efectuate, nu rezultă că magistratul judecător V.S. a săvârşit infracţiunea de abuz în serviciu, prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), el a soluţionat cauza, în raport de probele administrate a interpretat şi aplicat dispoziţiile legale în materie, potrivit convingerii sale.
Împotriva acestei rezoluţii, petentul R.L. a formulat plângere la instanţă învederând că, în mod greşit, s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de magistratul judecător V.S. pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu, prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), deşi existau probe în acest sens, solicitând admiterea plângerii, desfiinţarea rezoluţiei şi trimiterea cauzei procurorului, în vederea începerii urmăririi penale, pentru infracţiunea prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Curtea de Apel Craiova, secţia penală, prin sentinţa penală nr. 58 din 23 iunie 2005, a respins plângerea formulată de R.L. împotriva rezoluţiei din 28 februarie 2005 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, secţia de urmărire penală, pronunţată în dosar nr. 38/P/2005 şi a obligat pe petent, la 500.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
S-a reţinut că, în fapt, prin plângerea adresată Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, R.L. a sesizat săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu şi complicitate la fals de către magistratul judecător V.S., de la Judecătoria Strehaia, a infracţiunilor de fals, înşelăciune, uz de fals şi altele de către A.E., C.G., B.P.V.D., V.I. şi B.I., cu referire la dosarul nr. 1542/2002 al Judecătoriei Craiova.
Efectuându-se acte premergătoare, s-a stabilit că prin acţiunea înregistrată la Judecătoria Strehaia, judeţul Mehedinţi, sub nr. 1542/2002 R.L., în calitate de moştenitor al părinţilor săi decedaţi R.G. şi R.M., a chemat în judecată pe V.D., B.I., V.I. pentru ridicarea uzucapiunii şi anularea titlurilor de proprietate provizorii nr. 62 şi 64 eliberate de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 18/1991, pârâţilor V.I. şi B.I., referitoare la o suprafaţă de 1 ha. Teren care ar fi aparţinut părinţilor săi, dar care a fost atribuit pârâţilor în baza unor înscrisuri oficiale întocmite în fals de către funcţionarii Primăriei Stângăceaua.
Cauza a fost judecată de către magistratul judecător V.S., care prin sentinţa civilă nr. 1311 din 5 iulie 2002 a respins acţiunea reclamantului cu motivarea că viciile de formă a celor două titluri de proprietate la care se referă, reclamantul, nu se regăsesc între cauzele de nulitate absolută prevăzute de dispoziţiile Legii nr. 18/1991.
Hotărârea pronunţată în cauză a rămas definitivă şi irevocabilă, ca urmare a respingerii apelului şi recursului declarat de R.L., în dosarele nr. 7304/2002 al Tribunalului Mehedinţi şi dosarul nr. 1772/2003 al Curţii de Apel Craiova.
Cât priveşte modul de stabilire a taxei judiciare de către acelaşi magistrat judecător au fost avute în vedere dispoziţiile G.H. nr. 752/1999.
S-a apreciat că în cauza judecată magistratul judecător V.S., a interpretat corect probele administrate, în suport de dispoziţiile legale şi potrivit convingerii sale, reprezentând indicii de săvârşire a infracţiunii de abuz în serviciu, prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
În raport de considerentele de mai sus, în mod corect procurorul a dispus faţă de magistratul judecător V.S. neînceperea urmăririi penale pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), iar plângerea formulată de petentul R.L., urmează să fie respinsă, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Împotriva acestei din urmă sentinţe, în termen legal s-a declarat recurs de către petent criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate, deoarece instanţa ar fi trebuit să desfiinţeze rezoluţia din 28 februarie 2005 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, şi să dispună începerea urmăririi penale împotriva numitului R.L., trimiţându-l în judecată pentru faptele sale, astfel încât, să fie obligat să-l despăgubească material şi moral pe petiţionar.
În recurs, s-a mai susţinut că instanţa ar fi trebuit să dispună anularea titlului de proprietate nedatat, titularului V.P., transcris în fals de A.E. şi titlurile de proprietate nr. 62 şi 64, titulari V.P. şi B.I., eliberate ilegal, cu ajutorul actului transcris în fals.
Recursul este nefondat.
Contrar susţinerilor recurentului R.L. în dosare nu sunt dovezi că magistratul V.S., ar fi comis vreo infracţiune, care să-i atragă răspunderea penală şi despăgubirea civilă, faţă de petiţionar. În această situaţie, în mod judicios, acesta nu a format subiectul urmăririi penale, neîncepându-se împotriva sa, urmărirea penală, soluţie legală şi temeinică, corect menţinută de Curtea de Apel Timişoara, prin hotărârea atacată.
Magistraţii judecători sau procurori, nu pot fi trimişi în judecată, pentru hotărârile pronunţate atâta timp cât nu se face dovada că au lucrat cu rea credinţă ori neglijenţă gravă.
Aşa fiind, cum pe cale de consecinţă, nu se pune problema nici a anulării unor titluri juridice de proprietate, emise pe baza legislaţiei civile, Curtea va trebui să privească recursul de faţă, ca nefondat, şi să-l respingă ca atare, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., menţinând, astfel hotărârea atacată.
În ceea ce priveşte recurentul R.D. este de observat că demersul său nu poate fi luat în seamă, atâta timp, cât n-a fost parte în dosarul nr. 579/P/2005, prezentându-se doar, la termenul din 2 iunie 2005, ca frate al petentului R.L., pentru a cere constituirea de parte civilă, cererea neavenită, în faza în care se afla procesul, încât, recursul său va fi privit ca inadmisibil şi respins, în baza art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen.
Văzând şi reglementarea plăţii cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul R.L. şi ca inadmisibil, recursul declarat de petentul R.D. împotriva sentinţei penale nr. 58 din 23 iunie 2005 a Curţii de Apel Craiova.
Obligă pe recurenţi la plata sumei de câte 40 lei RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 9 septembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5063/2006. Penal. Contestaţie la executare... | ICCJ. Decizia nr. 5119/2006. Penal. Contestaţie la executare... → |
|---|
