ICCJ. Decizia nr. 516/2006. Penal. întrerupere executare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 516/2006
Dosar nr. 20236/1/2005
(nr. vechi 5739/2005)
Şedinţa publică din 26 ianuarie 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1055 din 4 august 2005 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, s-a luat act de retragerea cererii formulate de condamnatul B.C. privind întreruperea executării pedepsei aplicate prin sentinţa penală nr. 412 din 21 octombrie 1999 a Tribunalului Iaşi, definitivă prin Decizia penală nr. 3666 din 28 septembrie 2000 a Curţii Supreme de Justiţie, secţia penală.
Pentru a pronunţa hotărârea, instanţa de fond a reţinut că, prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalul Bucureşti, condamnatul a solicitat întreruperea executării pedepsei în temeiul dispoziţiilor art. 453 lit. a), raportat la art. 455 C. proc. pen., arătând „că suferă de afecţiuni ce nu pot fi tratate definitiv în sistemul penitenciar".
Tribunalul, la solicitarea petiţionarului, a dispus efectuarea unei expertize medico-legale la I.M.L. Mina Minovici, expertiză căreia petiţionarul a refuzat să se supună.
În şedinţa publică din 4 august 2005, condamnatul B.C. a arătat că îşi retrage cererea formulată.
Împotriva sentinţei sus-amintite, condamnatul a declarat apel arătând că, în mod greşit, prima instanţă a luat act de retragerea cererii de întrerupere a executării pedepsei şi că, în realitate, a dorit soluţionarea cererii pe baza unor probe deja administrate, într-o cauză similară.
Prin Decizia penală 681 din 9 septembrie 2005, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnatul B.C.
Împotriva acestei din urmă decizii, condamnatul a declarat, în termen legal, prezentul recurs, susţinând, la fel ca în apel, că nu şi-a retras cererea şi solicitând întreruperea executării pedepsei.
Recursul este nefondat.
Cererea de întrerupere a executării pedepsei, potrivit art. 453 alin. (2), raportat la art. 455 C. proc. pen., este guvernată, neîndoielnic, de principiul disponibilităţii, încât, faţă de manifestarea de voinţă a condamnatului, exprimată în şedinţă publică din 4 august 2005, Tribunalul Bucureşti în mod legal a luat act de retragerea cererii de întrerupere a executării pedepsei.
În condiţiile în care manifestarea de voinţă a condamnatului, astfel exprimată, are caracter irevocabil, Curtea constată că în mod corect prima instanţă a luat act de retragerea cererii formulată de acesta, revenirea sa ulterioară, în apel şi în recursul de faţă, asupra actului de dispoziţie este lipsită de consecinţe juridice.
Pentru acestea, în baza dispoziţiilor art. 385 15 alin. (1) pct. 1lit. b) C. proc. pen., recursul urmează să fie respins ca nefondat.
În conformitate cu dispoziţiile art. 192 C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul B.C. împotriva deciziei penale nr. 681 din 9 septembrie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă pe recurent la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 120 RON (1.200.000 lei), din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 40 RON (400.000 lei), se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 26 ianuarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5158/2006. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 5195/2006. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
