ICCJ. Decizia nr. 5220/2006. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.5220/2006
Dosar nr. 12902/1/2006
Şedinţa publică din 12 septembrie 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 6 septembrie 2006, pronunţată în dosarul nr. 4973/42/2006 al Curţii de Apel Ploieşti, pe rol aflându-se cauza penală privind pe inculpata M.M.L., trimisă în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen., raportat la art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), s-a luat în discuţie legalitatea şi temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatei, precum şi menţinerea acestei măsuri.
Constatând că în cauză subzistă temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri, s-a menţinut măsura arestării preventive a acesteia.
În termen legal, inculpata M.M.L. a declarat recurs împotriva încheierii menţionate, solicitând admiterea recursului, casarea încheierii atacate şi punerea în libertate, arătând că potrivit dispoziţiilor art. 160b alin. (2) C. proc. pen., modificat, faţă de gradul de pericol social al infracţiunii săvârşită, de vârsta sa şi alte situaţii faţă de persoana pentru care se ia această măsură, la cazul său concret nu se mai justifică menţinerea ei.
Totodată, a mai arătat că dispoziţiile art. 148 au fost modificate, în sensul că lit. h) a acestuia a fost abrogată, în noua reglementare fiind înlocuită cu lit. f)
A mai susţinut că potrivit Constituţiei şi reglementărilor C.E.D.O., starea de arest este o stare de excepţie şi trebuie să beneficieze de prezumţia de nevinovăţie.
Nu în ultimul rând, a arătat că are o situaţie familială deosebită, în sensul că mama sa este handicapată, soţul pensionat gr. II, băiatul minor, în vârstă de 16 ani, datorită celor întâmplate a suferit o depresie, fiind în prezent internat într-o clinică de specialitate şi ea suferă de tiroidă, este fără antecedente penale, iar de 20 de ani a fost judecător la Judecătoria Câmpina.
Recursul declarat de inculpată nu este fondat.
Potrivit art. 136 alin. (1) C. proc. pen., în cauzele privitoare la infracţiuni pedepsite cu închisoare, pentru a se asigura buna desfăşurare a procesului penal, ori pentru a se împiedica sustragerea inculpatului de la judecată, se poate lua faţă de acesta una din măsurile preventive, lit. d) a acestui articol prevăzând arestarea preventivă.
Art. 148 alin. (1) C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 356/2006, prevede că măsura arestării inculpatului poate fi luată dacă sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 143 şi inculpatul a săvârşit o infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani şi există probe că lăsarea sa în libertatea prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Infracţiunea de primire de foloase necuvenite şi trafic de influenţă în accepţiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 78/2000, dacă au fost săvârşite de una dintre persoanele menţionate la alin. (1) şi (2), se sancţionează cu pedeapsa prevăzută de art. 256 C. pen., respectiv la art. 257 C. pen., al cărei maxim se majorează cu 2 ani.
Cu referire la motivul de recurs invocat, se reţine că instanţa de fond, la 6 septembrie 2006, a constatat că, faţă de dispoziţiile art. 136 C. proc. pen., având în vedere că inculpata a fost cercetată şi trimisă în judecată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen., raportat la art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatei nu s-au schimbat şi impun în continuare privarea de libertate a acesteia.
Lăsarea inculpatei în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, de natură să aducă atingere desfăşurării normale procesului penal, odată ce, cercetarea judecătorească în cauză nu a fost finalizată, nu au fost audiaţi martorii din acte, în raport de natura şi gravitatea infracţiunilor săvârşite, precum şi de persoana inculpatei, fost judecător la Judecătoria Câmpina, vicepreşedinte al acestei judecătorii, care prin natura funcţiei sale era un organ abilitat să aplice şi să respecte legea, astfel că a dispus menţinerea stării de arest a acesteia.
Ca atare, încheierea pronunţată la 6 septembrie 2006 este legală.
Pentru considerentele expuse, recursul declarat de inculpată nefiind fondat, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins.
În baza art. 192 C. proc. pen., inculpata recurentă va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata M.M.L. împotriva încheierii din 6 septembrie 2006 a Curţii de Apel Ploieşti, în dosarul nr. 4973/42/2006.
Obligă recurenta la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 40 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 12 septembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 520/2006. Penal. Contestaţie la executare.... | ICCJ. Decizia nr. 5319/2006. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
