ICCJ. Decizia nr. 5215/2006. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 5215/206
Dosar nr. 10709/1/2006
Şedinţa publică din 12 septembrie 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 43/ P din 13 iunie 2006, Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul M.V., împotriva rezoluţiei nr. 7/II/2 din 26 ianuarie 2006 luată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa.
Pentru a pronunţa hotărârea, instanţa a reţinut că prin plângere, condamnatul a cerut cercetarea penală a procurorului A.P. şi a judecătoarei D.D. (la această dată, avocat în Baroul Constanţa), sub aspectul infracţiunii de abuz în serviciu în formă calificată, prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), combinat cu art. 2481 din acelaşi cod, în motivare el susţinând că procurorul criminalist, cu prilejul efectuării urmăririi penale şi, apoi, al trimiterii lui în judecată, nu a administrat toate probele necesare şi utile cauzei, în mod abuziv a dispus sesizarea instanţei competente pentru judecarea pentru infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen., raportat la art. 175 lit. c), cu aplicarea art. 37 lit. a) din acelaşi cod, iar judecătoarea D.D., în timpul cercetării judecătoreşti, ca preşedinte al completului de judecată, de asemenea abuziv nu a încuviinţat nici o probă solicitată în apărare, astfel condamnarea lui nefiind legală şi temeinică.
Prin rezoluţia din 12 decembrie 2005 luată în dosarul nr. 194/P/2005 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, secţia de urmărire penală şi criminalistică, s-a dispus, în temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., raportat la art. 10 alin. (1) lit. b) din acelaşi cod, neînceperea urmăririi penale faţă de A.P. şi D.D., sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), combinat cu art. 2481 din acelaşi cod.
Plângerea petentului împotriva rezoluţiei menţionate a fost de asemenea respinsă, prin rezoluţia nr. 7/II/2 din 26 ianuarie 2006 emisă de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa.
Cele două rezoluţii au reţinut că activitatea celor doi magistraţi a fost strict circumscrisă atribuţiilor lor legale, ei nesăvârşind nici o faptă prevăzută de legea penală.
Verificând rezoluţiile împotriva cărora petiţionarul a formulat plângere în temeiul dispoziţiilor art. 2781 C. proc. pen., instanţa a constat că ele sunt legale şi temeinice.
Împotriva hotărârii instanţei, petiţionarul, în termenul legal, a declarat recurs, cale de atac motivată oral pe considerentul că procurorul care a instrumentat dosarul în care s-a emis rechizitoriul nr. 1694/P/2002 nu a strâns probe care erau în favoarea sa, nu a „chemat" un expert medic legist care să constate dacă el avea semne de violenţă pe pumni şi nu a procedat la examinarea unghiilor victimei pentru recoltarea de probe care să fie supuse testului A.D.N., iar judecătoarea D.D. nu a acceptat expertizarea, nu a luat în considerare apărările sale expuse în memorii depuse în dosarul nr. 1898/2002 al Tribunalului Constanţa, nu a încuviinţat audierea lui M.C.V. şi nu a fost expertizat psihiatric, aceasta impunându-se pentru a se concluziona dacă neaducerea aminte „îi este imputabilă sau nu".
Recursul declarat nu este fondat.
Din examinarea lucrărilor cauzei, se reţine că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanţa nr. 1964/P/2002 M.V. a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat cu reţinerea stării recidivei prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen., victimă M.I., unchiul său.
Sentinţa penală nr. 666 din 19 noiembrie 2003 a Tribunalului Constanţa a fost apelată şi Decizia instanţei de apel, ulterior, a fost recurată de M.V., recursul fiind respins, ca nefondat, prin Decizia penală nr. 3267 din 15 iunie 2004 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, hotărârile cuprinzând amplu dezvoltarea situaţiei de fapt şi stabilind vinovăţia lui în săvârşirea faptei pentru care a fost condamnat.
Astfel, procurorul A.P. şi judecătoarea D.D., cu prilejul efectuării urmăririi penale şi respectiv al judecării, şi-au îndeplinit atribuţiile de serviciu conform dispoziţiilor ce reglementează cele două faze ale procesului penal.
Ca atare, recursul declarat de petiţionar nefiind fondat, în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins.
Conformart. 192 din acelaşi cod, petiţionarul va fi obligat să plătească cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul M.V. împotriva sentinţei penale nr. 43/ P din 13 iunie 2006 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie.
Obligă recurentul la plata sumei de 80 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 12 septembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5213/2006. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 5266/2006. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
