ICCJ. Decizia nr. 5289/2006. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 5289/2006
Dosar nr. 11193/1/2006
Şedinţa nepublică din 15 septembrie 2006
Asupra recursului penal de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 48 din 14 martie 2006 a Tribunalului Neamţ s-a aplicat inculpatului minor R.V.C. măsura educativă a libertăţii supravegheate pe timp de un an pentru săvârşirea infracţiunii de viol, prevăzută de art. 197 alin. (1) şi (3) cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 99 şi următoarele C. pen.
S-a încredinţat supravegherea inculpatului părinţilor, respectiv părţilor responsabile civilmente R.M. şi R.M., punându-li-se în vedere că au obligaţia de a veghea îndeaproape asupra acestuia în scopul îndreptării sale.
S-a atras atenţia inculpatului asupra consecinţelor purtării sale în condiţiile art. 102 alin. (4) C. pen. şi situaţiilor care atrag revocarea liberării supravegheate.
Sub aspectul laturii civile, inculpatul a fost obligat în solidar cu părţile responsabile civilmente să plătească părţii civile M.A.G. suma de 20.000.000 lei vechi, cu titlu de daune morale.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut, în esenţă, următoarea situaţie de fapt:
La data de 27 octombrie 2003, în jurul orelor 14,00, inculpatul a mers împreună cu minorii M.A.G. şi C.C.E., pe un deal în apropierea Fabricii de bere Z. din Piatra Neamţ.
Profitând de locul izolat în care se aflau, inculpatul l-a tras pe minorul M.A. într-o groapă şi i-a cerut să întreţină raporturi sexuale orale.
Întrucât minorul M.A. a refuzat, inculpatul l-a lovit cu palma peste faţă, astfel că acesta a fost constrâns să întreţină actul sexual oral, fiind în neputinţă de a se apăra.
După consumarea în întregime a actului sexual, inculpatul şi partea vătămată au părăsit locul şi la puţin timp inculpatul l-a obligat pe minor să întreţină pentru a doua oară un act sexual oral.
Situaţia de fapt expresă a fost stabilită pe baza plângerii şi declaraţiei reprezentantului părţii vătămate, procesului verbal de cercetare la locul faptei, raportului de expertiză psihiatrică, anchetei sociale, anchetei psihologice, referatului de evaluare întocmit de S.P.V.R.S.I., depoziţiile martorilor I.C., C.C., O.E., G.V., R.M., A.C., B.F. şi L.R., probe coroborate cu declaraţiile inculpatului.
Curtea de Apel Bacău, prin Decizia penală nr. 193 din 13 iunie 2006, a respins apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamţ, ca nefondat.
Împotriva acestei decizii Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău a declarat recurs sub aspectul netemeiniciei, învederând că se impune aplicarea unei sancţiuni mai aspre, întrucât măsura dispusă de instanţa de fond şi menţinută de instanţa de apel nu realizează scopul de prevenţie generală şi specială a sancţiunilor penale.
Recursul nu este fondat.
Potrivit art. 100 C. pen., faţă de minorul care răspunde penal se poate lua o măsură educativă ori i se poate aplica o pedeapsă, la alegerea sancţiunii urmând a se ţine seama de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de starea fizică, de dezvoltarea intelectuală şi morală, de comportamentul minorului, de condiţiile în care a fost crescut şi în care a trăit, precum şi de datele ce caracterizează persoana făptuitorului.
Instanţele de fond şi de apel au făcut o corectă aplicare a acestor dispoziţii şi, la alegerea sancţiunii, au avut în vedere pericolul social concret al faptelor (pericol, într-adevăr ridicat, dedus din împrejurările în care infracţiunile au fost comise şi, mai ales, raportat la persoana victimei, un copil în vârstă de numai 6 ani) şi celelalte elemente de individualizare, apreciind justificat că realizarea scopului sancţiunii poate fi realizat prin aplicarea unei măsuri educative, şi nu prin aplicarea unei pedepse.
Astfel, expertiza medico-legală psihiatrică, concluzionează că minorul are un intelect la limită, prezintă tulburări psihice de comportament, iar raportul de evaluare întocmit de S.P.V.R.S.I. de pe lângă Tribunalul Neamţ relevă că inculpatul minor, provenit dintr-o familie cu probleme, a abandonat şcoala în clasa a 6-a, dar desfăşoară diferite activităţi lucrative remunerate, fiind un sprijin părinţilor săi care au venituri modice (mama este îngrijitoare la un liceu, iar tatăl pensionar pe caz de boală) şi-şi ajută familia la lucrările agricole.
Modul şi împrejurările concrete în care inculpatul a săvârşit fapta, starea spontană de surescitare în care a acţionat, evident nejustificat obiectiv, dar posibilă pe fondul structurii personalităţii sale (cu o slabă pregătire şcolară şi o redusă capacitate de autocontrol) conduc la concluzia că scopul educativ al sancţiunii penale poate fi atins prin aplicarea unei măsuri educative, aşa cum bine au stabilit instanţele de fond şi de apel, aplicarea unei pedepse în cauză fiind excesivă.
Totodată, instanţele au avut în vedere la alegerea măsurii educative şi preocuparea părinţilor minorului de a corija comportarea fiului lor, disponibilitatea minorului de a munci în condiţii grele pentru a fi un sprijin familiei sale, climatul familial normal, autoritatea părinţilor, lipsa anturajului infracţional, elemente care conduc la concluzia că fapta comisă a fost un moment de rătăcire, izolat în viaţa acestuia.
Toate aceste elemente de circumstanţiere ale faptei şi făptuitorului atestă existenţa unui potenţial real de reeducare şi reintegrare socială a minorului, motiv pentru care recursul declarat de parchet va fi respins, ca nefondat, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Onorariul apărătorului din oficiu pentru asistenţa minorului va fi plătit din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău împotriva deciziei penale nr. 193 din 13 iunie 2006 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, privind pe inculpatul R.V.C.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 lei, pentru asistenţa juridică a intimatului inculpat R.V.C., se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 septembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5266/2006. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 5293/2006. Penal. Contestaţie la executare... → |
|---|
