ICCJ. Decizia nr. 5200/2006. Penal

Decizii penale ICCJ 2006

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 5200/2006

Dosar nr. 2592/2/2006

Şedinţa publică din 12 septembrie 2006

Asupra recursurilor de faţă;

În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 24 din 10 februarie 2006 a Tribunalului Teleorman a fost condamnat inculpatul M.G.C., la 8 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 197 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

Acelaşi inculpat a fost condamnat, la 15 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 197 alin. (1) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

În baza art. 33 lit. a), raportat la art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului în cea mai grea de 15 ani închisoare pe care urmează să o execute.

În baza art. 61 alin. (1) C. pen., s-a revocat liberarea condiţionată privind pedeapsa de 8 ani şi 2 luni aplicată prin sentinţa penală nr. 1236/2002 a Tribunalului Bucureşti şi a contopit restul de pedeapsă de 747 zile cu pedeapsa aplicată în prezenta cauză, urmând ca inculpatul să execute 15 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 65 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) C. pen., pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului şi s-a computat din durata pedepsei prevenţia de la 10 septembrie 2005 la 10 februarie 2006, conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP)

S-a luat act că părţile vătămate P.R.G. şi S.A.C. nu s-au constituit părţi civile în cauză.

A fost obligat inculpatul la 8.000.000 lei cheltuieli judiciare.

1. Instanţa de judecată a reţinut că, la data de 21 noiembrie 2004, partea vătămată P.R.G. s-a aflat al discoteca din comuna Bujoru, judeţul Teleorman, iar în jurul orei 22,00, când se deplasa spre locuinţa bunicilor ei, la care venise în vizită, a fost acostată de inculpatul M.G.C., care a urmărit-o cu un autoturism condus de martorul S.A.V. După ce a introdus-o cu forţa în autoturism, l-a obligat pe conducătorul auto să pornească maşina şi să nu oprească decât în locul pe care îl va indica el. Ajungând în dreptul discotecii, şoferul a oprit maşina, moment în care partea vătămată a coborât şi a relatat martorului G.I.M. că a fost răpită şi l-a rugat să o conducă acasă.

Inculpatul a profitat de lipsa martorului, pe care l-a trimis să-i aducă nişte obiecte din autoturism şi a obligat-o pe victimă să meargă pe islazul comunei, unde a constrâns-o prin acte de violenţă fizică şi ameninţări să aibă raport sexual.

2. La data de 9 septembrie 2005, partea vătămată S.A.C., în vârstă de 14 ani, s-a deplasat, împreună cu fratele ei, în vârstă de 8 ani, la discoteca din comuna Bujoru, unde a stat până la ora 0,30, după care s-au îndreptat spre domiciliul lor. Pe traseu, a fost acostată de inculpatul M.G.C. care a cerut minorului S.M.P. să se îndepărteze şi i-a propus victimei să aibă raport sexual. Ca urmare a refuzului acesteia, a lovit-o şi ameninţat-o că o omoară, după care a dezbrăcat-o şi a întreţinut raport sexual. Fratele părţii vătămate a relatat cele întâmplate martorei P.E., care a sesizat organele de poliţie.

Situaţia de fapt a fost stabilită pe baza plângerilor persoanelor vătămate, proceselor-verbale încheiate de organele de cercetare penală, corpurile delicte, declaraţiilor martorilor şi ale inculpatului, care a dat o altă explicaţie evenimentelor produse.

La individualizarea pedepselor, au fost avute în vedere condiţiile concrete în care s-au consumat faptele, consecinţele produse, precum şi persoana inculpatului, care a dat dovadă de nesinceritate, a încercat să se sustragă urmăririi penale, este recidivist în raport de mai multe condamnări pentru furt şi tâlhărie, din executarea cărora s-a liberat condiţionat.

Deoarece infracţiunile au fost comise în perioada termenului de liberare condiţionată, conform art. 61 C. pen., s-a revocat restul de 747 zile rămase neexecutate din pedeapsa anterioară.

De asemenea, s-a aplicat inculpatului pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 4 ani şi pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)

Împotriva acestei sentinţe, a formulat apel inculpatul M.G.C., pe care a criticat-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

S-a susţinut că nu se face vinovat de săvârşirea infracţiunilor de viol, deoarece raportul sexual cu partea vătămată P.R.G. a avut loc cu acordul acesteia, fără a fi exercitat acte de violenţă, iar pe partea vătămată S.A.C. nu o cunoaşte şi nu a avut nici un fel de relaţii cu aceasta.

În consecinţă, a solicitat achitarea pentru ambele infracţiuni.

Apelul este fondat.

Curtea, examinând hotărârea criticată, sub toate aspectele de fapt şi de drept, a constatat că este nelegală şi netemeinică, pentru cele ce urmează.

În privinţa criticilor aduse de către inculpat, se constată că nu sunt fondate, avându-se în vedere probele din care rezultă cu certitudine comiterea faptelor, aşa cum au fost reţinute de prima instanţă de judecată.

Din conţinutul plângerii părţii vătămate P.R.G., coroborate cu declaraţiile martorilor L.C.M., S.A.V. şi G.I.M. rezultă că inculpatul a forţat-o să urce în autoturism, după care, prin folosirea forţei fizice şi a ameninţărilor a transportat-o pe izlaz, unde s-a consumat raportul sexual.

Din raportul de constatare medico-legală rezultă că minora a prezentat excoriaţii la nivelul feţei, trupului şi membrelor. Deşi nu prezintă leziuni vaginale, iar deflorarea este anterioară raportului sexual cu inculpatul, aceste aspecte nu exclud exercitarea actelor de violenţă în realizarea actului sexual.

Infracţiunea a cărei victimă a fost S.A.C. a fost dovedită cu plângerea părţii vătămate, declaraţiile martorilor S.M.P., B.I., C.M.C., B.M.C. şi P.E.

Din rapoartele medico-legale întocmite în urma examinării minorei S.A.C. a rezultat că nu prezintă leziuni pe corp, trup sau membre, iar în secreţia vaginală nu s-au pus în evidenţă spermatozoizi. Aceasta este virgină anatomic, prezentând un himen elastic ce permite consumarea unui act sexual complet.

Lipsa leziunilor corporale, a spermatozoizilor în secreţia vaginală şi a unei deflorări nu exclud consumarea de către inculpat a unui raport sexual cu victima, în condiţiile în care aceasta nu a opus rezistenţă fizică datorită ameninţărilor agresorului, examinarea şi recoltarea secreţiei vaginale s-a făcut după trei zile de la consumarea raportului sexual, iar minora prezintă un himen elastic, ce permite consumarea unui act sexual complet.

În ambele cazuri de viol, declaraţiile martorilor au fost convergente, neexistând contradicţii care să creeze dubii asupra sincerităţii lor.

Sentinţa pronunţată în cauză este nelegală sub aspectul conţinutului pedepselor accesorie şi complimentară, a modalităţii în care au fost aplicate şi a revocării liberării condiţionate pentru restul de pedeapsă rămas neexecutat.

Pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., urma a se aplica pentru fiecare infracţiune comisă, după care să se facă aplicarea art. 35 C. pen.

Pedepsele accesorii urmau a fi aplicate în aceeaşi modalitate şi în conţinutul prevăzut de art. 64 lit. a), b), d) şi e) C. pen., deoarece decăderea prevăzută de art. 64 lit. c) C. pen., nu are nici o justificare.

În mod asemănător, trebuia să se dispună şi revocarea liberării condiţionate pentru restul rămas neexecutat din pedeapsa anterioară, raportat la fiecare din pedepsele principale aplicate.

Hotărârea este şi netemeinică, sub aspectul cuantumului pedepselor aplicate, care sunt prea severe, avându-se în vedere modalitatea în care inculpatul a acţionat, consecinţele produse şi datele de caracterizare ale acestuia.

În consecinţă, conform art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, prin Decizia penală nr. 417 din 23 mai 2006, a admis apelul declarat de inculpat, a desfiinţat în parte sentinţa şi în fond rejudecând:

În baza art. 197 alin. (1), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul M.G.C., la o pedeapsă de 5 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de viol.

A făcut aplicarea art. 71 şi 64 lit. a), b), d), e) C. pen.

În baza art. 61 C. pen., a revocat liberarea condiţionată pentru restul neexecutat de 747 zile din pedeapsa de 8 ani şi 2 luni aplicată prin sentinţa penală nr. 1236/2002 a Tribunalului Bucureşti şi a contopit acest rest cu pedeapsa aplicată urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 5 ani închisoare şi 5 ani drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.

A făcut aplicarea art. 71 şi 64 lit. a), b), d) şi e) C. pen.

În baza art. 197 alin. (1) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat, la pedeapsa de 10 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de viol.

În baza art. 61 C. pen., a revocat beneficiul liberării condiţionate pentru restul de pedeapsă de 747 zile pe care l-a contopit cu pedeapsa aplicată în prezenta cauză, urmând ca inculpatul să execute 10 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.

A făcut aplicarea art. 71 şi 64 lit. a), b), d) şi e) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele aplicate urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.

A făcut aplicarea art. 71 şi 64 lit. a), b), d) şi e) C. pen.

A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale,

A dedus prevenţia de la 10 septembrie 2005 la zi şi a menţinut starea de arest.

Împotriva deciziei penale nr. 417 din 23 mai 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în termen legal au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi inculpatul M.G.C.

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a criticat Decizia recurată pentru nelegalitate şi netemeinicie sub două aspecte:

1. Greşita individualizare a pedepselor aplicate inculpatului.

În raport de întreg probatoriul administrat în cauză, care evidenţiază o periculozitate sporită a inculpatului, criteriile generale reţinute de instanţa de apel (modalitatea de a acţiona consecinţele faptei şi persoana inculpatului) justifică stabilirea unor pedepse într-un cuantum ridicat, nicidecum redus.

Astfel, săvârşirea a două infracţiuni de aceeaşi natură, în concurs real, pe raza teritorială a aceleiaşi localităţi, la un interval de timp de aproximativ 1 an, în aceeaşi modalitate, acostarea minorelor cu îndrăzneală, în loc public şi în prezenţa altor persoane, obligarea acestora să-l urmeze, prin violenţă şi ameninţare, exercitarea de ameninţări cu moartea asupra martorilor care au încercat să intervină şi apoi constrângerea părţilor vătămate să întreţină raport sexual, constituie împrejurări de fapt care relevă specializarea inculpatului în comiterea de infracţiuni de violenţă, îndreptate împotriva libertăţii sexuale a persoanei, impunându-se o ripostă mai fermă din partea organelor judiciare pentru prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni şi corijarea comportamentului antisocial.

La stabilirea fiecărei pedepse şi a celei rezultante, instanţa de fond nu a aplicat niciunul dintre sporurile facultative prevăzute de dispoziţiile art. 61 alin. (1) teza III C. pen., ori art. 34 lit. b) C. pen., considerând că este suficient a se orienta la pedepse medii. În apel, prin reducerea acestora înspre minimul special prevăzut de lege, s-a ajuns la situaţia ca inculpatul să beneficieze de impunitate, atât pentru săvârşirea infracţiunilor în stare de recidivă postcondamnatorie, cât şi pentru concurs, cu toate că ambele stări de agravare a pedepsei denotă o mai mare periculozitate a sa, o poziţie mai accentuat potrivnică ordinii sociale.

2. Nerespectarea principiului neagravării situaţiei în propriul apel în ceea ce priveşte pedepsele complimentare.

Soluţionând apelul inculpatului, singurul declarat în cauză, instanţa de apel a aplicat acestuia pedepsele complementare a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată mai mare (5 ani) decât cea stabilită de instanţa de fond (4 ani), ceea ce echivalează cu agravarea situaţiei inculpatului în propria cale de atac şi nesocotirea principiului instituit de dispoziţiile art. 372 C. proc. pen.

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi-a întemeiat recursul pe dispoziţiile art. 385⁹ pct. 14 şi 17¹ C. proc. pen.

Inculpatul M.G.C. critică hotărârile pronunţate în cauză pentru nelegalitate şi netemeinicie.

O primă critică întemeiată pe dispoziţiile art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen., vizează greşita sa condamnare pentru cele două infracţiuni de viol întrucât din probele administrate rezultă că, în primul caz, raportul sexual s-a consumat cu acordul părţii vătămate, iar în cel de al doilea caz, din raportul de expertiză medico-legală rezultă că partea vătămată nu a prezentat urme de violenţă şi nici nu s-a întreţinut un raport sexual cu aceasta.

A doua critică vizează greşita individualizare a pedepselor aplicate, pe care le consideră prea aspre în raport cu circumstanţele reale ale săvârşirii faptelor şi cu circumstanţele sale personale.

Examinând recursurile declarate în cauză prin prisma dispoziţiilor art. 385⁹ pct. 14, 17¹ şi 18 C. proc. pen., Înalta Curte reţine că ambele recursuri sunt întemeiate pentru considerentele ce se vor arăta:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Teleorman, inculpatul M.G.C. a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv pentru săvârşirea a două infracţiuni de viol prevăzute de art. 197 alin. (1) C. pen. şi art. 197 alin. (1) şi (3) C. pen., asupra părţilor vătămate P.R.G. şi S.A.C.

În raport cu ansamblul probator administrat atât la urmărirea penală, cât şi pe parcursul cercetării judecătoreşti, ambele instanţe au reţinut corect că inculpatul se face vinovat de săvârşirea celor două infracţiuni, condamnându-l pe acesta la pedeapsa închisorii cu executare în regim de detenţie.

În fapt, în seara zilei de 21 noiembrie 2004, prin exercitarea de violenţe, inculpatul a întreţinut cu partea vătămată P.R.G. în vârstă de 15 ani, un raport sexual normal.

Inculpatul contestă exercitarea violenţelor susţinând că a întreţinut raportul sexual cu acordul părţii vătămate, fapt ce este însă infirmat de declaraţiile martorilor S.A.V., L.C. şi D.C. ce se coroborează cu concluziile raportului de constatare medico-legală nr. 3015/F/2004 eliberat de S.M.L. Teleorman, precum şi cu declaraţiile părţii vătămate.

Astfel, din declaraţiile martorilor menţionaţi şi ale părţii vătămate rezultă că inculpatul a forţat-o pe partea vătămată să urce în autoturismul condus de martorul S.A.V., iar ulterior când au ajuns în dreptul discotecii D., a lovit-o pe aceasta, a dus-o cu forţa pe un drum până la izlazul comunal, unde, prin constrângerea părţii vătămate, a întreţinut cu aceasta un raport sexual normal.

Potrivit raportului de constatare medico-legală nr. 3015/F/2004 din 23 noiembrie 2004 al S.M.L. Teleorman, partea vătămată P.R.G. a prezentat mai multe leziuni traumatice care s-au putut produce prin lovire cu sau de corp dur şi care pot data din data de 21 noiembrie 2004.

Ulterior, în noaptea de 9 septembrie 2005, inculpatul M.G.C., prin constrângerea părţii vătămate S.A.C., în vârstă de 14 ani, a întreţinut de aceasta un raport sexual normal.

Inculpatul a negat comiterea acestei infracţiuni, susţinând că potrivit raportului de expertiză medico-legală partea vătămată nu a prezentat urme de violenţă şi nici nu s-a constatat întreţinerea unui raport sexual cu aceasta.

Şi în acest caz, susţinerile inculpatului sunt infirmate de declaraţiile părţii vătămate, care a arătat constant pe parcursul procesului penal că inculpatul a ameninţat că o omoară, a dezbrăcat-o cu forţa şi împotriva voinţei sale a întreţinut raport sexual normal cu aceasta.

Declaraţiile părţii vătămate se coroborează cu declaraţiile martorilor S.M.P., P.E., V.G. şi cu rapoartele de constatare medico-legale întocmite în cauză.

Potrivit acestora partea vătămată S.A.C. este virgină anatomic, prezentând un himen elastic ce permite consemnarea unui raport sexual complet, iar la data de 10 septembrie 2005, conform referatului ginecologic al Spitalului Judeţean Alexandria a prezentat o leziune ce s-ar fi putut produce prin acţiune cu corp dur şi poate data din noaptea de 9 septembrie 2005.

Pe cap, corp şi membre nu s-au constatat semne de violenţă, cu ocazia examinării părţii vătămate la data de 12 septembrie 2005.

Împrejurarea că partea vătămată este virgină anatomic nu exclude consumarea unui raport sexual complet, aşa cum se reţine şi în raportul de constatare medico-legală, iar ameninţările exercitate asupra acesteia au fost dovedite aşa cum s-a arătat.

Pedepsele aplicate inculpatului, prin cuantumul lor, nu sunt în măsură să corespundă însă scopului educativ şi preventiv al pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen.

Inculpatul a comis infracţiuni de aceeaşi natură, cu un grad de pericol social ridicat, în împrejurări ce denotă periculozitatea inculpatului.

Astfel, inculpatul a acostat părţile vătămate în public, le-a forţat să îl urmeze în prezenţa altor persoane, exercitând ameninţări şi asupra acestora, a profitat de vârsta părţilor vătămate de 15 şi respectiv 14 ani.

De asemenea, inculpatul este cunoscut cu antecedente penale, anterior fiind condamnat pentru infracţiuni de furt calificat şi tâlhărie, prezentele infracţiuni fiind comise în stare de recidivă postcondamnatorie prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen.

Nu trebuie omisă nici atitudinea inculpatului după comiterea faptelor, acesta sustrăgându-se de la urmărirea penală în cazul primei infracţiuni, iar ulterior negând comiterea acestora, în pofida probelor administrate.

Sub acest aspect, recursul declarat de parchet este întemeiat, fiind incident cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen.

Pe cale de consecinţă, critica formulată de inculpat şi care viza reducerea pedepselor este neîntemeiată.

Procedând la o nouă individualizare a pedepselor, instanţa de apel a încălcat dispoziţiile art. 372 C. proc. pen., aplicând inculpatului pedepse complementare de câte 5 ani închisoare, mai mari decât cele aplicate de prima instanţă, în ipoteza în care era investită doar cu soluţionarea apelului inculpatului, sub acest aspect Decizia recurată fiind supusă casării conform dispoziţiilor art. 385⁹ pct. 17¹ C. proc. pen.

În raport cu cele expuse, în baza dispoziţiilor art. 385¹⁵ pct. 2 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va admite ambele recursuri, va casa Decizia penală recurată şi sentinţa penală nr. 24 din 10 februarie 2006 a Tribunalului Teleorman numai cu privire la pedeapsa privativă de libertate aplicată inculpatului şi la pedeapsa complementară.

Se va descontopi pedeapsa rezultantă în pedepsele componente, care vor fi modificate după cum urmează:

- de la 5 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 197 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) din acelaşi cod, la 6 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.;

- de la 10 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 197 alin. (1) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) din acelaşi cod, la 12 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., se vor contopi pedepsele aplicate urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 12 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de dispoziţiile art. 64 lit. a) şi b) C. pen.

Se vor menţine dispoziţiile privind revocarea liberării condiţionate şi a contopirii restului de pedeapsă rămas neexecutat.

Conform art. 385¹⁶ raportat la art. 381 C. proc. pen., se va deduce din pedeapsă timpul reţinerii şi arestării preventive de la 10 septembrie 2005 la zi.

Se vor menţine restul dispoziţiilor sentinţei atacate.

Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (3) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi de inculpatul M.G.C. împotriva deciziei penale nr. 417/ A din 23 mai 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Casează Decizia penală atacată şi sentinţa penală nr. 24 din 10 februarie 2006 a Tribunalului Teleorman numai cu privire la pedeapsa privativă de libertate aplicată inculpatului şi la pedeapsa complementară.

Înlătură aplicarea art. 33 şi art. 34 C. pen. şi descontopeşte pedeapsa rezultantă în pedepsele componente după cum urmează:

- 5 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 197 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) din acelaşi cod şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.;

- 10 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 197 alin. (1) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) din acelaşi cod şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.

Modifică pedepsele după cum urmează:

În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., contopeşte pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul M.G.C. să execute pedeapsa cea mai grea de 12 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.

Menţine dispoziţiile privind revocarea liberării condiţionate şi a contopirii restului de pedeapsă rămas neexecutat.

Deduce din pedeapsa aplicată, timpul reţinerii şi al arestării preventive de la 10 septembrie 2005, la 12 septembrie 2006.

Menţine restul dispoziţiilor sentinţei atacate.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 lei se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 12 septembrie 2006.

← ICCJ. Decizia nr. 5188/2006. Penal. Plângere împotriva...		ICCJ. Decizia nr. 5203/2006. Penal →

ICCJ. Decizia nr. 5200/2006. Penal

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 5200/2006. Penal