ICCJ. Decizia nr. 5266/2006. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Contestaţie în anulare - Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 5266/2006
Dosar nr. 2545/2/2006
Şedinţa publică din 14 septembrie 2006
Asupra contestaţiilor în anulare de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia penală nr. 480 din 4 aprilie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în dosarul nr. 2545/2/2006, s-a declinat competenţa soluţionării cauzei privind contestaţia în anulare formulată de recurenţii H.E., H.I. şi G.M. împotriva deciziei penale nr. 301 din 18 ianuarie 2006 (dosar nr. 22023/1/2005) la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Pentru a pronunţa această decizie, instanţa a reţinut că prin Decizia penală nr. 301 din 18 ianuarie 2006 pronunţată în dosarul nr. 22031/1/2005 (nr. vechi 6633/2005) de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, s-au respins, ca nefondate, recursurile declarate de petenţii H.E., H.I. şi G.M. împotriva sentinţei penale nr. 120 din 28 septembrie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, cu motivarea că soluţia dispusă de procuror şi apoi, verificată de prim-procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti este corespunzătoare materialului de urmărire penală administrat în cauză şi din care nu a rezultat că decesul lui D.I. ar fi intervenit ca urmare a unei determinări la sinucidere din partea făptuitoarei D.M.
Împotriva acestei soluţii au formulat contestaţie în anulare şi, apoi, cerere de revizuire contestatorii revizuienţi H.E., H.I. şi G.M.
Curtea de apel, examinând cererea formulată de aceştia, a constatat că prezintă două calificări juridice date de părţi, prin avocat, însă a acordat prioritate contestaţiei în anulare, în raport cu motivul invocat, art. 386 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., „procedura de citare a părţii pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanţa de recurs, nu a fost îndeplinită conform legii" (dat fiind faptul că se solicită reformarea deciziei penale nr. 301/2006, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie).
Potrivit art. 389 alin. (1) C. proc. pen., contestaţia în anulare pentru cazurile prevăzute în art. 386 lit. a) - c) C. proc. pen., se introduce la instanţa de recurs care a pronunţat hotărârea a cărei anulare se cere.
Aşa fiind, s-a apreciat că cererea, contestaţia formulată a fost greşit îndreptată la Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, şi în consecinţă s-a declinat competenţa soluţionării cauzei la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, conform art. 42 C. proc. pen.
Astfel, cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală sub nr. 2545/2/2006.
Prin cererea formulată şi înregistrată iniţial pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, sub nr. 2545/2/2006, petiţionarii H.E., H.I. şi G.M. au formulat atât contestaţii în anulare, cât şi cerere de revizuire împotriva deciziei penale nr. 301/2006, solicitând admiterea recursului formulat în cauză.
În motivarea cererilor referitoare la contestaţiile în anulare, contestatorii petiţionarii au arătat că procedura de citare pentru ziua judecăţii fondului nu a fost legal îndeplinită. Pe baza dovezii că pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie se află dosarul penal nr. 6633/2005, petiţionarii au invocat excepţia de conexitate, instanţa fiind obligată să se pronunţe asupra excepţiei şi să le comunice încheierea de şedinţă ataşată la citaţie pentru ziua judecăţii fondului. Or procedura fiind viciată prin necomunicarea odată cu citaţie pentru fond a încheierii de soluţionare a excepţiei invocată, Decizia contestată este lovită de nulitate absolută.
Acestei cauze i-a fost ataşat dosarul nr. 22023/1/2005 (nr. vechi 6633/2005) al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în care a fost pronunţată Decizia nr. 301 din 18 ianuarie 2006.
Prin Decizia mai sus-menţionată au fost respinse, ca nefondate, recursurile declarate de petiţionarii H.E., G.M. şi H.I. împotriva sentinţei penale nr. 120 din 28 septembrie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, fiind obligaţi recurenţii petiţionari la plata sumei de câte 80 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa acea decizie, instanţa supremă a reţinut că instanţa de fond a verificat rezoluţia atacată pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei şi a constatat în mod just că aceasta este legală şi temeinică.
Soluţia dispusă de procuror şi apoi verificată de prim-procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti corespunde materialului probator administrat în cauză şi din care nu a rezultat că decesul lui D.I. ar fi intervenit ca urmare a unei determinări la sinucidere din partea făptuitoarei D.M.
Întrucât în cauză nu au rezultat aspecte de natură penală privind exercitarea abuzivă de către procurori a atribuţiilor lor de serviciu, în mod întemeiat instanţa de fond a respins plângerea petiţionarilor împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale nr. 920/P/2005 din 16 mai 2005 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.
Cheltuielile judiciare au fost stabilite în mod judicios, în conformitate cu prevederile art. 192 C. proc. pen.
Aşa fiind, în cauză neexistând alte motive de casare, curtea a respins recursurile petiţionarilor, ca nefondate, văzând şi dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
În vederea soluţionării contestaţiilor în anulare formulate de contestatorii petiţionari s-a dispus citarea acestora pentru termenul din 15 iunie 2006, când s-a constatat lipsă de procedură cu aceştia, precum şi pentru azi 14 septembrie 2006, când s-a constatat procedura de citare legal îndeplinită, contestatorii lipsind la ambele termene arătate şi neexistând vreun înscris care să ateste imposibilitatea de prezentare sau alte motive.
La termenul de astăzi, apărătorul contestatorilor, în concluziile orale, în dezbateri a lăsat la aprecierea curţii soluţia ce urmează a fi pronunţată în cauză, iar procurorul a pus concluzii de respingere, ca inadmisibile a contestaţiilor în anulare formulate de contestatori.
Examinând contestaţiile în anulare formulate de contestatorii petiţionari H.E., H.I. şi G.M. în raport cu motivul invocat întemeiat pe dispoziţiile art. 386 lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază ca fiind nefondată contestaţia în anulare formulată pentru considerentele ce se vor arăta.
Legiuitorul român a prevăzut că împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestaţie în anulare în condiţiile dispoziţiilor art. 386 lit. a) C. proc. pen., când procedura de citare a părţii pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanţa de recurs nu a fost îndeplinită conform legii.
Or, din examinarea cauzei a rezultat, că la termenul din 18 ianuarie 2006, când a fost judecat recursul declarat de petiţionarii H.E., G.M. şi H.I., procedura de citare cu recurenţii petiţionari a fost îndeplinită în conformitate cu dispoziţiile art. art. 2781 alin. 10 alin. (1) cu referire la art. 38511 alin. (1) cu referire la art. 177 alin. (1), 178 alin. (1) şi art. 179 C. proc. pen., iar cu intimaţii B.A., procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi N.D., procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti a fost îndeplinită în condiţiile art. 2781 alin. 10 alin. (1) cu referire la art. 38511 alin. (1) cu referire la art. 175 alin. (1) teza a II-a C. proc. pen.
Astfel, la dosarul instanţei de recurs se află dovezile de îndeplinire a procedurii de citare cu recurenţii petiţionari H.E. la adresele din Făgăraş, şi respectiv str. Luncii ambele din judeţul Braşov, existând menţiunea primirii de către recurentă pe cea din ultimă dovadă, H.I. la adresele din comuna Şinca, judeţul Braşov şi respectiv Făgăraş, str. Trandafirilor, judeţul Braşov, existând menţiunea primirii de către destinatar şi semnarea dovezii de către sora destinatarului identificată cu act de identitate şi G.M. la adresele din Făgăraş, str. Trandafirilor, judeţul Braşov la sediul Cabinetului Individual de Avocatură I.S. şi respectiv str. Tudor Vladimirescu, ambele îndeplinite prin afişare, subliniindu-se că afişarea actului pe uşa principală a locuinţei destinatorului, nefiind găsită nicio persoană de la pct. 1, destinatar, soţ, rudă cu destinatarul, persoană care locuieşte cu destinatarul, portar, administrator, serviciul de registratură sau funcţionarul însărcinat cu primirea corespondenţei, serviciul personal, administraţia spitalului, comandamentul unităţii militare, administraţia locului de deţinere.
Totodată, la acelaşi dosar se află notele telefonice pentru cei doi intimaţi, respectiv B.A. şi N.D. ambii procurori la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, existând menţiunea referitoare la faptul că s-a luat legătura telefonică cu aceştia, indicându-se data, ora, locul unde are loc procesul, respectiv 18 ianuarie 2006, ora 9,00 la sediul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, sala de şedinţă nr. 8 parter, numărul de dosar, obiectul acestuia, persoanele care au declarat recurs, persoanele şi calităţile acestora care au transmis şi respectiv primit nota telefonică.
Criticile contestatorilor referitoare la excepţia formulată nu pot fi examinate prin prisma cazului de contestaţie în anulare invocat, deoarece conţinutul art. 386 lit. a) C. proc. pen., cuprinde în mod expres şi limitativ condiţia de exercitare a acestei căi extraordinare de atac.
Astfel, Înalta Curte, în raport cu cele mai sus arătate, constată că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de cazul de contestaţie în anulare invocat, respectiv art. 386 lit. a) C. proc. pen.
De asemenea, Înalta Curte consideră că examinarea criticii formulată de contestatori în raport cu îndeplinirea condiţiilor impuse de legiuitor în cazul de contestaţie în anulare invocat, nu conduce la inadmisibilitatea contestaţiei în anulare, ci la analizarea pe fond a conţinutului acesteia.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondate, contestaţiile în anulare formulate de contestatorii petiţionari H.E., H.I. şi G.M. împotriva deciziei penale nr. 301 din 18 ianuarie 2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.
În conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen., se vor obliga recurenţii contestatori la plata cheltuielilor judiciare către stat, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu în sumă de câte 40 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, contestaţiile în anulare formulate de contestatorii condamnaţi H.E., H.I. şi G.M. împotriva deciziei penale nr. 301 din 18 ianuarie 2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.
Obligă recurenţii contestatori la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de câte 220 lei, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu în sumă de câte 40 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 septembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5215/2006. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 5289/2006. Penal → |
|---|
