ICCJ. Decizia nr. 5295/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 5295/2006
Dosar nr. 6964/3/2006
Şedinţa publică din 15 septembrie 2006
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 288 din 14 martie 2006, Tribunalul Bucureşti a respins, ca neîntemeiată, cererea condamnatului R.V., prin care a solicitat revizuirea sentinţei penale nr. 489 din 12 aprilie 2005 a aceluiaşi tribunal.
Instanţa a constatat că, prin sentinţa penală nr. 489 din12 aprilie 2005 a Tribunalului Bucureşti, definitivă prin de Decizia penală nr. 5968 din 24 octombrie 2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, revizuientul R.V. a fost condamnat, la pedeapsa rezultantă de 12 ani închisoare, pentru săvârşirea mai multor tâlhării.
Prin cererea de revizuire sus-numitul a solicitat redeschiderea dosarului pentru aflarea adevărului şi buna soluţionare a cauzei întrucât, deşi recunoaşte faptele pentru care a fost condamnat, nu a putut declara în cursul judecăţii despre împrejurările comiterii acestora, deoarece a fost ameninţat de unul dintre coinculpaţi.
Pentru a respinge cererea de revizuire instanţa a constatat, pe de o parte, că împrejurările invocate de condamnat privitoare la participaţia şi contribuţia şi a altor persoane la săvârşirea faptelor, nu sunt noi, fiind analizate chiar prin rechizitoriul parchetului iar, pe de altă parte, în considerarea acestor împrejurări tot nu s-ar ajunge la netemeinicia hotărârii de condamnare, ci, cel mult la o redozare a pedepsei, efect ce nu poate fi obţinut pe această cale extraordinară de atac.
Apelul condamnatului a fost respins prin Decizia penală nr. 331 din 20 aprilie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, instanţa de control judiciar constatând că hotărârea pronunţată este legală şi temeinică. Decizia penală sus-menţionată a fost atacată cu recurs de către condamnatul R.V., nemotivat în scris şi a cărui soluţie a fost lăsată de acesta, prin concluziile orale, la aprecierea instanţei.
Verificând hotărârea atacată pe baza lucrărilor şi materialului de la dosar şi numai în raport cu cazurile de casare care, conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., se iau în considerare din oficiu, Curtea constată că recursul nu este fondat.
Deşi condamnatul prin cerere invocă formal cazul de revizuire prevăzut de art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., din descrierea acestuia, participarea şi a altor persoane la comiterea tâlhăriei despre a căror contribuţie nu a putut da amănunte deoarece a fost ameninţat, rezultă că nu sunt realizate condiţiile prevăzute de textul de lege sus-arătat întrucât, pe de o parte, împrejurările arătate nu sunt noi, fiind cunoscute de organul judiciar şi, de urmare, prin rechizitoriul parchetului s-a dispus disjungerea cauzei faţă de un alt participant, iar, pe de altă parte, aceleaşi împrejurări nu au aptitudinea de a dovedi netemeinicia hotărârii de condamnare, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 394 alin. (2) C. proc. pen.
Neconstatând, din examinarea hotărârii existenţa nici unuia dintre cazurile de casare, care potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., se iau în considerare din oficiu, recursul condamnatului-revizuient urmează să fie respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat recursul declarat de revizuientul R.V. împotriva deciziei penale nr. 331/ A din 20 aprilie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurentul revizuient la plata sumei de 140 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 septembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5293/2006. Penal. Contestaţie la executare... | ICCJ. Decizia nr. 5297/2006. Penal → |
|---|
