ICCJ. Decizia nr. 5213/2006. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 5213/2006
Dosar nr. 10411/1/2006
Şedinţa publică din 12 septembrie 2006
Asupra recursului penal de faţă;
Din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 38/ P din 2 iunie 2006, Curtea de Apel Constanţa a respins plângerea formulată de petenta S.B., ca nefondată.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut următoarea stare de fapt şi de drept:
Petenta Compania S.B. a depus plângere penală împotriva doamnei procuror S.C. din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanţa, pentru infracţiunea prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), deoarece, prin rezoluţia nr. 230/P/2005 din 22 septembrie 205 a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de făptuitorii F.L.D. şi F.C.A. pentru infracţiunile de concurenţă neloială, contrafacerea unei mărci şi de punere în circulaţie fără drept a unui produs purtând o marcă identică sau similară cu o marcă înregistrată pentru produse identice sau similare ce prejudiciază pe titularul mărcii înregistrate, fapte prevăzute de art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 11/1991, modificată şi art. 83 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 84/1998.
Prin rezoluţia nr. 229/ P din 20 decembrie 2005, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de magistrat întrucât faptele reclamate de S.B. prin avocat G.N.T. nu sunt prevăzute de legea penală.
Procurorul a susţinut că din examinarea modului în care a fost soluţionat dosarul nr. 230/P/2005 nu rezultă elemente din care să se tragă concluzia săvârşirii unor fapte penale faţă de cel care a pronunţat-o; potrivit reglementărilor în vigoare, magistratul a avut în vedere toate mijloacele de probă, inclusiv raportul de expertiză.
Plângerea formulată de către petentă, în baza art. 278 C. proc. pen., a fost respinsă, ca nefondată, prin rezoluţia procurorului general nr. 15/II/2 din 27 ianuarie 2006.
În motivarea soluţiei de respingere a plângerii formulată de petentă, instanţa a reţinut că aceasta nu a depus nici o dovadă a susţinerilor sale.
În termen legal împotriva acestei hotărâri a declarat recurs petenta care prin motivele scrise a susţinut, în esenţă, următoarele:
- motivarea cuprinsă în hotărârea atacată reprezintă o modalitate de eludare a motivelor referitoare la temeiurile de fapt şi de drept (art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)) ale plângerii;
- instanţa de fond nu a ţinut cont că rezoluţia pronunţată de către Procurorul General al Curţii de apel Constanţa nu este motivată;
Criticile formulate vor fi examinate în raport de cazul de casare prevăzut de art. 3859 al.1 pct. 171 C. proc. pen., constatându-se că recursul este nefondat.
Într-adevăr, procedând la motivarea soluţiei de respingere a plângerii formulată de petentă, instanţa de fond, în mod corect a reţinut că procurorul soluţionând dosarul nr. 230/P/2005 nu a desfăşurat activităţi care să cuprindă elementele constitutive ale infracţiunii reclamate.
În temeiul dispoziţiilor cuprinse în art. 3 din Legea nr. 303/2004, a art. 132 din Constituţie, instanţa de fond a reţinut corect că, procurorul este independent în desfăşurarea activităţii, soluţia acestuia fiind supusă căilor de atac prevăzute de lege.
În ce priveşte cea de a doua critică referitoare la nemotivarea rezoluţiei nr. 15/II/2/2006 din 17 ianuarie 2006, este de observat că, aceleaşi considerente de fapt şi de drept care au justificat soluţia de neîncepere a urmăririi penale faţă de magistrat au stat şi la baza soluţiei de respingerea plângerii de către procurorul ierarhic superior.
Astfel, s-a reţinut just că, potrivit reglementărilor în vigoare urmărirea penală se face pe baza probelor administrate şi analizate în ansamblul lor, doar de către procuror care în calitatea sa apreciază dacă urmărirea penală este completă, dacă fapta există şi a fost comisă de inculpat sau învinuit, că acesta răspunde penal.
În cauza supusă judecăţii, în cadrul acestei proceduri speciale, procurorul a avut în vederetoate mijloacele de probă, inclusiv raportul de expertiză efectuat dispunând soluţia care a nemulţumit pe petentă, dar care are corespondent în probele administrate.
Pe de altă parte, este de subliniat şi împrejurarea că, singura cale prin care o soluţie adoptată de procuror poate fi reformată este cea prevăzută în art. 275 – art. 278 şi 2781, de care petenta a uzat.
Urmare a celor prezentate, în cauză nu se constată motive care să atragă casarea hotărârii atacate şi în consecinţă, potrivit art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat se va respinge ca nefondat.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta va fi obligată la lata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionara Compania S.B. împotriva sentinţei penale nr. 38/ P din 2 iunie 2006 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie.
Obligă recurenta la plata sumei de 80 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 12 septembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5210/2006. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 5215/2006. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
