ICCJ. Decizia nr. 5203/2006. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 5203/2006
Dosar nr. 8549/1/2006
Şedinţa publică din 12 septembrie 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 448 din 14 decembrie 2005, Tribunalul Gorj a condamnat pe inculpatul C.L.A., la 3 ani închisoare şi un an pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru tentativă la infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174, art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) şi a art. 73 lit. b) din acelaşi cod.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi a art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
S-a luat act că partea vătămată T.G. nu s-a constituit parte civilă.
Inculpatul a fost obligat la plata către partea civilă C.A.S. Gorj, a sumei de 932,87 lei cu titlu de despăgubiri civile, sumă ce se va actualiza la data achitării efective.
Pentru a pronunţa hotărârea, instanţa a reţinut următoarea situaţie de fapt:
În seara zilei de 26 iunie 2005, inculpatul şi concubina sa S.C., au participat la o petrecere organizată în satul Borăscu, aici el având un diferend verbal cu B.D. şi J.N., aceştia din urmă povestind cele întâmplate prietenului lor, T.G.
Împreună cu acesta, cei doi s-au hotărât să ia legătura cu inculpatul pentru a-i cere detalii legate de conflictul întâmplat, sens în care, pe drum, ei deplasându-se cu un autoturism, l-au observat pe inculpat şi concubina lui. Ca atare, T.G. a coborât din vehicul şi s-a îndreptat spre inculpat. Instantaneu, inculpatul l-a lovit, el aplicându-i o lovitură şi cu un corp tăietor-înţepător, leziunile provocate necesitând 16-18 zile de îngrijiri medicale.
Raportul de constatare medico-legală a reţinut că leziunile au pus în pericol viaţa victimei, rezultatul mai grav neproducându-se pentru că victima a fost supusă intervenţiei chirurgicale şi tratată intensiv.
Fişa de cazier judiciar a inculpatului a relevat că acesta, prin sentinţa penală nr. 1779/1998 a Judecătoriei Târgu Jiu a fost condamnat la 4 ani şi 6 luni închisoare, pedeapsă din care a fost liberat condiţionat la 25 noiembrie 2002, rămânându-i un rest de 611 zile închisoare, situaţie în raport cu care el este recidivist postcondamnatoriu potrivit dispoziţiilor art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
Împotriva sentinţei, inculpatul a declarat apel, motivul invocat fiind greşita stabilire a situaţiei de fapt şi, deci şi a vinovăţiei lui.
Curtea de Apel Craiova, prin Decizia penală nr. 138 din 20 aprilie 2006, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat.
Nemulţumit şi de hotărârea pronunţată în apel, inculpatul în termenul legal, a declarat recurs, cale de atac nemotivată în scris.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru asistarea juridică a recurentului a indicat cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 18 şi pct. 17 C. proc. pen., respectiv în cauză s-a comis o eroare gravă de fapt, hotărârea de condamnare fiind greşită şi faptei săvârşite i s-a dat o greşită încadrare juridică.
Recursul este nefondat.
Din verificarea lucrărilor cauzei, se reţine că în faza urmăririi penale şi la cercetarea judecătorească, partea vătămată constant a declarat că a fost lovită de C.L.A. cu piciorul şi „a simţit cald în zona abdomenului", ceea ce a însemnat că „a fost tăiat", după aceasta, de teamă, a fugit şi s-a pierdut în întuneric.
Fişa de observaţie medicală, întocmită la 26 iunie 2006, orele 4h10’, la poziţia 2094, a înscris că T.G. a prezentat diagnosticul „plagă înjunghiată hipocondru drept".
Inculpatul şi martorii B.D., J.N., S.C., au susţinut că partea vătămată a fost lovită de inculpat, dar nu au văzut la acesta nici un obiect tăietor-înţepător. Însă, din modul de derulare a conflictului în timp, noaptea de 25 spre 26 iunie 2006, între intervalul întâlnirii celor doi şi cel al retragerii victimei, acesta nu a mai avut vreun diferend cu nici o altă persoană, transportarea sa la spital fiind făcută, la solicitarea lui, de un vehicul de ocazie.
Ca atare, situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului au fost just stabilite.
În ce priveşte încadrarea juridică a faptei, în caracterizarea acesteia, activitatea infracţională trebuie analizată în ansamblul ei, atât din punctul de vedere al intenţiei făptuitorului, cât şi din cel al consecinţelor suportate de victimă în urma tuturor leziunilor ce i s-au cauzat. În ansamblul lor, leziunile au pus în primejdie viaţa victimei, iar inculpatul, producându-le, nu a urmărit să cauzeze doar o vătămare corporală, ci el a fost indiferent, indirect acceptând că lezând abdomenul, putea să ucidă victima, rezultat care nu s-a produs datorită unor situaţii din afara voinţei făptuitorului (intervenţie chirurgicală de urgenţă, terapie intensivă).
În aceste condiţii, fapta comisă este tentativă la infracţiunea de omor calificat.
Pentru considerentele expuse, recursul declarat de inculpat nefiind fondat, conform dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., el urmează si fie respins.
În baza dispoziţiilor art. 192 din acelaşi cod, inculpatul recurent va fi obligat să plătească cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.L.A. împotriva deciziei penale nr. 138 din 20 aprilie 2006 a Curţii de Apel Craiova.
Obligă recurentul la plata sumei de 220 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 12 septembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5200/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 5210/2006. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
