ICCJ. Decizia nr. 5293/2006. Penal. Contestaţie la executare (art.461 C.p.p.). Contestaţie în anulare - Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 5293/2006
Dosar nr. 5772/1/2006
Şedinţa publică din 15 septembrie 2006
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin cererea introdusă la data de 5 aprilie 2006 şi înregistrată sub nr. 5772/1/2006, contestatorul M.N. a formulat contestaţie în anulare împotriva deciziei nr. 1777 din 20 martie 2006 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. 44/1/2006.
În motivarea contestaţiei, petiţionarul a invocat dispoziţiile art. 386 lit. c) C. proc. pen., întrucât instanţa nu s-a pronunţat asupra unei cauze de nepedepsire prevăzută de lege.
S-a mai învederat că instanţele care au pronunţat condamnarea petiţionarului, la pedeapsa de 13 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (3), (4) şi (5), cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 37 lit. a) C. pen., nu au aplicat legea penală mai favorabilă, nu au ţinut seama că infracţiunii reţinute în sarcina sa îi lipseşte unul din elementele constitutive, împrejurare care impune desfiinţarea hotărârii atacate, reţinerea cauzei spre rejudecare şi aplicarea dispoziţiilor art. 481 lit. c) şi d) C. proc. pen.
Contestaţia la executare nu este fondată.
Aşa cum rezultă din actele aflate la dosar, M.N. a fost condamnat, la pedeapsa rezultantă de 13 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, prin sentinţa penală nr. 293 din 29 noiembrie 1999 a Tribunalului Brăila.
După rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, petentul a formulat contestaţie la executare în temeiul art. 461 lit. d) C. proc. pen., respinsă de instanţa de fond prin sentinţa penală nr. 6 din 10 ianuarie 2005 cu motivarea că, în speţă, nu sunt întrunite dispoziţiile art. 15 C. pen. şi art. 458 C. proc. pen. (invocate de condamnat), întrucât prin OG nr. 207/2000, aprobată, cu modificări şi completări la Legea nr. 456/2001, care a modificat art. 146 C. pen., nu a fost stabilită o pedeapsă mai uşoară pentru infracţiunea de înşelăciune comisă de petiţionar, iar sancţiunea aplicată este mai mică decât maximul special.
Această din urmă sentinţă a fost menţinută prin Decizia penală nr. 468/ A din 24 noiembrie 2005 şi prin Decizia nr. 1777 din 20 martie 2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (decizie atacată prin prezenta contestaţie în anulare).
Prin Decizia contestată nu a fost analizat fondul cauzei, ci, aşa cum s-a arătat mai sus, a fost soluţionat recursul într-o altă cale de atac extraordinară (contestaţie la executare).
Or, calea de atac a contestaţiei în anulare, pentru motivul prevăzut de art. 386 lit. c) C. proc. pen. (text invocat de contestator) poate fi îndreptată numai împotriva acelor hotărâri judecătoreşti prin care s-a rezolvat cauza în fond, în ceea ce priveşte latura penală sau civilă.
În speţă, contestaţia în anulare vizează o hotărâre pronunţată într-o contestaţie la executare şi care neîncadrându-se în dispoziţiile art. 386 lit. c) C. proc. pen., va fi respinsă ca nefondată.
În baza art. 192 alin. (2) din acelaşi cod, contestatorul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondată, contestaţia în anulare formulată de contestatorul M.N. împotriva deciziei penale nr. 1777 din 20 martie 2006 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. 44/1/2006.
Obligă contestatorul la plata sumei de 140 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 septembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5289/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 5295/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... → |
|---|
