ICCJ. Decizia nr. 5523/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 5523/2006
Dosar nr. 11029/1/2006
Şedinţa publică din 26 septembrie 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 68 din 30 ianuarie 2006, Tribunalul Iaşi a condamnat pe inculpatul D.M., la un an închisoare, pentru infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi c), cu aplicarea art. 74 şi a art. 76 lit. b) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi a art. 64 lit. a), b), c) şi e) C. pen.
Pe latură civilă, s-a constatat că paguba adusă părţii vătămate S.A.M. a fost acoperită prin restituire în natură.
Pentru a pronunţa hotărârea, instanţa a reţinut următoarea situaţie de fapt:
În jurul orelor 2330 din data de 14 iunie 2005, inculpatul, aflat într-o zonă a municipiului Iaşi în compania mai multor tineri, a observat-o pe S.A.M. care, având pe umăr o poşetă se îndrepta spre un imobil. Instantaneu, el s-a hotărât să o urmărească, sens în care a pornit după ea şi i-a smuls cu putere geanta, acest fapt ducând la ruperea baretei obiectului. După incident, având asupra sa geanta, inculpatul a fugit, ţipetele părţii vătămate alertând o patrulă de poliţie care, acţionând, l-au imobilizat şi l-au condus la o secţie de poliţie. Aici, inculpatul a recunoscut fapta şi după identificarea bunurilor aflate în geantă (telefon mobil Nokia 3410, carte de identitate, carte de alegător, carnet de student, suma de 5.300.000 lei), acestea au fost restituite păgubitei.
Împotriva sentinţei, au declarat apeluri Parchetul de pe lângă Tribunalul Iaşi şi inculpatul.
Parchetul a criticat sentinţa pentru netemeinicia pedepsei aplicate inculpatului, sens în care, având în vedere dispoziţiile art. 52 şi ale art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), a cerut majorarea acesteia.
Inculpatul a motivat apelul declarat pe considerente ţinând de comportarea sa anterioară săvârşirii faptei, pe conduita avută pe parcursul urmăririi penale şi al cercetării judecătoreşti şi pe necesitatea ca pedeapsa să-i dea posibilitatea de a se reeduca.
Curtea de Apel Iaşi, prin Decizia penală nr. 174 din 13 iunie 2006, a admis apelul declarat de parchet, a desfiinţat sentinţa, a înlăturat aplicarea art. 74 lit. b) C. pen. şi, a majorat pedeapsa privativă de libertate de la un an închisoare, la un an şi 6 luni închisoare.
Apelul declarat de inculpat a fost respins ca nefondat.
Nemulţumit de hotărârea instanţei de apel, inculpatul, în termenul legal, a declarat recurs, cazul de casare invocat fiind cel prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., respectiv s-a aplicat pedeapsă greşit individualizată în raport cu prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) sau în alte limite decât cele prevăzute de lege.
Recursul nu este fondat.
Art. 72 C. pen., text de lege care prevede criteriile generale de individualizare a pedepsei, înscrie că la stabilirea şi aplicarea acesteia se ţine seama de dispoziţiile Părţii generale a codului, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Pe de altă parte, art. 52 C. pen., prevede că pedeapsa este o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare a condamnatului, scopul ei fiind prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni, prin executarea ei urmărindu-se formarea unei atitudini corecte faţă de muncă, faţă de ordinea de drept şi faţă de regulile de convieţuire socială.
Ca atare, examinând modul în care instanţele de fond şi de apel au aplicat pedeapsa, se reţine că aceasta corespunde tuturor criteriilor enunţate, ea este în limitele textului incriminator şi este în măsură să-l reeduce pe inculpat, fapta săvârşită prezentând pericol pentru ordinea socială şi de drept.
Pentru considerentele expuse, recursul declarat de inculpat nefiind fondat, în baza dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins.
Conform art. 192 din acelaşi cod, inculpatul recurent va fi obligat să plătească cheltuielile judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.M. împotriva deciziei penale nr. 174 din 13 iunie 2006 a Curţii de Apel Iaşi.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 15 iunie 2005 la 20 decembrie 2005.
Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 26 septembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5370/2006. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 5531/2006. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
