ICCJ. Decizia nr. 5301/2006. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 5301/2006
Dosar nr. 592/33/2006
Şedinţa publică din 15 septembrie 2006
Asupra recursurilor de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 35 din 25 aprilie 2006 a Curţii de Apel Cluj a fost respinsă plângerea formulată de părţile vătămate B.I. şi B.G. împotriva rezoluţiei din 28 noiembrie 2005 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj în dosarul nr. 228/P/2005.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut următoarea situaţie de fapt:
Părţile vătămate la data de 5 octombrie 2005, au formulat plângere împotriva ofiţerului de poliţie N.D.G. susţinând că în după amiaza zilei de 2 octombrie 2005, în timp ce se aflau pe o proprietate vecină cu cea a numitului M.A. au fost ameninţaţi şi insultaţi de ofiţer, ocazie cu care acesta a distrus şi un telefon mobil marca Alkatel cu cameră video încorporată.
Prin rezoluţia din 28 noiembrie 2005, pronunţată în dosarul nr. 228/P/2005, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de ofiţerul de poliţie, reţinându-se pe baza probelor administrate că în cauză infracţiunile de insultă şi ameninţare nu există, iar în ceea ce priveşte infracţiunea de distrugere, lipseşte latura obiectivă a acesteia.
Soluţia adoptată prin rezoluţia menţionată a fost atacată în termen legal la procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, iar prin rezoluţia nr. 1639/II/2/2005 din 27 decembrie 2005, a fost respinsă plângerea formulată de petiţionari.
Instanţa de fond a mai reţinut că soluţia de neîncepere a urmăririi penale este legală şi temeinică, din depoziţiile martorilor M.A., V.T., K.E. şi F.C. rezultând că între petiţionar şi făptuitor a avut loc un incident, însă iniţiativa declanşării acestuia a avut-o partea vătămată, iar făptuitorul nu i-a aruncat telefonul ci a respins oferta acestuia de a-l lua pentru a purta o convorbire telefonică cu şeful său, comisarul Ţ.P.
Împotriva acestei sentinţe părţile vătămate au declarat recurs, învederând că soluţia de neînceperea a urmăririi penale este nelegală şi netemeinică, solicitând trimiterea cauzei la procuror, redeschiderea urmăriri penale şi administrarea tuturor probelor necesare în vederea stabilirii unei situaţii de fapt reale.
Recursul nu este fondat.
Aşa cum rezultă din actele aflate la dosar procurorul a audiat părţile vătămate, făptuitorul şi persoanele prezente, inclusiv ofiţerii trimişi la locul faptei pentru verificarea sesizării telefonice formulată de petiţionar.
Din coroborarea depoziţiilor martorilor T.T., C.G., M.Şt., M.A., V.T., K.E. şi F.C. a rezultat aşa cum bine au reţinut, procurorul, procurorul ierarhic superior şi instanţa că în cadrul unei întâlniri private între subcomisarul de poliţie N.D. şi părţile vătămate s-a declanşat un conflict motivat, printre altele, şi de relaţiile anterioare dintre părţi (ofiţerul de poliţie a instrumentat cercetările penale împotriva celor doi petiţionari, finalizate cu trimiterea în judecată şi condamnarea acestora la pedepse privative de libertate pentru infracţiuni prevăzute de Legea nr. 678/2001) conflict declanşat de părţile vătămate.
Din aceleaşi declaraţii a mai rezultat că, într-adevăr, ofiţerul de poliţie nu i-a ameninţat şi insultat pe petiţionari, iar infracţiunea de distrugere nu întruneşte elementele constitutive ale unei fapte penale.
În consecinţă, hotărârea pronunţată de instanţa de fond este temeinică şi legală, motiv pentru care, recursurile vor fi respinse, ca nefondate, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Conform art. 192 alin. (2) din acelaşi cod, recurenţii vor fi obligaţi la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de petiţionarii B.I. şi B.G. împotriva sentinţei penale nr. 35 din 25 aprilie 2006 aCurţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.
Obligă recurenţii petiţionari la plata sumei de câte 50 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 septembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5297/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 5302/2006. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
