ICCJ. Decizia nr. 5302/2006. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 5302/2006
Dosar nr. 3216/39/2006
Şedinţa publică din 15 septembrie 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin rezoluţia nr. 183/P/2005 din 27 martie 2006 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, confirmată prin rezoluţia nr. 91/II/2/2006 din 5 mai 2006 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de numitul S.C.R., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de calomnie, prevăzută de art. 206 C. pen., în temeiul art. 228 alin. (6), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., întrucât fapta nu a fost comisă de acesta şi neînceperea urmăririi penale faţă de numiţii M.S. şi B.C.I., sub aspectul aceleiaşi infracţiuni, în temeiul art. 228 alin. (6), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracţiuni, atât sub aspectul laturii obiective cât şi al celei subiective.
S-a reţinut, în esenţă că, cercetările efectuate în cauză, nu confirmă comiterea calomniei, că agentul M.S. şi agentul B.C.I. au întocmit mai multe rapoarte scrise cu privire la incidentul din seara zilei de 12 august 2005, rapoarte ce le-au fost solicitate de către cadrele de conducere ale I.J.P. Suceava şi din cadrul Corpului de control al I.G.P.R., în conţinutul cărora cei doi au reflectat aspecte în legătură cu incidentul, menţionând activităţile desfăşurate de ei la acea dată. În conţinutul acestor rapoarte nu sunt cuprinse afirmaţii sau aprecieri negative cu privire la comportamentul petentului, ci doar constatări ale faptelor, aşa cum au avut loc în succesiunea lor, cei doi exprimându-şi doar poziţia cu privire la îndeplinirea atribuţiilor de serviciu. Totodată M.S. şi B.C.I. nu au făcut declaraţii în presă şi nici nu şi-au exprimat în vreun fel opinia în public, cu privire la incidentul din data de 12 august 2005.
În ce-l priveşte pe subinspectorul S.C.R. s-a reţinut că acesta nu a avut nici o implicare în incidentul din data respectivă, nu a fost prezent la nici unul din momentele producerii acestuia şi nu a dat nici o declaraţie de presă, după cum, nu a întocmit nici un raport scris, lucru confirmat şi de declaraţiile persoanelor audiate în cauză.
Plângerea formulată de numitul O.A. împotriva acestei rezoluţii a fost respinsă, ca nefondată, de către Curtea de Apel Suceava, secţia penală, prin sentinţa nr. 18 din 30 iunie 2006.
Împotriva acestei din urmă decizii, în termen legal a declarat recurs petiţionarul O.A., criticând soluţia ca fiind greşită pentru că există o legătură directă între rapoartele scrise întocmite cu ocazia cercetării prealabile şi comunicatele de presă, ceea ce face necesară tragerea la răspundere penală a numiţilor M.S., B.C.I. şi S.C.R. pentru săvârşirea infracţiunii de calomnie, prevăzută şi pedepsită de art. 206 C. pen.
Recurentul a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi admiterea plângerii aşa cum a fost formulată, în sensul condamnării celor trei învinuiţi pentru săvârşirea infracţiunii de calomnie, prevăzută de art. 206 C. pen.
Recursul este nefondat.
Din cercetările efectuate în cauză a rezultat că în seara zilei de 12 august 2005, pe raza municipiului Rădăuţi a avut loc un incident în care au fost implicaţi mai mulţi lucrători de poliţie şi deputatul O.A., evenimentul fiind raportat de către ofiţerul de serviciu către conducerea Poliţiei municipiului Rădăuţi şi către Dispeceratul I.P.J. Suceava.
A doua zi, din depoziţiile şefului Poliţiei municipiului Rădăuţi şi a conducerii I.P.J. Suceava s-au efectuat cercetări prealabile şi o anchetă administrativă în cadrul cărora li s-a solicitat lucrătorilor de poliţie implicaţi în cauză să prezinte rapoarte scrise în legătură cu incidentul respectiv.
În presa locală, în unele ziare centrale, precum şi la unele posturi de televiziune au fost difuzate ştiri, începând cu 15 august 2005, referitoare la evenimentul în care au fost implicaţi petentul şi intimaţii, ştiri care au avut la bază comunicatele întocmite de I.P.J. Suceava, I.G.P.R. şi Ministerul Administraţiei şi Internelor, precum şi unele comentarii ale altor instituţii şi persoane interesate în cauză.
Cu privire la fapta reclamată de petent în mod corect a reţinut parchetul că declaraţiile celor doi poliţişti nu întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de calomnie, prevăzută de art. 206 C. pen.
Astfel, intimaţii M.S. şi B.C.I. nu au făcut declaraţii în presă şi nici nu şi-au exprimat în public opinia cu privire la incidentul în care au fost implicate părţile, iar în rapoartele pe care le-au scris la solicitarea conducerii I.P.J. Suceava şi a Corpului de control al I.G.P.R., nu au făcut afirmaţii denigratoare la adresa petentului.
Pe de altă parte, aşa cum a reţinut şi parchetul, aceste rapoarte nu pot constitui temei al răspunderii penale pentru infracţiunea prevăzută de art. 206 C. pen., întrucât chiar dacă ar fi conţinut elemente care să nu corespundă realităţii şi de natură să-l expună pe petent la o sancţiune penală, administrativă sau disciplinară, ori dispreţului public, ele nu erau destinate publicităţii, condiţie ce ţine de esenţa infracţiunii de calomnie.
Apariţia materialelor în presă nu poate fi imputată intimaţilor, întrucât nu ei au întocmit şi aprobat comunicatele de presă şi nici nu au prevăzut că cele scrise de ei, vor fi date publicităţii prin aceste comunicate, întrucât lipseşte din conţinutul constitutiv al infracţiunii de calomnie şi latura subiectivă.
În ce-l priveşte pe subinspectorul S.C.R. cu privire la care petentul nici nu a mai făcut referire în plângerea adresată instanţei, în mod corect s-a dispus neînceperea urmăririi penale pentru art. 206 C. pen., întrucât nu s-a dovedit ca acesta să fi participat la cele întâmplate în 12 august 2005 sau să fiu întocmit vreun raport scris sau să fi făcut vreo declaraţie în presă, cu privire la respectivul incident.
De altfel, se cuvine să se reţină că, indiferent de evaluarea probelor dosarului, că infracţiunea reclamată nici nu mai este reglementată ca atare, în prezent fiind abrogată prin art. I pct. 56 din Legea nr. 278/2006.
În raport cu cele arătate, Curtea va respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul O.A. împotriva sentinţei atacate, obligându-l pe recurent la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul O.A. împotriva sentinţei penale nr. 18 din 30 iunie 2006 aCurţii de Apel Suceava, secţia penală.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 80 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 septembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5301/2006. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 5328/2006. Penal. Traficul de influenţă... → |
|---|
