ICCJ. Decizia nr. 5360/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 5360/2006
Dosar nr. 3520/2/2006
Şedinţa publică din 19 septembrie 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 94/ F din 24 februarie 2006, pronunţată de Tribunalul Ialomiţa, în dosarul nr. 1486/2005, în baza art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi alin. (21) lit. a), cu aplicarea art. 74 – art. 76 C. pen., a condamnat pe inculpatul T.F., la pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare, pentru infracţiunea de tâlhărie.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsă perioada reţinerii de 24 ore de la 5 mai 2005.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 11 pct. 2 lit. b), raportat la art. 10 alin. (1) lit. h) C. proc. pen., s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului T.C. la plângerea prealabilă formulată de partea vătămată D.M. prin retragerea plângerii.
S-a luat act că inculpatul T.C. a fost reţinut 24 ore la 5 mai 2005.
S-a luat act că prejudiciul produs părţii vătămate D.M. a fost acoperit prin restituire.
În noaptea de 1 mai 2005, inculpatul T.F. şi fratele său, C. se aflau la discoteca organizată în comuna Săveni, jud. Ialomiţa, unde locuiesc.
În jurul orelor 3,00, fratele inculpatului a avut un conflict cu partea vătămată D.M. care a părăsit localul fiind urmărit de acesta.
Aflând despre incident, inculpatul a plecat după cei doi. La un moment dat l-a observat pe fratele său urmărindu-l pe D.M. Cei doi fraţi au reuşit în cele din urmă să-l imobilizeze pe acesta aplicându-i apoi cu pumnii şi picioarele.
Intervenţia unor vecini i-a determinat să înceteze agresiunea. Primul a plecat T.C., la locul incidentului rămânând inculpatul şi partea vătămată. Aceasta, sesizând lipsa telefonului mobil la care a vorbit înainte de a fi agresat, în prezenţa inculpatului şi a fratelui pentru a-şi anunţa tatăl, a încercat să-şi caute telefonul, dar a fost împiedicat de inculpat să facă acest lucru.
Prima instanţă a reţinut că inculpatul şi-a însuşit telefonul părţii vătămate după ce l-a agresat împiedicându-l să-şi caute bunul şi să-l recupereze.
Împotriva sentinţei a declarat apel inculpatul. El a solicitat casarea hotărârii atacate, rejudecarea cauzei şi, pe fond, schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de tâlhărie în cea de însuşire a bunului găsit.
Prin Decizia penală nr. 485 din 15 iunie 2006, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală pentru cauze cu minori şi de familie, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat.
Nemulţumit, acesta a declarat recurs pe care, în termen legal, l-a înaintat Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.
În motivele de recurs scrise depuse la dosarul cauzei el solicită în principal
1. – constatarea încălcării prevederilor art. 171 alin. (41) C. proc. pen., referitoare la dreptul la apărare, caz de casare prevăzut de art. 3859 pct. 6 C. proc. pen.
Inculpatul susţine că, urmare cererii sale din apel, formulată la termenul din 25 mai 2006, instanţa a acordat termen, la 15 iunie 2006, pentru a pune concluzii cu privire la noua încadrare juridică, cauza judecându-se în lipsa sa şi a apărătorului ales.
2. În subsidiar, în temeiul art. 334 C. proc. pen., solicită schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 C. pen., în cea de însuşire a bunului găsit, prevăzută de art. 216 C. pen., caz de casare prevăzut de art. 3859 pct. 17 C. proc. pen., şi, în raport de noua încadrare juridică aplicarea unei pedepsei corespunzătoare.
3. În concluziile orale, apărătorul său a solicitat în principal schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de tâlhărie în cea de furt calificat (art. 3859 pct. 17 C. proc. pen.).
4. În subsidiar a cerut redozarea pedepsei în sensul reducerii sale, caz de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Recursul declarat este neîntemeiat şi urmează a fi respins ca atare.
1. Conform încheierii de la dosar apel inculpatul a solicitat prin apărătorul său schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de tâlhărie în infracţiunea de însuşire a bunului găsit, motiv pentru care instanţa a acordat termen, la data de 15 iunie 2006, pentru a da posibilitatea reprezentantului Ministerului Public să studieze actele şi lucrările dosarului şi să pună concluzii în raport de cererea de schimbare a calificării juridice, inculpatul având termen în cunoştinţă. Cu toate acestea nici el şi nici apărătorul său ales nu s-au prezentat în mod nejustificat, instanţa, constatând cauza în stare de judecată a acordat cuvântul în apel.
Pentru inculpatul apelant a pus concluzii apărător din oficiu L.S.
Susţinerea inculpatului că, deşi prezent la începutul şedinţei de judecată, a părăsit sala împreună cu apărătorul său ales, revenind după strigarea cauzei şi judecarea acesteia, nu înseamnă nerespectarea prevederilor art. 171 pct. 4 C. proc. pen., inculpatul având termen în cunoştinţă şi, deci obligaţia de a fi prezent la termenul pentru care a fost citat.
De altfel, nici el şi nici apărătorul ales nu au putut justifica absenţa de la termenul când s-a judecat cauza în apel.
2,3. Schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de tâlhărie pentru care a fost condamnat în cea de însuşire a bunului găsit nu poate fi primită.
Inculpatul ştia că telefonul mobil aparţine părţii vătămate.
El şi fratele său o agresaseră pe aceasta cu puţin timp înainte.
În momentul în care partea vătămată, sesizând lipsa telefonului mobil a încercat să-l caute în locul unde fusese lovită, inculpatul, ameninţător, s-a opus, interzicându-i să facă acest lucru.
Reacţia inculpatului de a nu-i permite părţii vătămate să-şi caute bunul s-a produs în mod evident pe fondul stării de temere pe care inculpatul i-a insuflat-o datorită conduitei sale violente. În mod cert această interdicţie impusă de inculpat a însemnat o presiune psihică care a determinat partea vătămată să reintre în posesia telefonului, pe care, pe acest fond, inculpatul şi l-a însuşit.
Din acest motiv nu se poate reţine infracţiunea de furt calificat. Ceea ce deosebeşte cele două fapte, tâlhăria de furt este elementul de violenţă, fizică sau psihică ce intră în conţinutul infracţiunii complexe de tâlhărie. Dacă la furt, luarea bunului din posesia sau detenţia persoanei vătămate se face fără a înfrânge prin astfel de mijloace voinţa acesteia, la tâlhărie făptuitorul foloseşte violenţa pentru a intra în posesia bunului, pentru a-l păstra sau pentru a-şi asigura scăparea.
Or, în cazul nostru, atitudinea ameninţătoare a inculpatului survenită la câteva momente după ce a agresat fizic partea vătămată a determinat renunţarea acesteia de a reintra în posesia telefonului mobil pe care, în aceste condiţii, şi l-a apropriat inculpatul. În acest caz violenţa psihică intervenită imediat după cea fizică, a fost exercitată pentru a sustrage bunul şi a-l păstra.
4. Instanţa de fond a aplicat, iar cea de apel a menţinut o pedeapsă bine individualizată, făcându-se o judicioasă evaluare a criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), ţinându-se cont, pe de o parte, de modalitatea săvârşirii faptei (noaptea, prin acţiunea iniţială violentă a două persoane, asupra unei persoane care nu a ripostat), iar pe de altă parte de conduita anterioară a inculpatului care a atras aplicarea prevederilor art. 74 şi 76 C. pen.
În acest fel scopul coercitiv-educativ al pedepsei aplicate corespunde prevederilor art. 52 C. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T.F. împotriva deciziei penale nr. 485 din 15 iunie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reţinerii preventive din 5 mai 2005, de 24 ore.
Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 19 septembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5338/2006. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 5371/2006. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
