ICCJ. Decizia nr. 5339/2006. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 5339/2006
Dosar nr. 11117/1/2006
Şedinţa publică din 18 septembrie 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin rezoluţia nr. 32/P/2005, din 7 aprilie 2005, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi a dispus, în temeiul art. 228 alin. (4), raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale, faţă de făptuitorii V.C., A.P. şi R.R., cercetaţi pentru infracţiunile prevăzute de art. 246, art. 250 şi art. 267 C. pen.
Actele premergătoare începerii urmăririi penale s-au efectuat ca urmare a plângerii formulate de petiţionarul A.M. în calitate de persoană vătămată, care a învederat organelor judiciare că inspectorul de poliţie V.C. şi agenţii A.P., D.V. şi R.R. l-au agresat pe data de 8 mai 2004, când l-au reţinut şi imobilizat.
În conformitate cu dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen., petiţionarul a formulat plângere împotriva soluţiei procurorului la Curtea de Apel Iaşi, susţinând că din probe rezultă vinovăţia făptuitorilor, astfel că se impune tragerea lor la răspundere penală.
Prin sentinţa penală nr. 41 din 2 noiembrie 2005, Curtea de Apel Iaşi a respins, ca neîntemeiată, plângerea formulată de petiţionar.
În termen legal, petiţionarul a declarat recurs împotriva hotărârii sus-arătate, solicitând casarea acesteia admiterea plângerii, desfiinţarea rezoluţiei nr. 32/P/2005 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi şi trimiterea cauzei procurorului în vederea reluării cercetărilor faţă de făptuitori pentru faptele reclamate.
Prin Decizia penală nr. 3357 din 25 mai 2006, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a respins, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul recurent.
Urmare unui alt memoriu formulat de petiţionarul A.M., conducerea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi, prin rezoluţia nr. 63/II/2/2006, din 19 aprilie 2006, a respins, ca neîntemeiată, plângerea.
Împotriva acestei din urmă rezoluţii petiţionarul a formulat plângere la Curtea de Apel Iaşi, solicitând desfiinţarea rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale şi trimiterea cauzei la parchet pentru reluarea cercetărilor.
Prin sentinţa penală nr. 40 din 15 iunie 2006, pronunţată în dosarul nr. 2022/2006, Curtea de Apel Iaşi, secţia penală, a respins, ca inadmisibilă, plângerea formulată de petiţionarul A.M.
Împotriva hotărârii sus-arătate petiţionarul a declarat recurs, susţinând că soluţia de neîncepere a urmăririi penale a fost dată pe baza unui probatoriu incomplet, în cauză impunându-se administrarea de noi probe.
Înalta Curte, examinând motivele de recurs, invocate cât şi din oficiu cauza potrivit art. 3859, alin. (3) C. proc. pen., constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Aşa cum rezultă din dispoziţiile art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., persoana în privinţa căreia instanţa, prin hotărâre definitivă a decis că nu este cazul să se înceapă ori să se redeschidă urmărirea penală, nu mai poate fi urmărită pentru aceeaşi faptă, afară de cazul când s-au descoperit fapte sau împrejurări noi ce nu au fost cunoscute de organul de urmărire penală şi nu a intervenit vreunul din cazurile prevăzute de art. 10 din acelaşi cod.
Cum din plângerea petiţionarului nu rezultă fapte sau împrejurări cu privire la activitatea făptuitorilor, care să justifice desfiinţarea rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale Înalta Curte constată că, în mod corect, instanţa de fond a respins-o ca inadmisibilă.
Aşa fiind, în temeiul art. 38515, alin. (1) pct. 1, lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionar.
Conform art. 192, alin. (2) C. proc. pen., recurentul petiţionar va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul A.M. împotriva sentinţei penale nr. 40 din 15 iunie 2006 a Curţii de Apel Iaşi.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 140 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 septembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5332/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... | ICCJ. Decizia nr. 5361/2006. Penal → |
|---|
