ICCJ. Decizia nr. 5365/2006. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.5365/2006
Dosar nr. 7385/1/2006
Şedinţa publică din 19 septembrie 2006
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Olt, prin sentinţa penală nr. 110 din 23 mai 2005, l-a condamnat pe inculpatul M.M., la 5 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune cu consecinţe deosebite de grave prevăzută şi pedepsită de art. 215 alin. (1), (4) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), şi art. 74, 76 C. pen.
S-a luat act că partea vătămată SC I. SRL Bucureşti nu s-a constituit parte civilă.
În baza art. 118 lit. a) C. pen., a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 2.921.245.900 lei ROL, dobândită prin săvârşirea infracţiunii.
Pentru a pronunţa această hotărâre prima instanţă a reţinut pe baza probelor administrate următoarea situaţie de fapt:
Inculpatul administrator la SC M. SRL Corabia a achiziţionat pe bază de facturi în perioada februarie-martie 2003 produse petroliere, benzină, motorină, uleiuri minerale în valoare de 9.593.964.889 lei ROL, livrate de SC I. SRL Bucureşti.
Din suma datorată furnizorului, a achitat cu ordine de plată şi filă C.E.C. suma de 3.757.638.709 lei ROL.
În luna aprilie 2003, deşi nu avea lichidităţi şi cunoştea că nu are în cont proviziile necesare a emis 5 file C.E.C. la datele de 4 aprilie, 9 aprilie, 11 aprilie, 14 aprilie, 16 aprilie în sumă totală de 2.921.245.900 lei.
Introduse la plată de către partea vătămată SC I. SRL Bucureşti, B.R.D. - Olt a refuzat onoarea lor pentru lipsa totală de disponibil în cont şi pentru societatea emitentă că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în temeiul art. 118 lit. d) C. pen., s-a dispus confiscarea sumei de 2.291.245.900 lei ROL.
Împotriva sentinţei a declarat apel inculpatul care a criticat hotărârea ca nelegală şi netemeinică. A solicitat schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (4) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), în infracţiunea prevăzută de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), cu motivarea că la data emiterii filei C.E.C. furnizorii produselor petroliere, cunoşteau că nu există provizia necesară în cont şi a acceptat această situaţie. A solicitat ca pentru pedeapsa aplicată pentru infracţiunea având această încadrare să se dispună suspendarea executării sub supraveghere.
Prin Decizia penală nr. 111 din 28 martie 2006 apelul a fost admis sentinţa desfiinţată şi în rejudecare pedeapsa principală a fost redusă la 3 ani închisoare şi a fost înlăturată măsura confiscării sumei de 2.921.245.900 lei ROL.
Împotriva deciziei au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova şi inculpatul.
Prin recursul procurorului hotărârea a fost criticată ca nelegală şi netemeinică deoarece în mod greşit a fost înlăturată măsura confiscării şi a fost redusă pedeapsa de la 5 ani la 3 ani închisoare, cazuri de casare prevăzute de art. 3859 pct. 14 şi 171 C. proc. pen.
Prin motivele de recurs scrise inculpatul a criticat Decizia ca nelegală şi netemeinică în esenţă că:
- instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra unei cereri esenţiale, de natură să-i garanteze drepturile şi să influenţeze soluţia, caz de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 10 teza a III-a, a cerut achitarea conform art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.
- prin hotărârea sa instanţa de apel a comis o gravă eroare de fapt, caz de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen. Nu s-a avut în vedere că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune pentru lipsa intenţiei de a produce o pagubă şi pentru că nu există prejudiciu.
A susţinut că nu a cunoscut situaţie juridică a SC M. şi nici starea financiară a acesteia înainte de aprilie 2003, luna când a efectuat plăţile cu cecurile în cauză. A arătat că a primit procura specială la 23 octombrie 2002. Ulterior declanşării procedurii falimentului şi numirii administratorului judiciar prin sentinţa civilă, nr. 1148 din 8 iunie 2002 a Tribunalului Olt, secţia comercială, în urma unui proces în care nu a figurat ca parte iar cecurile au fost emise la puţin timp după pronunţarea sentinţei nr. 474 din 31 martie 2003 a Tribunalului Olt prin care s-a stabilit termen pentru predarea gestiunii de la debitor la lichidator.
- nu a cunoscut că i s-au transmis de fostul administrator al societăţii drepturi pe care nu le mai avea.
- instanţa de apel, a dat o încadrare greşită faptei reţinând infracţiunea de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (4) şi (5) C. pen., în loc de cea prevăzută de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934 deşi din probele administrate rezultă acest lucru, caz de casare prevăzut de art. 3859 pct. 17 C. proc. pen.
- instanţa aplicat pedepse greşit individualizate în raport de dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), caz de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., se impunea suspendarea condiţionată a executării pedepsei.
Recursurile sunt nefondate.
Din cuprinsul actelor şi lucrărilor aflate la dosarul cauzei rezultă că instanţele au reţinut o situaţie de fapt corectă şi au dat încadrarea legală faptelor săvârşire de inculpat. Instanţa de apel având în vedere condiţiile în care a fost săvârşită infracţiunea cum şi faptul că prejudiciul a fost recuperat prin preluarea datoriei de către SC D.C. SRL Tg. Jiu a dat o mai mare eficienţă circumstanţelor atenuante şi a redus pedeapsa şi a înlăturat măsura confiscării.
Instanţa de apel s-a pronunţat fără echivoc asupra cererii de schimbare a încadrării juridice în infracţiunea prevăzută de legea cecului.
S-a motivat că hotărârea primei instanţe este legală şi temeinică sub aspectul încadrării juridice, în faţa primei instanţe inculpatul a cerut schimbarea încadrării juridice, cerere care a fost respinsă de prima instanţă. Instanţa de apel a motivat că din actele aflate la dosar rezultă că faţă de societatea al cărei administrator nu era inculpatul s-a deschis procedura prevăzută de Legea nr. 64/1995 şi încă din 8 iulie 2002 s-a constatat că este în încetare de plată.
Această situaţie a fost cunoscută de inculpat fiindu-i comunicată de lichidatorul judiciar însă inculpatul a continuat relaţiile comerciale emiţând instrumente de plată fără acoperire, astfel că în luna mai 2003, în evidenţele B.N.R. erau înregistrate 27 incidente de plată.
S-a mai arătat că potrivit declaraţiilor martorului S.B. directorul comercial al SC I. SRL Bucureşti societatea n-a recunoscut la data livrării produselor lipsa disponibilului necesar acoperii valorii mărfii, neputându-se accepta ca să se expună riscului neîncasării preţului mărfurilor livrate.
Nici critica privând greşita încadrare juridică în infracţiunea prevăzută de ar.215 alin. (1), (4) şi (5) C. pen., în loc de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934 nu este fondată, instanţa de apel motivând ca fiind demonstrat elementul constitutiv esenţial subiectiv respectiv inducerea în eroare condiţie cerută fără echivoc prin alin. (1) de sub art. 215 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 244 NCP), corect fapta a fost încadrată şi în alin. (4) al aceluiaşi text.
Într-adevăr potrivit art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934, oricine emite un cec fără a avea la tras disponibil suficient constituie infracţiune şi se pedepseşte cu amendă sau închisoare de la 6 luni la un an.
Conform art. 215 alin. (4) C. pen., emiterea unui cec, ştiind că pentru valorificarea lui nu există provizia sau acoperirea necesară, în scopul prevăzut în alin. (1) şi dacă s-a prevăzut o pagubă posesorului cecului constituie o formă agravantă a infracţiunii de înşelăciune.
Sub aspectul elementului material al laturii obiective în cele două texte sus arătate se constată existenţa unui concurs de texte şi anume emiterea unui cec fără acoperire. Cele două infracţiuni se diferenţiază, însă prin cerinţa inexistentă în Legea nr. 59/1934 şi prevăzută în art. 215 alin. (4) partea finală, ca fapta să fie comisă în scopul arătat în alin. (1) şi anume de a obţine pe această cale un folos material injust şi să fi pricinuit o pagubă posesorului cecului.
Aşa cum au reţinut ambele instanţe emiterea cecului fără se existe disponibilul necesar acoperirii, s-a făcut fără ca aceasta să fie cunoscută şi acceptată de beneficiar mai mult decât atât inculpatul primind marfa a valorificat-o şi nu a depus diligenţa să facă plata chiar după refuzul onorării cecurilor false.
Pe de altă parte nu este întemeiat nici motivul de recurs formulat de procuror privind greşita înlăturare a confiscării sumei deoarece aşa cum a motivat instanţa de apel şi există dovezi la dosar SC I. SRL Bucureşti nu s-a constituit parte civilă tocmai pentru că potrivit contractului de cesiune de creanţă nr. 496/2005 SC D.C. SRL. Tg. Jiu a preluat datoria societăţii administrată de inculpat urmând să opereze o compensare între aceste societăţi. Aşa fiind corect s-a dispus înlăturarea confiscării speciale prevăzută de art. 118 lit. d) C. proc. pen.
Recursurile urmează a fi respinse conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., ca nefondate.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova şi de inculpatul M.M. împotriva deciziei penale nr. 111 din 28 martie 2006 a Curţii de Apel Craiova.
Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 19 septembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5361/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 5404/2006. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
