ICCJ. Decizia nr. 5307/2006. Penal. Contestaţie la executare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.5307/2006
Dosar nr. 24082/1/2005
(nr. vechi 7666/2006)
Şedinţa publică din 12 septembrie 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 362 din 6 septembrie 2005, Tribunalul Constanţa, în baza dispoziţiilor art. 461 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., a admis contestaţia la executare formulată de condamnatul B.V. şi în baza art. 1 din Legea nr. 543/2002 modificată, a constatat graţiată pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată sus-numitului prin sentinţa penală nr. 132 din 22 aprilie 1998 a aceleiaşi instanţe, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 72 lit. a) din Legea nr. 30/1978, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), şi a art. 75 lit. a) din acelaşi cod.
Pentru a pronunţa hotărârea, instanţa a reţinut că potrivit dispoziţiilor Legii nr. 543/2002 modificată prin Ordonanţa de urgenţă nr. 18/2003, infracţiunea prevăzută de art. 72 lit. a) din Legea nr. 30/1978 nu este exceptată de la graţiere.
S-a mai constatat că B.V. a fost condamnat înainte de apariţia actului normativ de graţiere, mandatul de executare a pedepsei fiind emis de Tribunalul Constanţa la data de 5 martie 2001, dat anterior intrării în vigoare a legii.
De asemenea, s-a motivat că Legea nr. 30/1978 se încadrează în dispoziţiile privind graţierea.
Împotriva sentinţei, Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa a declarat apel, motivul invocat fiind nelegalitatea şi netemeinicia acesteia, în sensul greşitei aplicări a dispoziţiilor art. 1 din Legea nr. 543/2002 modificată, odată ce pedeapsa de 4 ani închisoare nu era graţiată şi condamnatul s-a sustras de la executare, el fiind dat în urmărire generală în baza dispoziţiei Inspectoratului General al Poliţiei Române nr. S/123531 din 27 mai 2002.
Curtea de Apel Constanţa, prin Decizia nr. 287/ P din 18 noiembrie 2005, a respins, ca nefondat, apelul declarat de parchet, instanţa reţinând că potrivit Legii nr. 543/2002 şi a Ordonanţei de urgenţă nr. 18/2003, infracţiunea de contrabandă prevăzută de art. 72 lit. a) din Legea nr. 30/1978, nu este exceptată de la graţiere, iar în ce priveşte sustragerea condamnatului de la executarea pedepsei, a constatat că în cauză au fost încălcate dispoziţiile art. 422 pct. 3 C. proc. pen., în sensul că nu s-a făcut dovada întocmirii unui proces-verbal de către organele de poliţie, act care să probeze că cel condamnat s-ar fi sustras de la executarea pedepsei.
Instanţa de apel a mai reţinut că din actele medicale depuse la dosar, rezultă că B.V. a fost spitalizat şi, ca atare, nu s-a sustras de la executarea pedepsei.
Împotriva hotărârii instanţei de apel, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa a declarat recurs, motivele invocate fiind greşita reţinere a aplicării dispoziţiilor art. 1 din Legea nr. 543/2002 modificată prin OUG nr. 18/2003, în sensul constatării graţierii pedepsei de 4 ani închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de contrabandă, prevăzută de art. 72 lit. a) din Legea nr. 30/1978, deşi nu sunt întrunite condiţiile legale, infracţiunea de contrabandă fiind incriminată (la data introducerii contestaţiei la executare) în art. 175 – art. 181 din Legea nr. 141/1997, art. 4 alin. (2) din Legea nr. 543/2002, exceptând de la graţiere pedepsele aplicate pentru infracţiunea la care se face referire indiferent dacă actul normativ în baza căruia s-a aplicat iniţial pedeapsa a fost abrogat, faptele de natura amintită fiind în continuare incriminate, laturile constitutive ale infracţiunii fiind incriminate de Legea nr. 141/1997.
Parchetul a mai susţinut că din actele şi lucrările dosarului rezultă că B.V. s-a sustras de la executarea pedepsei, fapt confirmat şi de conţinutul adresei nr. 55167 din 8 noiembrie 2005 a I.P.J. Constanţa, darea lui în urmărire generală fiind din 27 septembrie 2001 şi 27 mai 2002, amânarea executării pedepsei fiind admisă prin sentinţa penală nr. 497 din 13 noiembrie 2001 până la 28 februarie 2002, deci după ce se instituise măsura urmăririi generale.
Recursul declarat este fondat.
Infracţiunea de contrabandă, prevăzută de art. 72 lit. a) din Legea nr. 3071978 a fost exceptată de la graţiere atât de Legea nr. 137/1997 (fapta a fost săvârşită anterior intrării în vigoare a actului normativ de clemenţă), cât şi de Legea nr. 543/2002, Codul Vamal al României, atât în redactarea adoptată prin Legea nr. 30/1978, cât şi cel adoptat prin Legea nr. 141/1997 incriminând respectiva infracţiune.
Conform dispoziţiilor art. 1 din Legea nr. 543/2002 privind graţierea unor pedepse şi înlăturarea unor măsuri şi sancţiuni, se graţiază în întregime pedepsele cu închisoarea până la 5 ani, iar potrivit art. 4 alin. (2) lit. b) pct. 3, nu beneficiază de graţiere cei cărora li s-au aplicat pedepse pentru infracţiunile prevăzute de art. 175 – art. 181 din Legea nr. 141/1997 (Codul Vamal al României).
Prin Legea nr. 30/1978 şi Legea nr. 141/1997 au fost instituite norme cu privire la regimul vamal, încălcarea lor atrăgând răspunderea penală, infracţiunea de contrabandă fiind de asemenea, incriminată asemănător.
Faptul că în reglementarea excepţiilor de la graţiere în Legea nr. 543/2002 se face referire la legi penale în vigoare, nu poate conduce la concluzia că pedeapsa aplicată pentru fapta comisă în anul 1994, la condamnare reţinându-se incidenţa art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), s-ar impune a fi constatată graţiată, incriminarea faptei regăsindu-se în Legea nr. 141/1997.
În cauză, condamnatul a mai formulat o contestaţie la executare cu acelaşi obiect respinsă prin sentinţa penală nr. 523 din 29 octombrie 2002 a Tribunalului Constanţa, hotărâre rămasă definitivă prin respingerea apelului şi a recursului, prin deciziile penale nr. 288 din 22 noiembrie 2002 a Curţii de Apel Constanţa şi, respectiv, nr. 1265 din 13 martie2003 a Curţii Supreme de Justiţie, secţia penală.
În aceste condiţii, recursul declarat de parchet fiind fondat, în baza art. 38515 pct. 2 alin. (4) C. proc. pen., cu referire la art. 461 din acelaşi cod, va fi admis şi se va proceda conform dispozitivului prezentei.
În baza dispoziţiilor art. 192 C. proc. pen., cu referire la art. 189 din acelaşi cod, contestatorul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare ocazionate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa împotriva deciziei penale nr. 287/ P din 18 noiembrie 2005 a Curţii de Apel Constanţa, privind pe condamnatul B.V.
Casează Decizia atacată precum şi sentinţa penală nr. 361 din 6 septembrie 2005 a Tribunalului Constanţa, şi, rejudecând, respinge, ca inadmisibilă contestaţia la executare formulată de contestatorul B.V.
Obligă contestatorul la plata sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat ocazionate de judecarea în fond a cauzei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 12 septembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5282/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 5332/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... → |
|---|
