ICCJ. Decizia nr. 5361/2006. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 5361/2006
Dosar nr. 3365/2/2006
Şedinţa publică din 19 septembrie 2006
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 29 din 16 februarie 2006 a Tribunalului Călăraşi s-au respins cererile de achitare formulate de inculpaţii T.G. şi M.V.
În baza art. 211 alin. (1) şi alin. (2) lit. b) şi alin. (21) lit. a) cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), s-a dispus condamnarea fiecărui inculpat la câte 7 ani închisoare.
În baza art. 83 C. pen., s-a dispus revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei de 10 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 166/2003 de Judecătoria Olteniţa, inculpatul M.V. având de executat în final 7 ani şi 10 luni închisoare.
S-a dedus prevenţia de la 13 ianuarie 2003 – 7 februarie 2003.
S-au admis totodată acţiunile civile ale părţilor civile şi au fost obligaţi în solidar inculpaţii la plata sumelor de 17.750.000 lei către SC O. SRL Olteniţa şi la 15.000.000 lei către B.G. cu titlu de despăgubiri civile, la 5 milioane lei daune materiale şi 10 milioane daune morale.
A reţinut instanţa de fond că, în seara de 22 octombrie 2005, orele 23,00, inculpaţii, însoţiţi de alte două persoane neidentificate, au sustras mai mulţi saci de polietilenă, în prealabil lovind partea vătămată cu pumnii şi picioarele.
Partea vătămată care asigura paza vagonului a reuşit să vadă cum erau încărcaţi sacii într-o barcă şi de către cine.
S-a mai reţinut că inculpatul T.G. fiind sub influenţa băuturilor alcoolice nu a putut urca în barcă, fiind prins de martori.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Călăraşi şi inculpaţii, criticând sentinţa sub aspectul nelegalităţii şi netemeiniciei, considerând că pedepsele nu respectă dispoziţiile legale, iar inculpaţii susţinând nevinovăţia, în cauză nefiind probatorii care să justifice soluţia de condamnare.
Prin Decizia penală nr. 395/ din 19 mai 2006, Curtea de Apel Bucureşti a respins apelurile declarate, ca nefondate.
Împotriva acestei decizii pronunţată de instanţa de control judiciar, inculpaţii au declarat recurs, solicitând casarea hotărârii şi în rejudecare achitarea lor în baza art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., iar în subsidiar reducerea pedepselor.
Recursurile sunt nefondate.
Din analiza lucrărilor şi ansamblului probator administrat, se constată că instanţele au făcut o corectă încadrare juridică a faptelor.
Astfel, din declaraţiile martorului D.G. care a făcut parte din grupul care l-a prins pe inculpatul T.G., a văzut trei persoane care urcau malul, cel de-al patrulea, inculpatul T.G. neputând să facă acest lucru, fiind într-o avansată stare de ebrietate.
Totodată, a arătat că lângă acest inculpat s-a găsit un sac de scule de pescuit, iar în următoarea dimineaţă s-au mai găsit 2-3 saci.
Martorul D.M. a susţinut că inculpatul V.M. i-a relatat faptul că în seara comiterii faptei se afla în vagonul de pază.
Martorul S.F. i-a recunoscut ca fiind făptuitorii pe cei doi inculpaţi.
Or, pentru aceste considerente corect s-a apreciat de instanţe că fapta inculpaţilor întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1) şi alin. (2) lit. b) şi alin. (21) lit. a) C. pen., vinovăţia acestora fiind pe deplin dovedită încât apărarea inculpaţilor în sensul achitării lor este neîntemeiată.
Sub aspectul individualizării pedepselor Curtea constată că, au fost respectate dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), şi nu se impune reducerea pedepselor ţinând seama atât de împrejurările concrete de săvârşire a faptei cât şi de celelalte elemente ce circumstanţiază persoana fiecărui inculpat, ambii fiind recidivişti.
Pentru aceste considerente, Curtea, în temeiul prevederilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţi.
Se va scade din pedeapsa aplicată inculpatului M.V. durata executată de la 13 ianuarie 2002 la 7 februarie 2003.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii M.V. şi T.G. împotriva deciziei penale nr. 395 din 19 mai 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Scade din pedeapsa aplicată inculpatului M.V., durata executată de la 13 ianuarie 2003 la 7 februarie 2003.
Obligă pe fiecare recurent inculpat la plata sumei de câte 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de câte 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 19 septembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5339/2006. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 5365/2006. Penal. înşelăciunea (art. 215... → |
|---|
