ICCJ. Decizia nr. 536/2006. Penal

Decizii penale ICCJ 2006

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 536/2006

Dosar nr. 16568/1/2005

Dosar nr. 4056/2005

Şedinţa publică de 27 ianuarie 2006

Asupra recursului de faţă,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 294 din 1 martie 2005, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. b1) C. proc. pen., a dispus achitarea inculpatului G.D., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001.

În baza art. 181 C. pen., raportat la art. 91 lit. e) C. pen., i-a fost aplicată inculpatului G.D. sancţiunea amenzii de 10.000.000 lei.

În baza art. 329 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul G.D. la 3 ani închisoare.

În baza art. 81 C. pen., s-a suspendat condiţionat executarea pedepsei pe durata unui termen de încercare de 5 ani, conform art. 65 C. pen., interzicându-i-se inculpatului, cu titlu de pedeapsă complementară, drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 5 ani.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a dispus punerea, de îndată, în libertate, a inculpatului.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus arestarea preventivă de la 27 octombrie 2004 până la punerea efectivă în libertate.

În baza art. 118 lit. d) C. pen., s-a confiscat de la inculpat banii obţinuţi de pe urma săvârşirii infracţiunii de proxenetism, în sumă de 438.000.000 lei.

În baza art. 191 raportat la art. 349 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la 10.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Prin rechizitoriu, s-au reţinut, în fapt, următoarele:

La 25 octombrie 2004, numitul O.I. a sesizat organele din cadrul Jandarmeriei B.S.I. – Batalionul 5, cu privire la faptul că prietena sa, V.C. a fost răpită şi este ţinută împotriva voinţei sale la adresa din Glina de către un individ, G.D., zis T.Z., care o obliga la practicarea prostituţiei.

În denunţul său, numitul O.I., arăta faptul că la data de 24 octombrie 2004, în timp ce se afla cu V.C. şi cu un prieten pe nume V., la staţia P.L., trei indivizi, pe care îi cunoştea sub numele de S., N. şi T., prieteni cu inculpatul G.D., i-au luat cu forţa pe el şi pe V.C. şi i-au urcat într-un autoturism marca BMW, pentru a-i duce în comuna Glina, acasă la inculpatul G.D. Pe drum, în timp ce autoturismul a încetinit la traversarea unor şine de T., O.I. a deschis portiera şi a reuşit să fugă.

La data de 27 octombrie 2004, în baza autorizaţiei de percheziţie nr. 400 din 26 octombrie 2004 emisă de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, s-a procedat la efectuarea de descinderi la adresa din comuna Glina. Cu această ocazie, la adresă au fost depistaţi inculpatul G.D., învinuita O.N. şi părţile vătămate C.M.M., O.A.M. şi V.C.

În declaraţia sa, partea vătămată V.C. arăta faptul că cunoaşte pe inculpatul G.D. de aproximativ 5 ani (ianuarie 1999), a aflat prin intermediul unor cunoştinţe că inculpatul se ocupa cu proxenetismul întrucât fugise de acasă şi nu avea unde locui, l-a contactat pe inculpat şi s-a înţeles cu acesta ca în schimbul faptului că i se oferea locuinţă şi protecţie, partea vătămată să practice prostituţia, jumătate din veniturile realizate, urmând să revină inculpatului.

Partea vătămată a fost plasată de către inculpat la adresa din comuna Glina, unde în aceeaşi situaţie se afla şi partea vătămată O.A.M., şi aceasta din urmă, în schimbul faptului că i se oferea locuinţă şi protecţie plătea inculpatului G.D., jumătate din câştigurile realizate în urma practicării prostituţiei, la aceeaşi adresă, mai locuia şi învinuita O.N., concubina inculpatului.

Partea vătămată precizează că a locuit aproximativ 20 ani la această adresă, perioadă de timp în care, în urma practicării prostituţiei, câştiga zilnic aproximativ 600.000 – 700.000 lei; potrivit înţelegerii, partea vătămată remitea jumătate din veniturile obţinute inculpatului G.D., fie acestuia direct, fie învinuitei O.N., care la rândul său îi dădea integral inculpatului.

În vara anului 2001, inculpatul G.D. a închiriat un apartament undeva în zona M., pe numele învinuitei O.N.; partea vătămată a fost plasată de către inculpat în acest apartament, împreună cu învinuita O.N. şi partea vătămată O.A.M., ulterior, în anul 2003, fiind adusă la această adresă şi partea vătămată C.M.M.

Cele trei părţi vătămate au practicat la această adresă prostituţia până în vara anului 2004; în continuare, jumătate din banii câştigaţi reveneau inculpatului G.D. Partea vătămată arată faptul că banii îi remitea învinuitei O.N., cunoscând faptul că aceasta, după achitarea utilităţilor legate de administrarea apartamentului şi celelalte cheltuieli legate de practicarea prostituţiei, îi dădea inculpatului G.D., restul banilor.

În vara anului 2004, partea vătămată învinuită O.N., părţile vătămate C.M.M., O.A.M. şi inculpatul G.D., împreună cu familia acestuia, au fost la mare; după ce au revenit, părţile vătămate şi învinuita O.N. au fost din nou plasate la adresa din comuna Glina, judeţul Ilfov întrucât proprietarul apartamentului situat în zona M. îl anunţase pe inculpat că doreşte să rezilieze contractul de închiriere, întrucât urma să vândă imobilul.

Partea vătămată V.C. a decis să întrerupă „colaborarea" cu inculpatul G.D. şi în cursul activităţilor legate de mutarea bagajelor în comuna Glina, a plecat la sora sa, în judeţul Prahova, împreună cu martorul O.I., prietenul său, fratele învinuitei O.N., fără să-l mai anunţe pe inculpat, hotărâtă să nu mai practice prostituţia. În acelaşi timp, şi învinuita O.N. a plecat de la adresa respectivă, fără a-l anunţa pe inculpatul G.D.

În continuare, partea vătămată V.C. a arătat că a revenit după aproximativ o lună în Bucureşti şi a locuit cu chirie, împreună cu O.I., undeva, pe strada Ozana; la data de 24 octombrie 2004 intenţiona să plece cu O.I. acasă la părinţii acestuia, în comuna Lupşanu, judeţul Călăraşi, împreună cu un prieten pe nume V., cu maşina acestuia. În timp ce se aflau la staţia P.L., iar V. intrase pentru a face plata, de autoturism s-au apropiat trei indivizi, S., N. şi T., pe care partea vătămată îi cunoştea ca fiind prieteni cu inculpatul G.D., aceştia i-au spus părţii vătămate că este căutat de către G.D., întrucât ar avea să-i dea nişte bani acestuia; partea vătămată precizează că, nici ea şi nici O.I. nu au fost constrânşi fizic, de cei trei indivizi: aceştia doar „s-au oferit" să îi conducă în comuna Glina, la inculpatul G.D., „pentru a-şi clarifica situaţia", mai arată partea vătămată că, deşi nu cunoştea despre ce datorie este vorba şi, deşi pentru moment a intrat în panică, a fost de acord, de bună voie, să urce în autoturismul celor trei indivizi, în dorinţa de a-şi „regla conturile" cu inculpatul G.D. Oricum, partea vătămată precizează că anterior acestui fapt, fusese informată telefonic de către învinuita O.N. că „este căutată de către inculpatul G.D.".

Pe drum, spre comuna Glina, şoferul autoturismului (S.) l-a contactat telefonic pe inculpatul G.D., care, după tonul ridicat, părea că este foarte nervos; urmare acestui fapt, martorul O.I. s-a speriat şi, atunci când autoturismul a încetinit viteza, a deschis uşa şi a fugit.

Ajunşi în comuna Glina, cei trei indivizi au predat-o pe partea vătămată numitului G.D., care era „foarte nervos" şi i-a reproşat respectivei că „a plecat fără să-şi achite datoria", după care i-a explicat că „datoria" se ridică la suma de 60.000.000 lei şi constă în cheltuieli pe care acesta le făcuse cu partea vătămată în perioada când aceasta, în urmă cu 2 ani, fusese operată şi internată în Spitalul Caritas, precum şi cheltuielile făcute la mare cu partea vătămată, când îi împrumutase acesteia suma de 100 Euro.

Inculpatul G.D. i-a spus părţii vătămate că „nu poate să plece, până nu clarifică situaţia, deşi aceasta şi-a manifestat dorinţa de a pleca, considerând că aceste „datorii" au fost restituite inculpatului prin aceea că îi dădea o parte din încasările provenite din practicarea prostituţiei.

În cursul aceleiaşi zile, anunţată fiind de către O.I., sora părţii vătămate, F.F. l-a sunat pe inculpatul G.D. şi i-a spus să o lase pe partea vătămată să plece acasă; inculpatul i-a transmis acesteia că partea vătămată va fi acasă a doua zi.

A doua zi inculpatul a luat-o pe partea vătămată şi a dus-o la Postul de Poliţie din Glina pentru a rezolva situaţia.

Aici, inculpatul G.D. i-a spus unui lucrător de poliţie că partea vătămată are o datorie la el şi l-a întrebat care ar fi soluţia legală în această situaţie, lucrătorul de poliţie l-a informat că fapta constituie abuz de încredere şi se pedepseşte cu închisoarea; văzând acest lucru, inculpatul G.D. a refuzat să mai depună plângere, spunându-i părţii vătămate că „nu vrea să-i facă rău".

Prin urmare, inculpatul a sunat-o pe sora părţii vătămate, i-a dat telefon pentru a vorbi, spunându-i să transmită sorei sale că „va veni probabil, pe la sfârşitul săptămânii", partea vătămată i-a spus acesteia că inculpatul G.D. îi pretinde suma de 60.000.000 lei, pentru a o lăsa să plece şi a rugat-o pe sora sa să vorbească cu mama sa pentru a împrumuta banii, sora părţii vătămate i-a transmis că, în mod sigur, mama lor va avea aceşti bani pentru a-i da părţii vătămate.

După această discuţie, inculpatul G.D. i-a spus părţii vătămate că „trebuie să rămână, în continuare, la el şi să practice prostituţia precizând că până nu îi va da măcar o parte din bani, nu poate să plece nicăieri".

Partea vătămată O.A.M., în declaraţia sa, arată că a venit de bună voie la inculpatul G.D. în comuna Glina, în vederea practicării prostituţiei, părţii vătămate revenindu-i aproximativ 30 % din încasări iar restul, inculpatului G.D.

Partea vătămată precizează că, deşi nu intenţiona „să fugă", întrucât nu avea unde să se ducă, inculpatul G.D. era violent faţă de aceasta, lovind-o şi vorbindu-i urât, stabilindu-i un regim strict, fără dreptul de a merge nicăieri, fără „asistenţa" inculpatului.

Şi partea vătămată C.M.M. arată că, de bună-voie l-a contactat pe inculpatul G.D., în cursul anului 2003, în vederea practicării prostituţiei; acesta a plasat-o într-un apartament situat în apropierea M., din veniturile realizate prin practicarea prostituţiei, aproximativ 70 % fiind însuşite de către inculpatul G.D.

Partea vătămată C.M.M. mai arată că, în cursul anului 2004, a încercat să fugă cu prietenele sale O.N. şi V.C., la Constanţa, însă după aproximativ 10 zile, inculpatul G.D., însoţit de alte trei persoane le-a găsit şi le-a adus înapoi, la adresa din Glina, judeţul Ilfov, unde partea vătămată a practicat prostituţia, până la 27 octombrie 2004, când au intervenit organele de urmărire penală.

În declaraţia sa, învinuita O.N. a arătat că îl cunoaşte pe inculpatul G.D. de aproximativ 5 ani, în toată această perioadă fiind concubina lui.

Învinuita O.N. precizează faptul că le cunoaşte pe părţile vătămate V.C., O.A.M. şi C.M.M., care se prostituau, parte din veniturile realizate în acest mod, revenind inculpatului G.D.; toate cele trei părţi vătămate, practicau prostituţia de bună voie, nefiind constrânse în vreun fel de către inculpatul G.D.

În declaraţia sa, învinuita O.N. arată că nu ţinea nici o evidenţă a încasărilor şi că primea banii de la părţile vătămate în urma înţelegerii directe între acestea şi G.D.; se întâmpla de multe ori ca acestea să-i dea de mai multe ori banii inculpatului G.D.

Astfel, în vara anului 2004, învinuita a fugit, însă după aproximativ două săptămâni, inculpatul G.D., însoţit de „doi civili", care s-au prezentat ca fiind poliţişti de la secţia 13 din Bucureşti, au venit acasă la părinţii învinuitei, în comuna Lupşanu, judeţul Călăraşi, au luat-o pe partea vătămată şi au condus-o la secţia 13 poliţie, unde inculpatul formulase o cerere împotriva învinuitei, privind furtul unor bijuterii şi a unor sume de bani, lucruri neadevărate; ulterior, inculpatul G.D. a condus-o, din nou, la adresa din Glina, unde, de altfel, a fost găsită de către organele de urmărire penală, la data de 27 octombrie 2004.

Inculpatul a recunoscut faptul că avea o înţelegere cu părţile vătămate în sensul că jumătate din veniturile realizate de acestea, în urma practicării prostituţiei, îi reveneau lui.

În ceea ce priveşte pe învinuita O.N., inculpatul a arătat că aceasta era concubina sa şi o desemnase să ridice sumele cuvenite de la părţile vătămate, însă, de multe ori, le primea el personal.

Mai precizează inculpatul că nu a exercitat nici o constrângere asupra uneia dintre părţile vătămate, acestea venind la el de bună voie.

Inculpatul confirmă şi faptul că a discutat la telefon cu sora părţii vătămate care a transmis că nici ea şi nici mama sa nu au posibilitatea de a-i plăti inculpatului datoria.

Urmare acestui fapt, a convenit, în bună înţelegere, cu partea vătămată ca aceasta să mai rămână o perioadă de timp la el pentru a practica prostituţia, iar banii obţinuţi, urmând să îi scadă din datorie. Nu este adevărat că înainte de a merge la poliţie a înmânat părţii vătămate cartea de identitate şi că i-a luat-o, înapoi, după aceea. În acelaşi timp, inculpatul precizează că nu i-a interzis părţii vătămate să părăsească locuinţa, unde de altfel, aceasta avea şi domiciliul, potrivit cărţii de identitate.

Inculpatul confirmă, de asemenea, faptul că în vara anului 2004 învinuita O.N. l-a părăsit şi că a formulat o plângere penală împotriva acesteia la secţia 13 poliţie, pentru furtul unor bijuterii şi a unei sume de bani, plângere pe care, ulterior, a retras-o, după ce a adus-o pe aceasta de la părinţii ei.

Din probele administrate, instanţa a reţinut că partea vătămată V.C. a început să practice prostituţia încă din anul 1999, sub protecţia inculpatului G.D. care îi asigura cazarea şi celelalte mijloace de trai contra a ½ din veniturile încasate de partea vătămată.

Din probe rezultă că încasările zilnice ale părţii vătămate erau de circa 600.000 – 700.000 lei, ceea ce înseamnă că inculpatului îi reveneau zilnic 300.000 – 400.000 lei de urma practicării prostituţiei de către partea vătămată V.C.

Pe perioada celor 5 ani petrecuţi de partea vătămată în comuna Glina, în cele din urmă, inculpatul i-a făcut acesteia şi mutaţia, pentru ca partea vătămată să-şi poată stabili, în mod legal domiciliul într-un loc, între inculpat şi partea vătămată, relaţiile au fost amicale, aceştia chiar petrecându-şi vacanţele şi revelioanele împreună cu familia inculpatului.

Faptul că fetele ce erau cazate acolo practicau prostituţia de bună-voie, racolându-şi clienţii pe baza anunţurilor date la ziar, era cunoscut de comunitatea locală şi nimeni nu a sesizat vreodată că vreuna dintre fete ar fi fost constrânsă să practice prostituţia împotriva ei. Ba, dimpotrivă, în timp, între inculpat şi una dintre fete, martora O.N., care şi ea se prostitua rar, ocazional, s-a înfiripat o relaţie de concubinaj, ce se pare că durează şi până în ziua de azi. Pe de altă parte, s-a mai înfiripat o poveste de dragoste între prietena martorei O.N., respectiv autorul denunţului, O.I.

Această relaţie a întâmpinat opoziţie din partea familiei lui O.I., inclusiv a sorei O.N., cunoscând trecutul părţii vătămate V.C., ca prostituată, nu erau împăcaţi cu alegerea făcută de O.I.

Astfel, când s-a pus problema restituirii sumei de bani pe care partea vătămată o datora inculpatului, O.N. s-a gândit că asta ar ocaziona prilejul pentru a-i demonstra fratelui ei că partea vătămată nu merita să o ia de soţie.

În acest sens, ea împreună cu inculpatul s-au gândit că dacă partea vătămată s-ar întoarce la munca de prostituată, după ce i-a promis lui O.I. să se lase de această îndeletnicire, acesta ar renunţa la ea.

În acest context, partea vătămată a fost constrânsă moral pentru a-şi achita datoria să mai practice în continuare prostituţia, neavând alte mijloace materiale prin care să poată să restituie inculpatului suma de aproape 60.000.000 lei pe care i-o datora.

Această sumă reprezintă contravaloarea îngrijirilor medicale şi a unei operaţii chirurgicale pe care partea vătămată le-a suferit în urmă cu un an, precum şi suma de bani împrumutată de inculpat părţii vătămate pentru ca aceasta să se ducă în vacanţă, la mare.

Manoperele dolosive folosite de inculpat pentru a o constrânge moral pe partea vătămată să practice în continuare, prostituţia, au constat în intimidarea părţii vătămate cu prezentarea la poliţie, unde partea vătămată şi inculpatul s-au deplasat în scopul de a-şi lămuri neînţelegerile patrimoniale.

Acolo, poliţistul i-a spus părţii vătămate că nerestituirea sumei de bani împrumutate constituie abuz de încredere şi se pedepseşte cu închisoarea.

La nivelul de instruire al părţii vătămate, această afirmaţie venită din partea unui organ de poliţie era de natură să o sperie, instanţa considerând că fiind determinantă în luarea hotărârii de către partea vătămată, de a-şi continua activitatea de prostituată, acesta fiind singurul mod în care îşi putea achita datoria faţă de inculpat.

Instanţa a ajuns la concluzia aceasta întrucât din probe rezultă că partea vătămată a încercat să facă rost de aceşti bani de la mama sa ori de la sora sa, însă acestea nu au dispus de o aşa sumă de bani pentru a-i împrumuta.

Dorind să scape de această problemă, partea vătămată a sunat-o pe sora sa şi, de asemenea, a vorbit şi cu prietenul ei O.I., spunându-le că va mai rămâne la inculpat în comuna Glina, încă vreo săptămână, timp în care spera ea că îşi va putea achita datoria.

Auzind acestea, prietenul părţii vătămate nu a crezut că între partea vătămată şi inculpat, a intervenit un acord în acest sens şi a sunat la poliţie spunând că prietena lui este ţinută sechestrată de către inculpat în vederea practicării prostituţiei.

Analizând toate probele administrate în cauză, inclusiv declaraţiile părţii vătămate, ale inculpatului, precum şi ale martorilor audiaţi în faza de cercetare judecătorească, instanţa de fond a apreciat că faptele săvârşite de inculpat întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de proxenetism şi trafic de persoane, prevăzută de art. 329 alin. (1) C. pen. şi art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001.

Cu privire, însă, la infracţiunea de trafic de persoane, instanţa de fond a apreciat că în concret, date fiind împrejurările în care s-a săvârşit infracţiunea, relaţiile amicale existente anterior între partea vătămată şi inculpat, fapta întruneşte gradul de pericol social al unei infracţiuni.

Există la dosar, în acest sens, probe din care rezultă că între partea vătămată şi inculpat existau relaţii prieteneşti, fotografiile depuse la dosar în acest sens, fiind grăitoare.

La dosar s-au mai depus contracte de închiriere încheiate între G.D. în calitate de proprietar şi diverse firme ca SC R. SRL, SC T.R. SRL, SC S.C. SRL, în calitate de chiriaşi, din care rezultă că inculpatului îi reveneau lunar chirii în valoare de 1.200 dolari S.U.A. şi 3.000.000 lei.

De asemenea, s-au mai depus la dosar o copie de pe contractul de închiriere încheiat între inculpat şi partea vătămată din care rezultă că aceasta din urmă stătea cu chirie contra sumei de 250.000 lei la inculpat, în comuna Glina.

Pe baza acestui contract, partea vătămată şi-a întocmit cartea de identitate întrucât îşi pierduse actele în urmă cu 5 ani şi nu mai avea nici un act de identitate.

Şi acest fapt dovedeşte că între inculpat şi partea vătămată existau relaţii amicale iar o eventuală ipoteză a sechestrării părţii vătămate de către inculpat şi obligare a acesteia la practicarea prostituţiei sunt excluse. Acest lucru rezultă şi din declaraţia martorului I.M., care, în calitate de administrator la firma R. SRL, îşi desfăşura activitatea cu punct de lucru în comuna Glina şi, astfel, le-a cunoscut pe cele trei fete care locuiau acolo şi despre care ştia toată lumea că practică prostituţia de bună-voie, fără a fi ţinute cu forţa. De altfel, ar fi fost imposibil de ţinut cu forţa, în sens fizic, vorbind, de vreme ce pe poarta silozului intrau zilnic peste 10 persoane în medie şi dacă fetele ar fi vrut să fugă, eventual, ar fi putut să apeleze la oricine ar fi intrat acolo.

Prin urmare, coroborând toate declaraţiile martorilor audiaţi atât la urmărirea penală cât şi la cercetarea judecătorească şi ţinând cont chiar de declaraţiile inculpatului şi ale părţii vătămate, instanţa a ajuns la concluzia că în concret fapta inculpatului de trafic de persoane, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni pentru a atrage aplicarea unei pedepse, astfel că a aplicat, în baza art. 181 raportat la art. 19 lit. c) C. pen., sancţiunea amenzii al cărei cuantum a fost de 10.000.000 lei.

Cu privire la fapta de proxenetism, pe care instanţa a reţinut-o, pe baza probelor administrate în cauză, ca fiind dovedite, în baza art. 329 alin. (1) C. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului la o pedeapsă cu închisoare, individualizată conform art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)

Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, au declarat apeluri Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi inculpatul G.D.

Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin Decizia nr. 403 din 25 mai 2005, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti împotriva sentinţei penale nr. 294 din 1 martie 2005 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, şi a desfiinţat parţial sentinţa apelată şi, în fond:

În baza art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, a condamnat pe inculpatul G.D. la 5 ani închisoare.

În baza art. 65 C. pen., interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani.

A făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)

În baza art. 33 şi art. 35 C. pen., s-a dispus ca inculpatul G.D. să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsă perioada arestării preventive, de la 27 octombrie 2004 la 1 martie 2005.

În baza art. 350 C. proc. pen.

A dispus arestarea inculpatului.

A majorat suma ce se confiscă de la inculpat, potrivit art. 118 lit. d) C. pen., de la 438.000.000 lei, la 709.000.000 lei.

Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei penale.

A respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul G.D.

L-a obligat pe apelantul-inculpat la 600.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de control judiciar a reţinut că numai apelul declarat de parchet este fondat în timp ce apelul inculpatului este nefondat.

Deşi în cauză s-au administrat toate probele necesare aflării adevărului, prima instanţă n-a reţinut o corectă stare de fapt.

Din probe, rezultă că, în luna ianuarie 1993, partea vătămată V.C., care fugise de acasă şi nu avea unde locui, l-a cunoscut pe inculpat, prin intermediul unor cunoştinţe şi aflând că acesta este proxenet, s-a înţeles cu el ca, în schimbul faptului că îi oferea locuinţă şi protecţie, partea vătămată care avea 16 ani, să practice prostituţia, jumătate din câştigurile realizate, urmând să revină inculpatului. Partea vătămată V.C. a fost plasată de inculpat la adresa din comuna Glina, judeţul Ilfov, unde, după doi ani, a venit şi O.A.M., pentru a practica prostituţia în aceleaşi modalităţi, respectiv, în schimbul locuinţei şi al protecţiei, aceasta plătea inculpatului G.D. jumătate din câştigurile obţinute din prostituţie. La aceeaşi adresă mai locuia şi O.N. În vara anului 2001, inculpatul G.D. a închiriat un apartament în zona M., pe numele numitei O.N., în care le-a plasat pe V.C. şi O.A.M., pentru practicarea prostituţiei, iar din luna aprilie 2004 a fost adusă şi martora C.M.M., în aceleaşi condiţii ca şi celelalte două. Cele trei femei au practicat prostituţia la aceeaşi adresă, până în vara anului 2004, fiecare câştigând circa 600.000 – 700.000 lei pe zi, din care, jumătate din aceste câştiguri, reveneau inculpatului G.D.

În vara anului 2004 cele trei prostituate au fost readuse la inculpat, în comuna Glina, judeţul Ilfov. În timpul activităţii legate de mutare, partea vătămată V.C. a plecat la sora ei în judeţul Prahova, împreună cu martorul O.I., hotărâtă să nu mai practice prostituţia. În acelaşi timp, numita O.N., concubina inculpatului a plecat de la adresă, fără să-l anunţe pe inculpat. La data de 24 ianuarie 2004 partea vătămată V.C. se afla împreună cu martorul O.I. la staţia P.L. şi au fost acostaţi de trei indivizi: S., N. şi T., prieteni ai inculpatului, care i-au spus că V.C. este căutată de G.D., întrucât ar avea să-i dea nişte bani acestuia. Cei trei i-au urcat în maşina lor şi au plecat spre Glina. Pe drum şoferul S. l-a contactat telefonic pe inculpatul G.D. care era foarte nervos, fapt pentru care, de frică, O.I. a deschis portiera şi a fugit.

La Glina, cei trei indivizi au predat-o pe partea vătămată inculpatului G.D. care era foarte nervos, deoarece aceasta ar fi plecat fără să-i achite datoria de 60.000.000 lei, care ar fi reprezentat cheltuielile efectuate în urmă cu 2 ani, când partea vătămată a fost operată la Spitalul Caritas, plus cheltuielile făcute cu partea vătămată, la mare. A doua zi, inculpatul a dus pe partea vătămată la postul de poliţie, interesându-se cu privire la soluţia legală, pentru strângerea datoriei pe care partea vătămată o avea la el. A fost informat că fapta constituie infracţiunea de abuz de încredere şi se pedepseşte cu închisoare, împrejurare în care inculpatul a refuzat să depună plângere, pentru a nu complica situaţia. Apoi, inculpatul i-a spus părţii vătămate că „trebuie să rămână în continuare la el şi să practice prostituţia, precizând că nu poate pleca până nu-i va achita măcar parte din bani". Acestea sunt condiţiile în care V.C. practica prostituţia, în momentul în care, la data de 27 octombrie 2004, au intervenit jandarmii şi au eliberat-o.

Această stare de fapt rezultă din mijloacele de probă: procesul-verbal de flagrant, declaraţiile părţii vătămate V.C. şi ale martorilor O.N., O.A.M., C.M.M., O.I., N.V.A. şi I.M.

Inculpatul G.D. a recunoscut aceste fapte, în declaraţiile sale, însă, le dă o cu totul altă interpretare, în sensul că a avut o comportare bună faţă de cele trei prostituate, pe care le ocrotea şi le îngrijea şi care practicau prostituţia de bună voie, ceea ce ar reduce considerabil răspunderea sa penală, ar justifica suspendarea pedepsei.

Inculpatul neagă că ar fi obligat-o pe V.C. să practice prostituţia, împotriva voinţei acesteia.

Curtea constată, din analiza probelor administrate că, în perioada 2001 - 2004, inculpatul D.G. a înlesnit şi a tras foloase de pe urma practicării prostituţiei de către partea vătămată V.C. şi martorele O.A.M. şi C.M.M., fiind ajutat de O.D. De asemenea, Curtea constată că inculpatul G.D. a constrâns-o pe partea vătămată V.C., pe perioada 24 octombrie 1004 – 27 octombrie 2004, să practice prostituţia, împotriva voinţei acesteia.

În conformitate cu prevederile art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 „constituie infracţiunea de trafic de persoane recrutarea, transportarea, transferarea, cazarea, primirea unei persoane, prin ameninţare, violenţă sau prin alte forme de constrângere …., în scopul exploatării acestei persoane ……".

Din datele şi lucrările dosarului rezultă că, prin acea „datorie" la care s-a adăugat aducerea forţată de cei trei prieteni ai inculpatului şi „sfatul poliţistului", inculpatul găsise „o altă formă de constrângere" a părţii vătămate V.C. de a practica prostituţia în folosul lui.

De altfel, şi prima instanţă a ajuns la concluzia existenţei şi a infracţiunii prevăzută de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, însă a apreciat că această faptă nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni.

Curtea constată că prima instanţă a făcut o greşită aplicare a prevederilor art. 18 C. pen., deoarece fapta inculpatului G.D., de a constrânge victima, printr-o formă originală, să practice prostituţia în folosul său, prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni, fiind lipsită de relevanţă împrejurarea că până în vara anului 2004 victima a practicat prostituţia de bună voie, iar constrângerea s-a exercitat doar în perioada 24 octombrie 2004 – 27 octombrie 2004. De fapt, perioada de constrângere a încetat numai în urma intervenţiei forţelor de ordine.

Aşadar, apelul parchetului este întemeiat sub acest aspect, respectiv al greşitei aplicări a art. 181 C. pen., de prima instanţă.

Curtea constată că actele comise de inculpatul G.D. întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor prevăzute de art. 329 alin. (1) C. pen., şi respectiv de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001.

La individualizarea pedepsei pentru infracţiunea de trafic de persoane, Curtea va face aplicaţiunea criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), şi va ţine seama de gradul de pericol social concret al acestei infracţiuni, de împrejurările reale ale comiterii infracţiunii, de perioada constrângerii victimei, de relaţiile anterioare dintre inculpat şi victimă şi de circumstanţele personale ale inculpatului. Curtea apreciază că o pedeapsă de 5 ani închisoare, orientată spre minimul special prevăzut de lege, este aptă să asigure realizarea scopului preventiv-educativ prevăzut de art. 52 C. pen., alături de care se va face aplicarea art. 65 C. pen.

În ceea ce priveşte pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată de prima instanţă, Curtea constată că fiind corespunzător cuantumului acesteia, însă nu justifică aplicarea art. 81 – art. 82 C. pen., în raport de perioada mare, în care a fost proxenet şi de numărul celor care practicau prostituţia, precum şi de caracterul organizat al acestei activităţi ilegale.

Deci, sub acest aspect, apelul declarat de procuror este fondat.

Curtea constată că şi cel de-al treilea motiv din apelul parchetului este fondat şi anume că se impune confiscarea sumelor de bani obţinuţi de inculpatul G.D. şi de la celelalte două prostituate.

Calculul sumelor obţinute de inculpat de la acestea două are în vedere aceleaşi date ca şi în cazul părţii vătămate V.C. Astfel, inculpatul primea de la cele trei prostituate suma de câte 300.000 lei/zi. Martora O.A.M. a practicat prostituţia pentru inculpat, timp de 2 ani, perioadă în care i-a plătit 219.000.000 lei.

Martora C.M.M. a plătit proxenetului în cele 174 zile suma de 52.000.000 lei.

În ceea ce priveşte apelul inculpatului, faţă de cele arătate în apelul parchetului, urmează a se vedea că este nefondat, urmând a fi respins ca atare.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul, susţinând: în mod greşit, ambele instanţe au reţinut în sarcina sa, săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane, prevăzută şi pedepsită de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, nefiind întrunite elementele constitutive ale acestei infracţiuni, faptei comisă de inculpat, i s-a dat o greşită încadrare juridică, în infracţiunea de trafic de persoane; s-a făcut o greşită individualizare a pedepsei aplicate şi, în fine, s-a făcut o greşită aplicare a legii în ceea ce priveşte cuantumul sumei ce urmează a fi confiscată.

Recursul inculpatului este nefondat.

Contrar celor susţinute de inculpat, nici unul din cele 4 motive de recurs nu este întemeiat.

În hotărârile judecătoreşti atacate de inculpat, se arată pe larg modalităţile prin care inculpatul, constrângând părţile vătămate, lipsite de adăpost, a reuşit să le determine să practice prostituţia, asigurându-şi sieşi, ca venit, jumătate din veniturile obţinute, din respectiva activitate. În acest sens, edificatoare este modalitatea de şantajare a părţii vătămate V.C. Voinţa acesteia de a-şi schimba viaţa, voinţă mărturisită martorului O.N., s-a lovit de conduita ilicită a inculpatului, de felul în care, acesta a înţeles să o determine să-şi continue activitatea de practicare a prostituţiei.

Nici susţinerea că instanţele ar fi dat faptei o încadrare juridică greşită, nu poate fi reţinută. Situaţia de fapt reţinută în hotărârile în discuţie se înscrie perfect în textele de lege ce încriminează infracţiunile reţinute în sarcina inculpatului.

Analogia faptelor inculpatului, a împrejurărilor în care acestea au fost comise evidenţiază şi faptul că instanţele au făcut o corectă individualizare a pedepselor stabilite şi aplicate, pedeapsa de 5 ani primită de inculpat, fiind conformă cu periculozitatea activităţii ilicite desfăşurate şi de natură a-i asigura reeducarea.

În sfârşit, instanţa de apel a stabilit, în mod corect şi sumele supuse confiscării, sume calculate pe baza relaţiilor furnizate de părţile vătămate, cu privire la sumele plătite inculpatului proxenet, din cele obţinute de ele ca urmare a prostituţiei practicate.

În raport cu cele arătate, Curtea va trebui să privească recursul declarat de inculpatul G.D. împotriva deciziei penale nr. 403 din 25 mai 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, ca nefondată şi să o respingă, ca atare, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., menţinând astfel, hotărârea atacată.

Văzând şi reglementarea plăţii cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.D. împotriva deciziei penale nr. 403 din 25 mai 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 120 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 27 ianuarie 2006.

← ICCJ. Decizia nr. 53/2006. Penal  ICCJ. Decizia nr. 544/2006. Penal. Contestaţie în anulare.... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 536/2006. Penal