ICCJ. Decizia nr. 5367/2006. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 5367/2006
Dosar nr. 6226/1/2006
Şedinţa publică din 19 septembrie 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin rezoluţia Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov dată în dosarul nr. 20/P/2005 în 17 mai 2005, s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de: comisar R.M., subcomisar F.S., inspector principal P.V., inspector I.C., toţi din cadrul I.P.J. Braşov pentru infracţiunile prevăzute de art. 242, 246, 272 C. pen., numitul A.D. pentru infracţiunile prevăzute de art. 208 şi 209 lit. i) C. pen., art.242 C. pen., art. 12 din Legea nr. 87/1994, lichidator judiciar G.I. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzută de art. 208 şi 209 lit. i) C. pen., art. 214, 242, 246, 291 C. pen., reţinându-se următoarele:
La 5 septembrie 2002 s-a demarat procedura falimentului debitoarei SC B. SA reprezentată de petent, numindu-se ca lichidator în cauză SC C.C. SRL căruia i-a revenit ca principală atribuţiune examinarea activităţii debitoarei şi întocmirea unui raport asupra cauzelor şi împrejurărilor care s-au soldat cu încetarea plăţilor.
S-a ridicat în mod expres debitorului dreptul de administrare a bunurilor şi i s-a pus în vedere obligaţia de a prezenta toate documentele cerute de lichidatorul judiciar în etapele procedurii falimentului.
În paralel, Ministerul Justiţiei a formulat plângere penală împotriva petentului pentru infracţiunea prevăzută de art. 2151 C. pen., cauza fiind înregistrată la parchet sub nr. 2450/P/2003 şi trimisă pentru cercetări către I.P.J. Braşov unde îşi derulează activitatea făptuitorii din cauză.
La 9 octombrie 2003 s-a admis cererea lichidatorului judiciar şi s-a încuviinţat ca acesta să intre în spaţiul unde a funcţionat SC B. SA, să inventarieze şi să evalueze bunurile existente în acel spaţiu (vizându-se spaţiul folosit ca atare de debitoare, având mai puţină relevanţă numărul apartamentului consemnat iniţial în încheiere în mod eronat).
În acest scop, lichidatorul, văzând poziţia procesuală a petentului, a solicitat sprijinul poliţiei pentru a-l asista la intrarea în spaţiu şi inventarierea bunurilor, respectiv a documentelor.
În prezenţa şi cu acordul proprietarului spaţiului, lichidatorul însoţit de cei doi ofiţeri de poliţie (F. şi I.) a pătruns în acel imobil de unde s-au ridicat o serie de acte contabile necesare şi soluţionării dosarului nr. 2450/P/2003, amintite de altfel în procesul verbal întocmit cu acel prilej.
Inventarierea s-a materializat în scopul stabilirii masei pasive urmare a dispoziţiei dată de judecătorul sindic, nepunându-se problema efectuării unei percheziţii cum eronat susţine petentul, ci a aplicării dispoziţiilor art. 96 – art. 97 C. proc. pen., cunoscându-se în prealabil exact înscrisurile ce au legătură cu cauza penală cât şi locul unde acestea se găseau.
Raportul final de evaluare întocmit de lichidatorul judiciar a fost aprobat de judecătorul sindic după avizarea lui favorabilă în adunarea creditorilor, neformulându-se scriptic sau oral obiecţiuni la vânzarea prin negociere directă. Prin urmare, s-a apreciat că lichidatorul desemnat de judecătorul sindic nu a făcut altceva decât să-şi îndeplinească atribuţiile fixate prin Legea nr. 64/1995, acţionând sub controlul judecătorului sindic, în timp ce reprezentanţii poliţiei nu şi-au îndeplinit defectuos atribuţiile de serviciu, ei pătrunzând în sediul firmei în baza încheierii dată de judecătorul sindic, recurgând la ridicarea acelor înscrisuri relevante soluţionării cauzei penale, ridicare permisivă prin dispoziţiile art. 97 C. proc. pen. De altfel, acele documente au fost predate sub luare de dovadă procurorului care supraveghează cercetările din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Braşov.
Această soluţie a fost menţinută prin rezoluţia procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov, promovându-se împotriva ei plângere la instanţa competentă să judece cauza în fond.
Prin sentinţa penală nr. 17/ F din 27 martie 2006, Curtea de Apel Braşov, secţia penală, a respins plângerea formulată de petentul G.Z.G.I. împotriva rezoluţiei nr. 20/P/2005 de neîncepere a urmăririi penale a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov.
Nemulţumit de soluţie, petentul a declarat recurs pe care, în termen legal, l-a înaintat Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.
Reiterând motivele din plângere, în esenţă, el solicită admiterea recursului, casarea sentinţei şi trimiterea cauzei la parchet. El critică hotărârea Curţii de Apel Braşov pentru că:
- nu s-au respectat normele de competenţă după calitatea persoanei, cercetarea trebuia făcută de Parchetul de pe lângă Judecătoria Braşov, iar judecarea cauzei de această instanţă, întrucât dispoziţiile Legii nr. 281/2003, care au intrat în vigoare la 1 ianuarie 2004 nu retroactivează;
- instanţa de fond a dat o interpretare contradictorie a probelor aflate la dosar, în final pronunţând o hotărâre nelegală şi netemeinică.
Recursul declarat este nefondat şi urmează a fi respins ca atare.
Petentul a invocat excepţia de necompetenţă în timpul judecării cauzei. Conflictul negativ de competenţă ivit între Judecătoria Braşov şi Curtea de Apel Braşov a fost soluţionat prin încheierea nr. 763 din 6 februarie 2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, care, în dosarul nr. 30337/1/2005, a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Braşov, conform art. XI alin. (2) şi art. IX pct. 1 din Legea nr. 281/2003.
Pe fond, petentul a criticat rezoluţiile procurorului şi sentinţa, arătând că organele de poliţie au efectuat o percheziţie la sediul societăţii sale, fără a se începe urmărirea penală şi fără a exista autorizarea judecătorului, aşa cum obligă dispoziţiile art. 100 alin. (3) şi (6) C. proc. pen.
Mai mult, lucrătorii de poliţie au încheiat un proces-verbal de percheziţie fără a respecta dispoziţiile art. 107 – art. 109 şi 111 C. proc. pen.
De asemenea, organele de poliţie nu au depus la dosar toate documentele ridicate de la sediul societăţii sale.
Actele premergătoare efectuate în cauză pe baza cărora procurorul a dispus neînceperea urmăririi penale pentru faptele penale reclamate relevă că :
- cererea lichidatorului judiciar de a pătrunde în spaţiul SC B. SA a fost admisă de judecătorul sindic la 9 octombrie 2003;
- pătrunderea s-a făcut cu sprijinul organelor de poliţie şi a avut drept scop inventarierea şi evaluarea bunurilor existente în acel spaţiu;
- accesul a fost permis de proprietarul spaţiului care a asistat la operaţiunile efectuate de lichidator însoţit de cei doi lucrători de poliţie (inspector I.C. şi subcomisar F.S.);
- operaţiunea s-a dispus şi s-a efectuat ca urmare a refuzului petentului de a se prezenta la sediul firmei pentru a preda actele contabile;
- nu s-a efectuat o percheziţie, pătrunderea făcându-se în virtutea prevederilor art. 96 şi 97 C. proc. pen., fiind cunoscut locul unde se află înscrisurile.
Prin urmare se constată că lichidatorul şi-a desfăşurat activitatea în limitele conferite de dispoziţiile legale, iar lucrătorii de poliţie au acordat de asemenea sprijin în derularea acestor activităţi în mod legal.
Pătrunderea în sediul firmei debitoare s-a făcut după o prealabilă înştiinţare a petentului, acesta fiind convocat anterior şi la sediul poliţiei în acelaşi scop, al prezentării documentelor contabile, fiind permisă printr-o dispoziţie a judecătorului sindic, necenzurată prin căile de atac, corelându-se cu ridicarea înscrisurilor ce puteau servi ca mijloace de probă în procesul penal.
Văzând că distincţia între percheziţie şi ridicarea de obiecte şi înscrisuri a fost analizată şi prin sentinţa penală nr. 7/F/2005 a Curţii de Apel Braşov, că operaţiunea de inventariere s-a raportat la bunurile din averea debitoarei, bunuri ce se aflau în spaţiul în care s-a pătruns şi în care a şi funcţionat respectiva societate, că procesul verbal încheiat la sediul firmei cu prilejul inventarierii şi ridicării documentelor contabile a fost semnat de lichidator, reprezentanţii poliţiei (F.S. şi I.C.) şi proprietarul imobilului (A.D.), existând şi un alt proces verbal privitor la preluarea de documente, că acţiunile nominale ca înscrisuri purtătoare de valori s-au depus la sediul lichidatorului pentru a fi valorificate, ele fiind indisponibilizate la data deschiderii procedurii reglementată prin Legea nr. 64/1995, Curtea a apreciat legală rezoluţia atacată, menţinând-o ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul G.Z.G.I. împotriva sentinţei penale nr. 17/ F din 27 martie 2006 a Curţii de Apel Braşov.
Obligă petiţionarul recurentla plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 19 septembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5366/2006. Penal. Luare de mită (art. 254... | ICCJ. Decizia nr. 5395/2006. Penal → |
|---|
