ICCJ. Decizia nr. 5421/2006. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 5421/2006
Dosar nr. 261/32/2006
Şedinţa publică din 20 septembrie 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 31 din 24 iulie 2006, Curtea de Apel Bacău a respins, ca nefondată, plângerea formulată, conform art. 2781 C. proc. pen., de petiţionarii F.M. şi B.A. împotriva rezoluţiilor nr. 61/P/2006 din 17 mai 2006 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău şi, respectiv nr. 307/II/2 din 5 iunie 2006 a procurorului general al parchetului sus-menţionat.
Instanţa a reţinut că petiţionarii au sesizat organul de urmărire penală prin plângere împotriva judecătorului D.M. de la Judecătoria Bacău pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), constând în aceea că, în dosarul nr. 2176/2005 al Judecătoriei Bacău, prin sentinţa civilă nr. 3114 din 19 mai 2005 a respins contestaţia la executare formulată de contestatorul F.M. pentru lipsa calităţii sale procesuale active, fără a lua în considerare procura generală de reprezentare dată de B.A. şi prin aceasta le-a cauzat o vătămare intereselor lor legale.
Prin rezoluţia nr. 61/P/2006 din 17 mai 2006 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de magistratul D.M., în temeiul art. 228 alin. (6) cu referire la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., fapta nu există, constatând, pe de o parte, că nemulţumirile părţilor faţă de hotărâre pot fi valorificate pe căile legale de atac, aşa cum de altfel, au şi acţionat petiţionarii, recursul fiindu-le respins prin Decizia civilă nr. 81 din 27 ianuarie 2006 a Tribunalului Bacău, iar pe de altă parte, că potrivit art. 303/2004 privind statutul Magistraţilor, nu pot fi puse în discuţie soluţiile pronunţate prin hotărârile judecătoreşti, care sunt supuse căilor legale de atac.
Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău prin rezoluţia nr. 307/II/2/2006 din 5 iunie 2006 a respins plângerea petiţionarilor, formulată în baza art. 277 – art. 278 C. proc. pen., împotriva rezoluţiei de neurmărire sus-menţionate.
La rândul său, aşa cum s-a arătat, Curtea de Apel Bacău a respins, ca nefondată, plângerea petiţionarilor, formulată în baza art. 2781 C. proc. pen., împotriva rezoluţiei de neurmărire, constatând că fapta imputată judecătorului nu se confirmă hotărârea pronunţată de acesta rămânând definitivă prin respingerea recursului petiţionarilor prin Decizia civilă nr. 81 din 27 ianuarie 2006 a Tribunalului Bacău împotriva acestei hotărâri petiţionarii F.M. şi B.A. au declarat recurs, solicitând casarea acestuia pentru netemeinicie şi nelegalitate întrucât pe de o parte, instanţa nu i-a admis proba solicitată, de efectuarea a unei expertize pentru a se stabili dacă judecătorul D.M. a respectat procura generală depusă la dosar iar, pe de altă parte, pentru omisiunea obligării judecătorului sus-numit, care a pronunţat sentinţa civilă nr. 3114 din 19 mai 2005, la despăgubiri pentru daunele pricinuite prin această hotărâre.
Verificând hotărârea criticată pe baza lucrărilor şi materialului de la dosar, Curtea constată că recursul nu este fondat.
Instanţa a constatat întemeiat că soluţia de neurmărire adoptată faţă de judecătorul D.M. prin rezoluţia nr. 61/P/2006 din 17 mai 2006 a Tribunalului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, este legală şi temeinică.
Petiţionarii nu au susţinut şi nici nu au invocat probe din care să rezulte că judecătorul în soluţionarea cauzei cu care a fost investit, ar fi acţionat cu intenţia vătămării intereselor lor legale, criticând doar hotărârea pronunţată, de neluare în considerare a procurii generale pentru F.M. de a o reprezenta în proces pe B.A., ca fiind şi procură care îi conferă procuratorului şi dreptul de a exercita acţiunea de chemare în judecată în numele celei reprezentate. Ori, această chestiune a fost discutată în instanţa de fond în prezenţa petiţionarului F.M., magistratul făcând demersuri, fără rezultat, ca B.A. să-şi precizeze poziţie în legătură cu semnătura de pe acţiune şi mai mult, a fost examinată şi de instanţa ierarhică, în recursul contestatorului F.M., respins prin Decizia civilă nr. 81 din 27 ianuarie 2006 a Tribunalului Bacău.
Aşa fiind, întemeiat s-a reţinut că în cauza de faţă nu se justifică admiterea probei cu expertiza care ar urma să constate valabilitatea procurii generale invocate de F.M. pentru a-şi susţine calitatea procesuală, hotărârea prin care s-a rezolvat această excepţie fiind definitivă.
Nici critica petiţionarilor privind neobligarea judecătorului intimat la despăgubiri pentru pagubele cauzate prin respingerea contestaţiei la executare, nu este întemeiată, dispoziţiile art. 346 C. proc. pen., nelăsând loc, în raport de obiectul prezentei cauze, pronunţării şi asupra acţiunii civile.
Faţă de cele ce preced, recursul petiţionarilor F.M. şi B.A. urmează să fie respins, ca nefondat, cu obligarea acestora la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarii F.M. şi B.A. împotriva sentinţei penale nr. 31 din 24 iulie 2006 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală.
Obligă recurenţii petiţionari la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de câte 50 lei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 20 septembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5409/2006. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 5431/2006. Penal → |
|---|
