ICCJ. Decizia nr. 5409/2006. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 5409/2006
Dosar nr. 10899/1/2006
Şedinţa publică din 20 septembrie 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 28/ F din 22 mai 2006, Curtea de Apel Braşov a respins plângerea formulată de petentul T.V.I. împotriva rezoluţiei nr. 103 din 31 mai 2005 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov, pe care a menţinut-o.
Pentru a pronunţa soluţia de mai sus, prima instanţă a constatat următoarele.
Prin sentinţa penală nr. 807 din 24 martie 2006 a Judecătoriei Braşov, în baza art. 42 C. proc. pen., raportat la art. 2781 alin. (1) C. proc. pen. şi art. 281 lit. b) C. proc. pen., a fost declinată competenţa de soluţionare a plângerii formulate de petentul T.I., împotriva rezoluţiei procurorului din 31 octombrie 2005 dispusă în dosarul penal nr. 103/P/2005 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov, în favoarea Curţii de Apel Braşov, întrucât prin rezoluţia menţionată s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de D.C., procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Braşov.
Petentul a formulat plângere penală împotriva procurorului D.C. din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Braşov, pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), art. 247 C. pen. şi 264 C. pen., motivând că procurorul, în mod nelegal şi netemeinic a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de numitul N.O., prin rezoluţia nr. 3190/P/2004, deşi acesta se făcea vinovat de comiterea infracţiunii pentru care a fost cercetat.
Prin rezoluţia procurorului din data de 31 octombrie 2005, dispusă în dosarul penal nr. 103/P/2005, dispusă în dosarul nr. 103/P/2005, s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de D.C., cu motivarea că din cercetările efectuate în cauză a rezultat că procurorul D.C. a soluţionat dosarul nr. 3190/P/2004 dar nu au rezultat probe sau indicii temeinice care să ducă la concluzia că ar exista faptele reclamate de petent.
Prima instanţă în motivarea soluţiei pronunţate a reţinut că procurorul şi-a îndeplinit atribuţiile de serviciu cu respectarea dispoziţiilor legale, nefiind întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor reclamate.
În termen legal, împotriva acestei hotărâri a declarat recurs petentul, care prin motivele scrise, a criticat pentru nelegalitate şi netemeinicie hotărârea care a menţinut rezoluţiile procurorului care au la bază probe false şi ticluite.
Criticile formulate vor fi analizate în raport de dispoziţiile cazului de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 171 C. proc. pen., constatându-se că instanţa însă a făcut o corectă aplicare a legii.
Astfel, actele care au stat la baza rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale pot fi examinate în dosarul nr. 103/P/2005 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov, fiind întocmite în respectarea dispoziţiilor legale.
De altfel, petentului nu a indicat actul sau actele încheiate cu nerespectarea legii sau false şi nici considerentele pentru care le apreciază în acest fel. În lipsa acestor elemente nu pot fi făcute consideraţiuni, în fapt sau în drept, în acest sens.
Cât priveşte soluţia de neîncepere a urmăririi penale, dispusă faţă de procurorul D.C., aceasta a fost corect menţinută prin hotărârea recurată.
Aşa fiind, s-a constatat şi prin rezoluţia atacată, petentul este nemulţumit de prevederile hotărârii nr. 63 din 2 iulie 2004, de modalitatea în care se procedează la restituirea terenului, dar aceste elemente nu au condiţionat actele de cercetare efectuate de procurorul D.C. în dosarul nr. 3190/P/2004, care în soluţia dispusă s-a supus legii şi probelor administrate.
În acest sens, neexistând indicii de săvârşire a unor fapte penale (inclusiv cele reclamate) în mod legal s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de aceasta şi tot astfel, hotărârea care a menţinut soluţia dispusă prin rezoluţia atacată, este conformă legii.
Pentru aceleaşi considerente, critica formulată este nefondată şi în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat se va respinge.
Văzând şi prevederile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul T.V.I., împotriva sentinţei penale nr. 28 din 22 mai 2006 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală.
Obligă recurentul petiţionar la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 100 lei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 20 septembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5401/2006. Penal. Lovirea sau alte violenţe... | ICCJ. Decizia nr. 5421/2006. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
