ICCJ. Decizia nr. 5287/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 5287/2006
Dosar nr. 6524/3/2006
Şedinţa nepublică din 15 septembrie 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală ne.465 din 18 aprilie 2006, Tribunalul Bucureşti l-a condamnat pe inculpatul M.I.C., în baza art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen., art. 74 şi 76 C. pen., la un an şi 6 luni închisoare, cu aplicarea art. 71 şi 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 110 C. pen., art. 83 C. pen., a revocat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 1009 din 11 noiembrie 2003 a Tribunalului Bucureşti, urmând ca inculpatul să execute în final 3 ani şi 6 luni închisoare.
În baza art. 40, raportat la art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., a contopit această pedeapsă cu pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 1314 din 18 aprilie 2005 a Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare, cu aplicarea art. 71 şi 64 lit. a) şi b) C. pen.
A fost dedusă arestarea preventivă de la 3 februarie 2006 la zi şi menţinută măsura privativă de libertate.
A fost confiscată de la inculpat suma de 150 RON, luându-se act că partea vătămată E.C.A. nu se constituie parte civilă.
Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Instanţa a reţinut, în fapt, că la data de 2 februarie 2006, orele 11,00, în timp ce partea vătămată E.C.A. se afla pe strada Luică din Bucureşti cu martorii C.N. şi M.D. şi purta o convorbire telefonică, inculpatul M.I.C. prin surprindere i-a smuls telefonul din mână, după care a fugit de la locul faptei.
Ulterior, inculpatul a înstrăinat telefonul cu suma de 250 RON, prejudiciul nefiind recuperat iar partea vătămată neconstituindu-se parte civilă.
Împotriva acestei hotărâri inculpatul a declarat apel, solicitând în principal suspendarea executării pedepsei iar, în subsidiar, reducerea acesteia.
Prin Decizia penală nr. 526 din 28 iunie 2006, Curtea de Apel Bucureşti a respins, ca nefondat, apelul inculpatului, constatând că instanţa de fond a făcut o corectă individualizare a pedepsei, atât în privinţa stabilirii duratei arestării cât şi a modalităţii de executare.
Decizia penală sus-menţionată a fost atacată cu recurs de către inculpat, solicitând, prin motivele scrise şi dezvoltate oral prin apărător, schimbarea încadrării juridice în infracţiunea de furt, lipsind acţiunea adiacentă a violenţei din conţinutul infracţiunii de tâlhărie şi, de urmare, reducerea pedepsei.
Verificând hotărârea atacată pe baza lucrărilor şi materialului de la dosar, Curtea constată că recursul, susţinut în considerarea cazurilor de casare prevăzute de art. 3859 alin. (1) pct. 17 şi 14 C. proc. pen., nu este fondat.
În cauză situaţia de fapt a fost temeinic stabilită prin mijloacele de probă legal administrate în ambele faze ale procesului penal.
Inculpatul M.I.C. a recunoscut săvârşirea infracţiunii, conducând în teren, la locul faptei, organul de urmărire penală şi, la rândul lui, a fost recunoscut din albumul foto de către partea vătămată.
Încadrarea juridică dată faptei este legală, astfel încât cererea inculpatului de schimbare a acesteia nu poate fi primită.
Sub aspect material, inculpatul M.I.C. a săvârşit acţiunea de luare din posesia părţii vătămate a telefonului mobil prin smulgerea acestuia, ceea ce implică folosirea violenţei, a forţei fizice pentru înfrângerea voinţei celei vătămate, fiind realizate, astfel, ambele acţiuni, principală şi adiacentă, ce constituie obiectul material din latura obiectivă a infracţiunii complexe de tâlhărie.
Atât la alegerea sancţiunii cât şi la stabilirea duratei arestării instanţele au avut în vedere şi dispoziţiile legale referitoare la răspunderea penală a minorilor infractori.
Faţă de multiplele condamnări anterioare la pedeapsa închisorii, inclusiv cu suspendarea condiţionată a executării pentru infracţiuni de furt, întemeiat s-a apreciat că se impune aplicarea pedepsei închisorii inculpatului M.I.C. pentru infracţiunea dedusă judecăţii, de gravitatea sporită faţă de a celorlalte săvârşite în precedent.
Nu există motive şi nu se justifică nici reducerea pedepsei, nici schimbarea modalităţii de executare a acesteia.
Cum nu se constată din examinarea din oficiu a hotărârii existenţa vreuneia dintre celelalte cazuri de casare prevăzute de art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., recursul inculpatului M.I.C. urmează să fie respins ca nefondat.
Din pedeapsa aplicată se va scade durata arestării preventive, de la 3 februarie 2006 la 15 septembrie 2006.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.I.C. împotriva deciziei penale nr. 526/ A din 28 iunie 2006 aCurţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 3 februarie 2006 la 15 septembrie 2006.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 120 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 septembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5214/2006. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 5366/2006. Penal. Luare de mită (art. 254... → |
|---|
