ICCJ. Decizia nr. 5395/2006. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 5395/2006
Dosar nr. 6426/2/2006
Şedinţa publică din 20 septembrie 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosarul cauzei, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 253 din 7 iunie 2006 a Tribunalului Ialomiţa, inculpatul L.I. a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunii de viol prevăzută de art. 197 alin. (1) şi (3) teza I C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), la pedeapsa de 15 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) şi e) C. pen., pe o perioadă de 5 ani, şi pentru săvârşirea infracţiunii de incest prevăzută de art. 203 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), la pedeapsa de 5 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. b) şi art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 15 ani închisoare şi interzicerea drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) şi e) C. pen., pe timp de 5 ani.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi 64 lit. a), b), d) şi e) C. pen.
În temeiul art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestării preventive de la 13 septembrie 2005, la zi.
În temeiul dispoziţiilor art. 14 şi 346 C. proc. pen., art. 998 C. civ., inculpatul a fost obligat la plata sumei de 3000 lei RON cu titlu de despăgubiri morale către partea civilă L.A.L., reprezentată legal de mama sa N.M.D.
Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare în sumă de 300 lei (RON) către partea civilă şi 1000 lei(RON) către stat, onorariul apărătorului din oficiu în sumă 100 lei (RON) fiind avansat din fondurile Ministerului Justiţiei.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, în fapt, următoarele:
Minora L.A.L., în vârstă de 13 ani, este fiica inculpatului L.I.
În noaptea de 10 iunie 2005, inculpatul L.I. a întreţinut raporturi sexuale cu minora, prin ameninţare cu violenţă. În dimineaţa zilei de 11 iunie 2005, inculpatul a întreţinut din nou relaţii sexuale cu fiica sa, cerându-i să nu relateze cele întâmplate, sub ameninţarea cu moartea.
În noaptea de 6 iulie 2005 şi în dimineaţa zilei următoare, inculpatul a procedat la fel, întreţinând raporturi sexuale cu minora prin constrângere morală.
În dimineaţa zilei de 16 iulie 2005, la o nouă încercare a inculpatului de a o lua cu sine pe minoră, aceasta a refuzat să-l mai însoţească şi i-a relatat mătuşii sale, martora O.L., cele petrecute.
Situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatei au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză: proces-verbal de consemnare a plângerii, declaraţiile părţii vătămate, raport de expertiză medico-legală, raport de evaluare psihologică, proces-verbal de confruntare, declaraţiile martorilor O.L., O.M., L.A., S.I., M.P., O.I.S., proces-verbal de cercetare la faţa locului, proces-verbal de conducere în teren, planşe fotografice, declaraţiile inculpatului care a negat săvârşirea infracţiunilor reţinute în sarcina sa.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul, criticând-o sub aspectul greşitei condamnări, întrucât nu a săvârşit faptele deduse judecăţii, precum şi sub aspectul reţinerii greşite a dispoziţiilor art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), în sarcina sa, în realitate el fiind reabilitat de drept.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, prin Decizia penală nr. 179/ A din 581/ A din 27 iulie 20066, a respins, ca nefundat, apelul declarat de inculpatul L.I., deducând prevenţia la zi şi menţinând starea de arest a acestuia.
Instanţa de control judiciar a constatat că vinovăţia inculpatului a fost corect stabilită în raport de faptele reţinute în sarcina acestuia, astfel cum rezultă ele din probele administrate în cauză. Cât priveşte starea de recidivă postexecutorie, aceasta a fost stabilită în mod temeinic, în cauză neintervenind reabilitarea inculpatului.
În termen legal, inculpatul L.I. a declarat recurs, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei penale atacate şi, în principal, achitarea sa în temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.; în subsidiar, a solicitat reducerea cuantumului pedepsei aplicate.
Criticile formulate de inculpat şi care se referă la motivele de casare prevăzute de art. 3859 pct. 18 şi 14 C. proc. pen., sunt nefondate.
Din analiza materialului probator administrat în cauză, Curtea constată că instanţele de judecată au stabilit în mod corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului, dând faptelor săvârşite de acesta încadrarea juridică legală şi temeinică.
Partea vătămată l-a indicat în mod constant pe inculpat ca fiind cel care, prin violenţă şi ameninţare, a întreţinut, în mod repetat, raporturi sexuale cu ea.
Declaraţiile părţii vătămate se coroborează cu cele ale martorilor O.L. şi O.M., cărora minora le-a relatat că a fost violată de tatăl său, precum şi cu depoziţiile martorilor S.I. şi M.P., acestuia din urmă fiindu-i relatat faptul că şi-a violat fiica de către inculpatul însuşi.
Raportul de expertiză medico-legală nr. 867 din 18 iulie 2005 întocmit de S.M.L.J. Ialomiţa concluzionează că minora prezintă deflorare veche, a cărei dată de producere nu a putut fi precizată.
Raportul psihologic privind evaluarea minorei, întocmit de D.G.P.D.C. Ialomiţa a apreciat că, în relatările sale, L.A.L. nu a minţit şi nu a exagerat cu privire la faptele săvârşite de tatăl ei.
În consecinţă, Curtea constată că în cauză nu există temeiuri de achitare, condamnarea inculpatului L.I. fiind dispusă în mod just, după o temeinică analiză a materialului probator al cauzei.
Cât priveşte modul de individualizare a pedepsei aplicate, Curtea constată că aceasta corespunde de deplin criteriilor generale stabilite în conţinutul articolului 72 C. pen.
Faptele săvârşite de inculpat sunt deosebit de grave şi s-au soldat cu consecinţe severe asupra dezvoltării psihice a minorei, fiica sa .
Inculpatul este recidivist, fiind condamnat de trei ori în perioada 1989 - 1997. În timpul procesului penal a avut o atitudine de negare a săvârşirii faptelor reţinute în sarcina sa.
Pentru aceste motive, Curtea constată că pedeapsa aplicată inculpatului este necesară şi suficientă reeducării acestuia, neimputându-se reducerea cuantumului său.
Întrucât în cauză nu se constată alte motive de casare, Curtea urmează să respingă recursul inculpatului ca nefondat.
Durata arestării preventive se va deduce de la 13 septembrie 2005, la zi.
Recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu fiind avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Văzând dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b), art. 38517 alin. (4) C. proc. pen., art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), art. 192 alin. (2) şi art. 189 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul L.I. împotriva deciziei penale nr. 581 din 27 iulie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestării preventive de la 13 septembrie 2005 la 20 septembrie 2006.
Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 300 lei, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 20 septembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5367/2006. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 5401/2006. Penal. Lovirea sau alte violenţe... → |
|---|
