ICCJ. Decizia nr. 5371/2006. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 5371/2006
Dosar nr. 2738/54/2006
Şedinţa publică din 19 septembrie 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Petentul P.A. a făcut plângere penală împotriva A.G., judecător la Judecătoria Segarcea pentru săvârşirea faptelor prevăzute de art. 261 alin. (1), art. 267 alin. (1), art. 247, 248 şi 250 C. pen.
Plângerea a fost înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova sub nr. 351/P/2005.
După efectuarea actelor premergătoare, la data de 14 decembrie 2005, procurorul a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de persoana reclamată.
Pentru a dispune această soluţie, parchetul a constatat următoarele:
P.A., în calitate de procurator a numiţilor P.M., C.C., B.M. şi Ş.E. a formulat acţiune civilă la Judecătoria Segarcea prin care a chemat în judecată pârâţii D.I. şi G.G. pentru a fi obligaţi la suportarea cheltuielilor de demolare a imobilului proprietatea reclamanţilor, cauza fiind înregistrată sub nr. 663/2005.
Pe parcursul procesului pârâţii, au formulat cerere reconvenţională prin care au cerut obligarea reclamanţilor la plata contravalorii îmbunătăţirilor făcute de către reclamanţi la imobilul în cauză.
Instanţa de judecată a disjuns cererea reconvenţională, condiţii în care s-a format dosarul cu numărul nr. 888/2005.
La termenul de judecată din data de 21 iunie 2005 petentul P.A. în calitate de procurator a solicitat amânarea cauzei în vederea angajării unui apărător.
De asemenea, petentul a depus la dosar procura specială autentificată sub nr. 4201/2005 şi respectiv procura generală autentificată sub nr. 1685/2000 Biroul Notarului Public T.D., dar şi procura autentificată sub nr. 1255/2005 – B.N.P. B.I., Ploieşti, jud. Prahova, pentru a justifica astfel calitatea sa în procesul civil respectiv.
Numitul P.A. a mai solicitat amânarea cauzei deoarece pârâta P.M. nu a fost citată cu respectarea termenului legal.
Instanţa de judecată a constatat că numitul P.A. a făcut dovada mandatului său numai cu privire la numita P.M., nu şi cu privire la ceilalţi pârâţi.
La acest termen de judecată numitul P.A. a insistat în acordarea unui nou termen şi s-a opus la audierea martorilor prezenţi în sală, cereri care însă au fost respinse de către instanţa de judecată.
În aceste condiţii numitul P.A. a precizat instanţei că în cazul în care i se refuză dreptul la apărător, va părăsi sala de judecată în timpul judecării dosarului şi înaintea audierii martorilor, susţinând totodată că instanţa are o atitudine părtinitoare faţă de reclamanţi.
Ulterior acesta a refuzat să se legitimeze în faţa instanţei de judecată, şi a părăsit sala de şedinţă, astfel că magistratul judecător G.A. a procedat la amendarea acestuia.
Aceste aspecte au fost confirmate şi de către numitul P.A., care în plângerea formulată a precizat totodată că magistratul judecător A.G. i-a încălcat dreptul său la apărare, iar refuzul său de a se legitima este justificat având în vedere că procesul era la al patrulea termen de judecată, iar instanţa luase act de datele sale de stare civilă.
De asemenea, numitul P.A. a precizat că judecătorul nu a vrut să ia act de faptul că avocatul G.I. depusese delegaţie la dosarul cauzei pentru pârâtele Ş.E., C.C., B.M. şi procuratorul P.A.
În încheierea de şedinţă din data de 05 iulie 2005 s-a consemnat faptul că avocatul G.I. a depus delegaţie la dosar, însă a fost consemnat şi faptul că instanţa i-a pus în vedere apărătorului să facă dovada că este reprezentantul pârâtelor deoarece pe delegaţia depusă nu se află şi semnăturile acestora.
De asemenea, instanţa a admis cererea de probatoriu formulată de către avocatul G.I., acceptând calitatea acestuia de apărător al pârâtelor.
În motivarea soluţiei, procurorul a precizat că actele premergătoare efectuate în cauză nu au relevat săvârşirea faptelor penale reclamate, judecătorul având o conduită care s-a înscris în limite profesionale şi morale prevăzute de lege.
Împotriva rezoluţiei a făcut plângere petentul, iar prin rezoluţia nr. 105/II/2 din 19 ianuarie 2006, plângerea împotriva soluţiei a fost respinsă de procurorul general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova.
În continuare, petentul s-a adresat instanţei de judecată, respectiv Curţii de Apel Craiova, care prin sentinţa penală nr. 99 din 23 iunie 2006, a respins, ca nefondată, plângerea, constatând că rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale este legală şi temeinică.
Petentul P.A. a declarat recurs pe care, în termen legal,l-a înaintat Înaltei Curţi de Casaţie Justiţie, secţia penală.
El solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale.
Recursul declarat de petent este neîntemeiat şi urmează a fi respins ca atare.
În motivele ataşate la dosarul cauzei recurentul petent susţine că fapta magistratului judecător de a-l amenda constituie infracţiunile prevăzute de art. 246 şi 247 C. pen.
Un alt motiv se referă la neaudierea, în sfera actelor premergătoare, a intimatei.
Amendarea petentului de către intimată, în calitatea sa de preşedinte al completului de judecată, nu poate constitui o infracţiune, atât timp cât legea prevede acest lucru, iar măsura a fost dispusă motivat, prin încheiere.
De altfel, această măsură este supusă reexaminării.
Din actele premergătoare efectuate în cauză a rezultat că magistratul judecător şi-a exercitat cu bună credinţă atribuţiile conferite de lege, că a respectat normele legale în materie, iar măsurile dispuse de acesta nu pot fi cenzurate decât prin exercitarea căilor de atac.
Audierea persoanei reclamate în momentul efectuării actelor premergătoare nu este obligatorie, iar soluţia atacată s-a dispus prin verificările efectuate de procuror în această fază.
În consecinţă, hotărârea atacată fiind legală şi temeinică, recursul petentului va fi respins iar acesta va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul P.A. împotriva sentinţei penale nr. 99 din 23 iunie 2006 a Curţii de Apel Craiova.
Obligă recurentul petiţionarla plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 19 septembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5360/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... | ICCJ. Decizia nr. 5394/2006. Penal. Furtul calificat (art. 209... → |
|---|
