ICCJ. Decizia nr. 5398/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 5398/2006
Dosar nr. 2751/36/2006
Şedinţa publică din 20 septembrie 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 252 din 30 mai 2006 a Tribunalului Constanţa, inculpatul R.I. a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi alin. (21) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), art. 74 alin. (2), raportat la art. 76 lit. b) C. pen., la pedeapsa de 4 ani şi 8 luni închisoare şi a infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal prevăzută de art. 189 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), art. 74 alin. (2), raportat la art. 76 lit. c) C. pen., la pedeapsa de 2 ani şi 2 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 4 ani şi 8 luni închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi 64 lit. a), b), c) şi e) C. pen.
În baza art. 14 alin. (3) lit. b), raportat la art. 346 C. proc. pen., art. 998 – art. 999 C. civ., inculpatul a fost obligat la plata sumei de 5 lei cu titlu de despăgubiri civile, constatându-se restul prejudiciului recuperat prin restituirea paşaportului.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 480 lei din care 100 lei reprezintă onorariul apărătorului din oficiu avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, în fapt, următoarele:
În seara zilei de 19 mai 2005, inculpatul R.I. a lovit-o pe partea vătămată I.G. şi i-a sustras suma de 5 lei şi paşaportul turistic; apoi, inculpatul a dus victima în altă încăpere, pe care a încuiat-o, împiedicându-i ieşirea din cameră întreaga noapte.
Partea vătămată a suferit leziuni traumatice care au necesitat 8-9 zile de îngrijiri medicale (raport de constatare medico-legală nr. 329/ LR/8 august 2005 al S.M.L.J. Constanţa).
Situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză: plângerea şi declaraţiile părţii vătămate, proces – verbal de cercetare la faţa locului, planşe fotografice, declaraţiile martorilor R.A., G.G., C.C.M., G.I., P.Şt., declaraţiile inculpatului.
Curtea de Apel Constanţa, prin Decizia penală nr. 144/ P din 7 iulie 2006, a respins, ca nefondat, apelul inculpatului, dispunând obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 150 lei, din care 100 lei reprezintă onorariul apărătorului din oficiu.
Primul motiv de apel a vizat încadrarea juridică a infracţiunii de tâlhărie, solicitându-se schimbarea acesteia în infracţiunile de furt calificat şi loviri sau alte violenţe.
Cu privire la infracţiunea de lipsire de libertate în mod ilegal prevăzută de art. 189 alin. (1) C. pen., prin cel ce-al doilea motiv de apel, s-a solicitat achitarea, întrucât fapta nu există.
Instanţa de control judiciar a constatat că încadrarea juridică dată faptei săvârşite de inculpat întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tâlhărie, întrucât, folosind violenţa, sus-numitul a sustras bunurile părţii vătămate, astfel cum rezultă din probele administrate în cauză.
Cum inculpatul a imobilizat victima şi i-a limitat, fără drept, posibilitatea de mişcare, instanţa de apel a constatat că acesta a săvârşit infracţiunea de lipsire de libertate în mod ilegal, pentru care în mod just a fost condamnat.
Împotriva acestei decizii penale a declarat recurs inculpatul R.I., solicitând casarea hotărârilor pronunţate şi, în principal, achitarea sa în temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.
În subsidiar, a solicitat condamnarea doar pentru infracţiunea de loviri sau alte violenţe prevăzută de art. 180 alin. (2) C. proc. pen., a cărei săvârşire o recunoaşte.
Într-un al doilea subsidiar, a solicitat reindividualizarea pedepsei, în sensul reducerii cuantumului acesteia.
Temeiul juridic al recursului îl constituie dispoziţiile art. 3859 pct. 17, 171, 14 C. proc. pen.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, precum şi din oficiu, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acesta este nefondat pentru următoarele argumente:
Din analiza materialului probator administrat în cauză, Curtea constată că instanţele de judecată au stabilit în mod corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului, dând încadrarea juridică corespunzătoare infracţiunilor săvârşite de acesta.
Inculpatul R.I. a recunoscut lovirea părţii vătămate, ca şi însuşirea paşaportului acesteia, iar infracţiunea de lipsire de libertate în mod ilegal este probată prin declaraţiile părţii vătămate coroborate cu cele ale martorului G.G.
Curtea constată că în cauză nu există temeiuri de achitare a inculpatului şi nici de schimbare a încadrării juridice, astfel că aceste critici formulate prin motivele de recurs urmează a fi respinse ca neîntemeiate.
Individualizarea pedepsei aplicate inculpatului s-a făcut în conformitate cu dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), reţinându-se în favoarea acestuia toate împrejurările favorabile legate de circumstanţele săvârşirii infracţiunilor, relaţiile dintre părţi, cuantumul prejudiciului cauzat, dar şi faptul că este recidivist, în anul 1997 fiind condamnat pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat.
Prin cuantumul pedepsei aplicate, s-a urmărit şi asigurat realizarea scopului preventiv-educativ al sancţiunii penale, astfel cum este de stabilit de articolul 52 C. pen.
Aşa fiind, şi neconstatând existenţa altor motive de casare, Curtea urmează să respingă, ca nefondat, recursul inculpatului şi să dispună obligarea acestui la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Văzând dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 192 alin. (2) şi art. 189 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul R.I. împotriva deciziei penale nr. 144 din 7 iulie 2006 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie.
Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 300 lei, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru asistenţa juridică a inculpatului, în sumă de 100 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 20 septembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5394/2006. Penal. Furtul calificat (art. 209... | ICCJ. Decizia nr. 5400/2006. Penal → |
|---|
