ICCJ. Decizia nr. 5410/2006. Penal. Contestaţie la executare (art.461 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.5410/2006
Dosar nr. 31996/3/2005
Şedinţa publică din 20 septembrie 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 354 din 27 martie 2006, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, a admis sesizarea Biroului executări penale din cadrul tribunalului şi a constatat că, condamnatul G.C. se află în situaţia de a continua executarea pedepsei de 18 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 68 din 4 iulie 1991 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, astfel că a dispus încarcerarea acestuia.
S-a reţinut că, prin sentinţa penală nr. 480 din 26 noiembrie 1998, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, a dispus întreruperea executării pedepsei de 18 ani închisoare până la data la care condamnatul G.C. se va găsi în situaţia de a o putea executa, având în vedere concluziile raportului de expertiză medico-legală din care rezulta că sus-numitul prezintă diagnosticul de „infecţie HIV acută la debut" şi necesită tratament de strictă specialitate într-o clinică a Ministerului Sănătăţii pe o perioadă de 6 luni, timp în care nu putea fi tratat în reţeaua sanitară a D.G.P.
Prin sesizarea înregistrată, la data de 28 iulie 2005, Biroul executări penale din cadrul Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, a solicitat verificarea stării de sănătate a condamnatului G.C. şi a situaţiei executării pedepsei a cărei întrerupere a fost dispusă în condiţiile arătate mai sus.
Conform raportului de nouă expertiză medico-legală nr. A5/12931/2005 din 10 martie 2006, întocmit de I.N.M.L. Mina Minovici Bucureşti, în prezent condamnatul G.C. prezintă diagnosticul „SIDA stadiul C II, hepatită cronică cu VHC, psoriazis, gastroduodenită cronică, dislipidemie, tulburare de personalitate de tip bordeline".
S-a concluzionat că asistenţa medicală poate fi asigurată în cadrul reţelei sanitare a A.N.P. şi, în consecinţă, menţinerea în stare de libertate din punct de vedere medical, ar fi nejustificată.
În consecinţă, instanţa de fond a admis sesizarea Biroului executări penale a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, şi a dispus încarcerarea condamnatului în vederea continuării executării pedepsei de 18 ani închisoare.
Apelul declarat de condamnat a fost respins de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, prin Decizia penală nr. 407/ A din 18 mai 2006, considerându-se că sus-numitul nu se află în imposibilitate de a executa pedeapsa, datorită afecţiunilor de care suferă, astfel că în cauză nu sunt întrunite cerinţele art. 453 lit. a) C. proc. pen.
În termen legal, împotriva acestei decizii penale a declarat recurs condamnatul G.C., solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor atacate şi, în rejudecare, efectuarea unei nou expertize medico-legale care să aibă în vedere actele medicale depuse de sus-numit şi din care rezultă că starea sănătăţii sale s-a agravat, nefiind posibilă tratarea în reţeaua sanitară a penitenciarelor.
Examinând recursul, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acesta este fondat pentru următoarele argumente:
Comisia de nouă expertiză din cadrul I.N.M.L. Mina Minovici Bucureşti, întocmind raportul nr. A5/12931/2005 din 10 martie 2006, a concluzionat că G.C., printre alte afecţiuni, suferă de SIDA stadiul C 2 şi hepatită cronică virală VHC.
Printre documentele analizate, în vederea stabilirii concluziilor sale, alături de consulturile medicale de specialitate efectuate şi care au confirmat existenţa şi stadiul de evoluţie al acestor boli, Comisia a avut la dispoziţie şi o copie a certificatului medical C/892 din 27 mai 2005 emis de Institutul de boli infecţioase Prof. Dr. Matei Balş care conchidea că G.C. „este suferind de SIDA, stadiul clinico-imunologic C 2 (stomatită micotică, psoriazis cu plăci, stafilococcie cutanată). Necesită însoţitor permanent".
Curtea constată că raportul de nouă expertiză medico-legală nu indică posibilităţile reale de tratament al condamnatului în reţeaua sanitară a A.N.P. În condiţiile în care bolile de care suferă G.C. sunt deosebit de grave şi periculoase sub aspectul măsurilor de prevenire a riscului contaminării colectivităţii în care acesta se va afla, având în vedere specificul de viaţă al acestei colectivităţi, grupate într-un perimetru restrâns şi în condiţii de existenţă restrictive, dat fiind şi recomandarea medicală arătată mai sus în sensul că, condamnatul are nevoie de un însoţitor permanent, explicarea măsurilor avute în vedere de Comisie de a fi luate în penitenciar pentru a-i asigura acestuia tratamentul, dar şi pentru a proteja colectivitatea din care acesta va face parte, este absolut necesară, în absenţa acestor explicaţii instanţa neputând aprecia în mod temeinic şi legal asupra posibilităţii condamnatului de a executa pedeapsa prin privare de libertate.
În consecinţă, Curtea urmează să admită recursul contestatorului, că caseze hotărârile pronunţate şi să trimită cauza spre rejudecare la instanţa de fond, Tribunalul Bucureşti în vederea completării raportului de nouă expertiză medico-legală întocmit de I.N.M.L. Mina Minovici Bucureşti, în sensul celor arătate mai sus, cu indicarea în concret a motivelor care justifică concluzia posibilităţii tratării condamnatului G.C. în reţeaua sanitară a A.N.P. în funcţie de felul şi natura bolilor de care suferă şi consecinţele acestora asupra colectivităţii locului de deţinere în care condamnatul va fi depus.
Văzând dispoziţiile art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., art. 189 C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de contestatorul G.C. împotriva deciziei penale nr. 407 din 18 mai 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Casează Decizia penală atacată şi sentinţa penală nr. 354 din 27 martie 2006 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, şi trimite cauza spre rejudecare la instanţa de fond, Tribunalul Bucureşti.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru asistenţa juridică a recurentului contestator, în sumă de 100 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 20 septembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5357/2006. Penal. înşelăciunea (art. 215... | ICCJ. Decizia nr. 5422/2006. Penal. Extrădare activă (Legea... → |
|---|
