ICCJ. Decizia nr. 5422/2006. Penal. Extrădare activă (Legea 302/2004). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.5422/2006
Dosar nr. 8517/2/2006
Şedinţa publică din 20 septembrie 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea de şedinţă nr. 9/ F pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi familie, la data de 14 august 2006, în dosarul nr. 7985/2/2006, s-a dispus arestarea provizorie în vederea extrădării către Republica Italiană a numitului W.H., pe o perioadă de 30 zile, începând cu data de 14 august 2006 până la data de 12 septembrie 2006.
La 11 septembrie 2006, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a formulat cererea înregistrată cu nr. 2740/II-5/2006 prin care a solicitat prelungirea pe o durată de 10 zile, începând cu data de 13 septembrie 2006 până la data de 22 septembrie 2006, a duratei arestării provizorii în vederea extrădării cetăţeanului chinez W.H.
S-a precizat că autorităţile judiciare italiene, printr-o adresă înaintată şi depusă la dosar, au învederat că necesită timp suplimentar pentru transmiterea cererii de extrădare.
Prin încheierea nr. 11/ F, pronunţată în Camera de Consiliu, din 12 septembrie 2006, având pe rol soluţionarea cererii Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti de prelungire a duratei arestării preventive în vederea extrădării a cetăţeanului chinez W.H., Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a admis sesizarea parchetului şi a dispus prelungirea duratei arestării provizorii în vederea extrădării pe o perioadă de 10 zile, de la 13 septembrie 2006 la 22 septembrie 2006, inclusiv, pentru persoana extrădabilă W.H.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a apreciat că în cauză sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 45 şi 46 din Legea nr. 302/2004, modificată, iar infracţiunile pentru care cetăţeanul chinez este cercetat au corespondent în legislaţia română, fiind respectate condiţiile art. 26 din aceeaşi lege, iar pedeapsa prevăzută de dreptul penal român îndeplineşte exigenţele art. 28 din aceeaşi lege.
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs persoana extrădabilă W.H., fără a-l motiva în scris, iar prin apărătorul ales, cu ocazia soluţionării recursului, a solicitat casarea încheierii atacate şi punerea în libertate.
Examinând încheierea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, Înalta Curte constată următoarele:
Din înscrisurile depuse la dosar rezultă că autorităţile italiene au formulat cerere de extrădare a cetăţeanului chinez W.H., urmărit penal pentru săvârşirea infracţiunii de asociere în vederea comiterii de infracţiuni, trafic ilegal de persoane, tâlhărie, răpire şi violarea regimului armelor şi muniţiilor, fapte prevăzute şi sancţionate de art. 110, 416, 630 C. pen. Italian, şi art. 12 din Legea nr. 286/1998 a Republicii Italiene.
Împotriva acesteia a fost emis mandatul de arestare preventivă nr. 113689/03 R.G.I.P. din 24 martie 2005 al Tribunalului din Florenţa.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, fiind investită cu soluţionarea cererii parchetului de prelungire a duratei arestării preventive în vederea extrădării a cetăţeanului chinez menţionat, a constatat, în baza actelor existente la dosar, în mod corect că se impune prelungirea stării de arest.
Astfel, cererea iniţială de arestare provizorie îndeplineşte cerinţele prevăzute de art. 46 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, statul solicitant indicând necesitatea extrădării cetăţeanului chinez pentru punerea în executare a mandatului de arestare preventivă emis de Tribunalul din Florenţa la 24 martie 2005.
De asemenea, infracţiunile pentru care cetăţeanul chinez este cercetat au corespondent în legislaţia română, iar pedeapsa prevăzută de legislaţia statului nostru pentru aceste infracţiuni îndeplineşte cerinţele art. 28 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală.
În consecinţă, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în baza înscrisurilor ataşate la dosar şi a legislaţiei aplicabile în cauză, a procedat corect şi a dispus prelungirea duratei arestării provizorii a cetăţeanului chinez.
Cu privire la motivul invocat de apărătorul ales al recurentului în sensul că încheierea atacată este lovită de nulitate întrucât persoana extrădabilă nu a fost asistată de apărătorul său ales, acesta din urmă nefiind încunoştiinţat să se prezinte în instanţă, Curtea constată că este nefondat deoarece nu revine instanţei de judecată obligaţia de a înştiinţa apărătorul ales asupra acestui aspect.
Dimpotrivă, în baza contractului de asistenţă juridică încheiat, apărătorul ales are obligaţia de a depune diligenţele necesare îndeplinirii mandatului său.
A mai apreciat recurentul că nu se impunea prelungirea arestării provizorii întrucât la dosar nu există mandatul de arestare, ci numai o adresă în care se vorbeşte despre existenţa acestuia.
Or, potrivit art. 45 şi 46 din Legea nr. 302/2004 raportat la actele depuse la dosar, rezultă că statul italian are la dispoziţie un termen de 40 de zile în interiorul căruia trebuie să transmită cererea de extrădate şi înscrisurile necesare, iar la data prelungirii arestării provizorii, respectiv 12 septembrie 2006, nu se împlinise acest termen.
Faţă de aceste considerente, urmează a se constata că recursul declarat este nefondat, şi respins ca atare.
Va fi obligat recurentul la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul interpretului de limbă chineză fiind suportat din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana extrădabilă W.H. împotriva încheierii nr. 11/ F din 12 septembrie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în dosarul nr. 8517/2/2006.
Obligă recurentul la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 100 lei.
Onorariul interpretului de limba chineză se va plăti din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 20 septembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5410/2006. Penal. Contestaţie la executare... | ICCJ. Decizia nr. 5449/2006. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
