ICCJ. Decizia nr. 5560/2006. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 5560/2006
Dosar nr. 12127/1/2006
Şedinţa publică din 27 septembrie 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Timiş, prin sentinţa penală nr. 236/ PI din 14 aprilie 2006, în temeiul art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, modificată prin OUG nr. 79/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 74 lit. a) şi c) şi art. 76 lit. b) C. pen., art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), a condamnat inculpatul B.G.C., la:
- 3 ani închisoare.
În temeiul art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, modificată prin OUG nr. 79/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), art. 74 lit. a) şi c) C. pen. şi art. 76 lit. b) C. pen., a condamnat acelaşi inculpat la:
- 3 ani închisoare.
În temeiul art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele aplicate, în pedeapsa cea mai grea, care va fi şi pedeapsa rezultantă, inculpatul urmând a executa pedeapsa de:
- 3 ani închisoare.
A interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.
În temeiul art. 118 lit. d) C. pen., a confiscat de la inculpat suma de 15.000 Euro, reprezentând contravaloarea serviciilor prestate de partea vătămată P.A., suma de 20.000 Euro, reprezentând contravaloarea serviciilor prestate de partea vătămată F.S.V. şi suma de 32.000 Euro, reprezentând contravaloarea serviciilor prestate de partea vătămată P.C.
În temeiul art. 19 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 678/2001, modificată prin OUG nr. 79/2005, a confiscat de la inculpat autoturismul marca Mercedes, proprietatea inculpatului.
În temeiul art. 350 C. proc. pen., a menţinut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus din pedeapsa aplicată reţinerea şi arestul executat 04 august 2005 la zi.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut următoarele:
Prin rechizitoriul D.I.I.C.O.T. nr. 373/D/P/2005, înregistrat la această instanţă sub nr. 9188/P/2005, inculpatul B.G.C. a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, modificată prin OUG nr. 79/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, modificată prin OUG nr. 79/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), în sarcina acestuia reţinându-se următoarea stare de fapt.
În cursul anului 2004, inculpatul B.G.C. a stabilit o relaţie de afaceri cu un cunoscut de al său pe nume U., împreună cu care a pus bazele unei reţele de traficare de persoane, în special de sex feminin care urmau să fie racolate de inculpat şi tot de el transportate în localitatea Oberhaussen din Germania, unde U. îşi avea reşedinţa.
Această sarcină nu i s-a părut dificilă inculpatului care a început să-şi racoleze victimele dintre cunoştinţele feminine ale concubinei sale. Astfel, prin cursul lunii martie 2004, împreună cu aceasta, respectiv B.L., s-a deplasat în localitatea Tihău din judeţul Sălaj, unde verişoara concubinei sale, G.T. îşi avea bunicii, în speranţa găsirii „materialului" de care avea mare nevoie pentru planul său. Căutările sale nu au durat prea mult pentru că a cunoscut prin intermediul acestei verişoare pe partea vătămată P.A. în vârstă de 17 ani căreia a început să-i relateze şansa unei „vieţi prospere" în cazul în care va accepta propunerea lui.
Aflând situaţia financiară precară şi lipsa unui loc de muncă, inculpatul şi-a pus în aplicare tactica de atragere oferindu-se să o transporte în oraşul german Oberhassen unde îi va asigura angajarea la un local, în calitate de barman, salariul lunar ajungând la circa 600 Euro. Perspectiva acestui trai bogat i-a dat un impuls viitoarei victime care a acceptat necondiţionat şi deoarece nu poseda paşaport, inculpatul a înlăturat acest neajuns, oferindu-se cu banii proprii şi relaţiile de care dispunea să-i obţină cât mai rapid documentul de călătorie.
După circa o săptămână partea vătămată a primit paşaportul iar în data de 28 martie 2004 împreună cu inculpatul B.G.C. şi numita G.T. au părăsit ţara prin P.C.T.F. Cenad. După două zile au ajuns în localitatea germană D. unde inculpatul a oprit la un local lăsându-le pe cele două tinere în grija unei angajate a acestuia, pe nume L. care după plecarea lui, le-a făcut cunoscută munca ce urma să o presteze şi anume întreţinerea de relaţii sexuale cu clienţii localului, sumele de bani obţinute intrând în buzunarele inculpatului.
Văzând că a fost minţită, lăsată fără documentul de călătorie şi fără nici o sumă de bani partea vătămată P.A., spre deosebire de G.T. care acceptase oferta inculpatului, a fost nevoită să practice prostituţia, iar banii pe care îi obţinea intrau în posesia „protectorului" ei care, deşi îşi reţinerea jumătatea din câştigul obţinut, îi cerea victimei şi cealaltă jumătate cu precizarea că era „mai bine" să-i păstreze el, iar atunci când are nevoie să-i solicite. Nu este de mirare că inculpatul a ales această activitate uşoară care nu-l obliga să depună efort pentru obţinerea sumelor de bani, deoarece partea vătămată P.A. câştiga pe zi circa 150 Euro în urma actelor consumate cu 3-5 clienţi pe noapte. Acelaşi lucru făcea şi G.T. care şi ea îi „asigura" inculpatului un trai deosebit de „bogat". După câteva zile de la „angajare" celor două victime la localul din oraşul Dusseldorf, inculpatul a hotărât să le transporte într-un alt oraş astfel că, le-a adus în localitatea Oberhaussen unde le-a lăsat în grija patronului localului de noapte T.D.F. pentru s-şi continua activitatea. Întrucât la acest club a avut loc un control efectuat de autorităţile germane, inculpatul a fost nevoit, ca în data de 5 mai 2004, să o aducă în ţară pe partea vătămată P.A., ameninţând-o cu bătaia şi calomnierea prin localitatea de domiciliu, dacă va îndrăzni să facă cunoscut autorităţilor munca pe care a fost obligată să o presteze.
Folosindu-se de acelaşi mod de intimidare, inculpatului B.G.C. i-a fost lesne să o „convingă" pe partea vătămată să revină din nou, în data de 10 iulie 2004, în oraşul german Oberhaussen pentru a-şi continua munca în folosul său. Sperând că poate să-şi oprească o sumă infirmă din banii pe care-i câştiga, partea vătămată şi-a reţinut 70 Euro însă inculpatul dând dovadă de un simţ deosebit de dezvoltat, în latura contabilă a vieţii, a sesizat şi pentru a-i aplica o pedeapsă drastică a adus-o în ţară în data de 19 iulie 2004, pentru ca după circa 6 zile să o readucă din nou în Germania, mai precis în data de 25 iulie 2004, dar nu sigură de această dată ci având-o şi pe partea vătămată F.V.
Cât priveşte pe aceasta din urmă, inculpatul B.G.C. a folosit aceeaşi tactică şi anume aceea de a-i promite un loc de muncă deosebit de bine plătit şi anume acela de a îngriji o persoană pentru care urma să încaseze suma de 500 Euro pe lună. Perspectiva deosebit de atractivă a făcut-o pe victimă să nu sesizeze pericolul care o aştepta, cu atât mai mult cât propunerea a fost întărită şi de sora sa vitregă B.L., astfel că atunci când a ajuns în localitatea Oberhaussen realitatea s-a prezentat într-o lumină total diferită faţă de cea descrisă de inculpat.
Spre deosebite de partea vătămată P.A., F.V. s-a opus vehement practicării prostituţiei, însă actele de violenţă încasate şi cele de ameninţare care i-ai fost adresate de inculpat au convins-o rapid că nu se poate sustrage la infinit astfel că, a început să întreţină relaţii sexuale cu clienţii localului ajungând chiar la un număr de 10 bărbaţi pe noapte, contra sumei de 100-150 Euro/client, în funcţie de natura actului sexual prestat.
După circa 2 luni în care părţile vătămate P.A. şi F.V. au practicat prostituţia în local, acesta a fost declarat ilegal de autorităţile germane şi închis, motiv pentru care inculpatul le-a făcut rost de un alt local unde acestea au continuat aceeaşi muncă, împreună cu o altă victimă pe nume P.C.M., care a fost traficată de B.G.C. şi predată mai departe partenerului său de afaceri U., care se îndestula din munca acestuia. O parte din veniturile pe care partea vătămată P.C. i le dădea partenerului lui de afaceri îi revenea şi inculpatului.
Întrucât partea vătămată F.V. nu manifesta acelaşi comportament docil ca celelalte victime, inculpatul a recurs la metode de intimidare mult mai dure folosind acte de violenţă şi chiar o tentativă de viol pentru a o face să cedeze însă cu toate acestea F.V. nu a renunţat, opunându-se permanent. Acest coşmar a durat până în luna februarie 2005 când autorităţile germane, găsind-o cu documentele în neregulă a somat-o să părăsească teritoriul în termen de trei zile, fapt pe care aceasta l-a făcut. Cu toate că a ajuns la domiciliul său, victima era în continuare ameninţată de inculpat atât direct cât şi prin concubina sa că, în situaţia în care va face cunoscută autorităţilor române rolul pe care l-a avut el în activitatea desfăşurată în Germania o va calomnia, atât părinţilor săi cât şi localnicilor din satul său. Acesta a fost şi motivul pentru care partea vătămată F.V. a ezitat să depună plângere la organele de poliţie decât după cinci luni de la venirea în ţară, când a hotărât să rişte şi să declare activitatea infracţională a inculpatului, pentru ca acesta să fie tras la răspundere penală pentru fapta comisă.
Din estimările acestei victime, s-a stabilit că în urma practicării prostituţiei cu un număr de circa 300 clienţi în perioada iulie 2004 – ianuarie 2005 inculpatul a încasat de pe urma acestei activităţii o sumă de circa 20.000 – 25 000 Euro.
Cât priveşte pe partea vătămată P.A. aceasta a reuşit să revină în ţară, în data de 30 ianuarie 2005, cu ajutorul autorităţilor germane care au expulzat-o, aplicându-i-se interdicţia de a intra în spaţiul Schengen pe timp de un an, în urma practicării prostituţiei la cererea inculpatului B.G.C., acesta a încasat suma de circa 15.000 – 20.000 Euro pe care victima i-a obţinut din actele sexuale consumate cu circa 370 de clienţi. Chiar dacă toate câştigurile au ajuns în posesia sa, inculpatul B.G.C. a uzat din nou de autoritatea sa asupra acestei victime luându-i suma de 1750 Euro de care avea nevoie la completarea preţului de achiziţionare a unui autoturism marca „Mercedes" pe care-l posedă şi în prezent.
O altă victimă a inculpatului B.G.C. şi a partenerului de afaceri U. a fost partea vătămată P.C.M., în vârstă de 17 ani care, în cursul lunii ianuarie 2004 a acceptat să-l însoţească în oraşul german Oberhaussen pentru a practica prostituţia fără a percepe vreo sumă de bani. Auzind că inculpatul se oferă să o transporte în Germania fără alte cereri financiare din partea ei, a fost de acord, astfel că în data de 6 februarie 2004, au ieşit din ţară îndreptându-se spre Oberhaussen. Surpriza neplăcută a victimei a venit în momentul în care ajunsă la destinaţie şi şi-a dat seama de reala intenţie a inculpatului care imediat ce au ajuns la destinaţie a plasat-o în „grija" numitului U. care, nu a pierdut nici un prilej de a-şi manifesta autoritatea asupra ei, ameninţând-o şi controlându-i orice mişcare şi percepând în fiecare seară banii pe care aceasta îi obţinea de pe urma consumării actelor sexuale cu diferiţi clienţi ai localului. Despre modul cum merg afacerile o chestiona şi inculpatul B.G.C., care săptămânal o vizita la local, fiind interesat în special de cuantumul sumelor obţinute în fiecare seară şi de numărul de clienţi, în acest mod calculându-şi partea de bani care-i revenea.
Spre sfârşitul anului 2004, nemaisuportând calvarul la care era supusă de inculpat şi amicul său U., partea vătămată P.C. a reuşit să scape de sub tutela celor doi prin acceptarea cererii în căsătorie venită din partea unuia dintre clienţii de etnie germană.
Din estimările acestei victime s-a stabilit că în buzunarele inculpatului B.G.C. şi amicul său U. au intrat circa 32.000 Euro care i-au ajutat să-şi asigure un trai deosebit de generos, trai asigurat prin exploatarea sexuală a celor trei victime audiate în cursul urmăririi penale.
Din contextul materialului probator administrat în cauză s-a constatat că, inculpatul şi-a comandat de la societatea N.F. din localitatea germană Oberhaussen un autoturism marca MERCEDES pentru suma de 5.200 Euro, plătită cash cu care după achiziţionare, s-a folosit de el la transportarea victimelor din România spre Germania şi ruta inversă. Acest fapt denotă fără putinţă de tăgadă că autoturismul a fost cumpărat din sumele obţinute prin exploatarea sexuală a celor trei victime, servind la comiterea faptei.
Din actele şi lucrările dosarului de urmărire penală, şi cele administrate în cursul cercetării judecătoreşti, instanţa a reţinut aceeaşi stare de fapt şi încadrare juridică cu cele reţinute în rechizitoriu.
Cu ocazia audierii de către instanţa de fond, inculpatul nu a recunoscut săvârşirea faptelor reţinute în sarcina lui, arătând că partea vătămată P.A. şi numita G.T. au fost transportate în Germania contra cost, cu autoturismul inculpatului, care le-a lăsat pe cele două în localitatea Dusseldorf, unde urmau să se întâlnească cu prietenii lor, cu care intenţionau să se căsătorească. Inculpatul mai arată că mergea deseori în Germania de unde aducea diverse lucruri pe care le vindea în ţară, şi astfel, la sfârşitul lunii aprilie 2004 le-a adus în ţară pe cele două fete menţionate contra sumei de 100 Euro de persoană.
Inculpatul arată că le-a mai transportat pe cele două în Germania în luna iulie 2004 şi le-a adus înapoi după 7 zile, recuperându-le tot din Gara din Dusseldorf, iar în aceiaşi lună, s-a întors în Germania, cu părţile vătămate F.V. şi P.A.
Împotriva sentinţei penale nr. 236/ Pi din 14 aprilie 2006 pronunţată de Tribunalul Timiş au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiş şi inculpatul B.G.C.
Parchetul a criticat hotărârea pentru pedeapsa de 3 ani aplicată inculpatului ca urmare a reţinerii circumstanţelor atenuante şi pentru neaplicarea pedepsei complimentare deşi textul de lege prevede acest lucru.
Pentru inculpat s-a solicitat în principal achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., iar în subsidiar micşorarea pedepsei.
Prin Decizia penală nr. 257/ A din 26 iulie 2006 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală, s-a admis apelul declarat de parchet, s-a desfiinţat în parte sentinţa apelată şi, rejudecând, în fond, s-a făcut aplicarea art. 65 C. pen., interzicându-se inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen., pe o perioadă de 3 ani, după executarea pedepsei; totodată, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat împotriva sentinţei penale sus menţionate.
Împotriva acestor hotărâri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul, criticându-le pentru nelegalitate şi netemeinicie. În motivarea recursului au fost reiterate criticile din apel privind greşita condamnare a inculpatului pentru fapte care nu întrunesc elementele constitutive ale unor infracţiuni, susţinându-se, în esenţă, că nu a efectuat acte materiale de racolare, sechestrare sau ameninţare a părţilor vătămate în scopul practicării prostituţiei, la dosarul cauzei neexistând probe concludente în acest sens.
În subsidiar, inculpatul a solicitat redozarea pedepselor aplicate, în sensul reducerii acestora, în raport de circumstanţele sale personale, respectiv faptul că nu are antecedente penale şi era student la data arestării sale.
Examinând Decizia recurată prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 3859 pct. 18 şi 14 C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
Astfel, susţinerile inculpatului în sensul că faptele reţinute în sarcina sa nu există, solicitând achitarea pe acest temei, sunt nefondate, vinovăţia sa fiind dovedită prin declaraţiile concordante ale părţilor vătămate, date în faza de urmărire penală, coroborate cu declaraţiile martorilor audiaţi în cauză, din care reiese, fără dubiu, că inculpatul a recrutat părţile vătămate şi le-a transportat în Germania (procurând chiar paşaportul părţii vătămate minore P.A.), folosindu-se de promisiuni mincinoase că le va plasa în locuri de muncă decente, pe când, în realitate, le-a obligat să se prostitueze. Împrejurarea că, după ce le-a plasat, părţile vătămate au rămas mai mult timp în străinătate, practicând prostituţia, chiar dacă inculpatul a revenit în ţară, nu este de natură a modifica cu ceva starea de fapt reţinută, întrucât acest lucru s-a datorat faptului că părţile vătămate au fost supravegheate de partenerul inculpatului, cunoscut sub numele de U. iar împrejurarea că au revenit singure în ţară a fost determinată de expulzarea a două dintre părţile vătămate de către autorităţile din Germania. Totodată, căsătoria celei de a treia părţi vătămate cu un cetăţean german a reprezentat alternativa pentru a scăpa de exploatarea de către inculpat şi prietenul acestuia.
Apărările inculpatului au fost verificate inclusiv de instanţa de apel, ce a audiat martori propuşi în apărare şi a analizat înscrisurile depuse, fiind înlăturate motivat, la fel procedând şi instanţa de fond care a analizat în detaliu declaraţiile de martor, în special revenirile unora dintre părţile vătămate asupra declaraţiilor date la urmărirea penală.
Analizând recursul inculpatului în raport de întregul material probator existent la dosarul cauzei, Înalta Curte apreciază că instanţa de fond şi cea de apel, cu respectarea dispoziţiilor art. 62, 63 şi 69 C. proc. pen., au stabilit corespunzător împrejurările comiterii faptelor, încadrarea juridică dată acestora şi vinovăţia inculpatului. De observat că, potrivit dispoziţiilor art. din Legea nr. 678/2001, acordul părţilor vătămate, chiar dacă ar fi fost real, nu înlătură răspunderea penală a inculpatului, ci este de natură, cel mult, să o atenueze.
În ceea ce priveşte recursul inculpatului, vizând greşita individualizare a pedepselor aplicate, în raport cu împrejurările săvârşirii faptelor şi circumstanţele sale personale, Curtea constată că şi acest motiv este neîntemeiat. Astfel, faţă de pericolul social concret ridicat al faptelor, dat de împrejurările în care au fost comise şi de frecvenţa acestui gen de infracţiuni deosebit de grave, de atitudinea procesuală a inculpatului, de nerecunoaştere a faptelor, scopul pedepsei, astfel cum este prevăzut de art. 52 C. pen., nu poate fi atins prin reducerea pedepselor aplicate, al căror cuantum a fost deja cu mult coborât sub minimul prevăzut de lege pentru infracţiunile incriminate, deşi erau incidente şi dispoziţiile art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), ce constituie o cauză de agravare a pedepsei.
Pentru toate aceste considerente, având în vedere şi faptul că nu există motive de casare care să fie luate în considerare din oficiu, conform dispoziţiilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) din acelaşi cod, va respinge recursul formulat de inculpat, ca nefondat.
Conform dispoziţiilor art. 38516 alin. (2) C. proc. pen., se va computa durata arestării preventive, la zi iar în baza art. 192 alin. (2) din acelaşi cod recurentul – inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.G.C. împotriva deciziei penale nr. 257/ A din 26 iulie 2006 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 4 august 2005 la 27 septembrie 2006.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 27 septembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5533/2006. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 5561/2006. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
