ICCJ. Decizia nr. 5457/2006. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.5457/2006
Dosar nr. 11530/1/2006
Şedinţa publică din 22 septembrie 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 43 din 7 martie 2006, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. b1) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul N.I. pentru infracţiunea prevăzută de art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a), alin. (3) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) şi art. 75 lit. c) C. pen., iar inculpatul R.V.I. a fost achitat pentru infracţiunea prevăzută de art. 208 alin. (1) lit. a) şi alin. (3) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen.
În temeiul art. 181 alin. (3), coroborat cu art. 91 C. pen., s-a aplicat inculpaţilor N.I. şi R.V.I., sancţiunea amenzii administrative de 300 RON pentru fiecare.
Instanţa a admis acţiunea civilă şi a obligat inculpatul N.I. în solidar cu partea responsabilă civilmente R.S. la 3.034.256 lei ROL către partea civilă A.N.I.F. Bucureşti.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa a reţinut următoarele considerente:
Inculpaţii N.I. şi R.V.I., în cursul lunii noiembrie, mergând la muncile agricole au găsit pe câmp diferite componente ale sistemului de irigat. Valoarea prejudiciului produs părţii civile a fost de 3.034.256 lei.
Instanţa de fond, faţă de împrejurările concrete în care s-a consumat latura obiectivă a infracţiunii şi datele ce îi caracterizează pe inculpaţi, a constatat că faptei îi lipseşte o trăsătură esenţială, pericolul social al infracţiunii.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Tulcea, susţinându-se că în mod greşit instanţa de fond a apreciat că sustragerea unui hidrant, component al unui sistem de irigaţii de către inculpatul major, care a săvârşit infracţiunea cu un inculpat minor şi are antecedente penale nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni.
A doua critică s-a formulat în legătură cu încălcarea dispoziţiilor legale privind obligarea inculpatului minor în solidar cu partea responsabilă civilmente şi la plata cheltuielilor judiciare.
Prin Decizia penală nr. 18/ Mp din 26 mai 2006, Curtea de Apel Constanţa a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Tulcea, a casat în parte sentinţa şi a obligat inculpatul minor în solidar cu partea responsabilă civilmente R.S., menţinând celelalte dispoziţii ale sentinţei, inclusiv achitarea inculpaţilor pentru lipsa gradului de pericol social al infracţiunii.
Împotriva deciziei a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, susţinând, în continuare că instanţele au aplicat greşit art. 181 C. pen.
Un alt motiv de recurs invocat de recurent este omisiunea instanţei de apel de a se pronunţa asupra apelurilor declarate de inculpaţi.
Examinând cauza, din punct de vedere al motivelor de recurs invocate în cauză Înalta Curtea reţine următoarele considerente:
Instanţa de fond, aşa cum corect reţine şi instanţa de apel, la stabilirea pericolului social al infracţiunii, potrivit art. 181 C. pen., a avut în vedere că sub aspectul laturii subiective, inculpatul nu a urmărit, după un plan săvârşirea infracţiunii împreună cu un minor. Aceştia au plecat la câmp pentru a efectua lucrări agricole şi găsind instalaţia dezafectată au hotărât să sustragă hidrantul, un component al sistemului de irigaţii, pentru a-l vinde şi a-şi cumpăra alimente.
S-a mai reţinut că, nu s-au produs consecinţe grave părţii vătămate care, a recuperat o parte din prejudiciu.
Art. 18 C. pen., nu condiţionează aprecierea faptei ca lipsită de gradul de pericol social al unei infracţiuni, de existenţa antecedentelor penale.
Al doilea motiv de recurs formulat este fondat.
Criticile sentinţei, referitoare la omisiunea instanţei de apel de a se pronunţa cu privire la cererile de apel ale inculpaţilor, se încadrează în cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 10 C. proc. pen. şi sunt întemeiate.
Inculpaţii au declarat apel în scris la 10 martie 2006, cererile acestora aflându-se la dosarul Curţii de Apel Constanţa.
În cauză, deşi instanţa a acordat cuvântul apărătorului pe cererile de apel ale inculpaţilor, ele nu au fost analizate şi nu s-a pronunţat asupra lor, omisiune care atrage cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 10 C. proc. pen., instanţa nu s-a pronunţat asupra unor cereri esenţiale pentru părţi, de natură să influenţeze soluţia procesului.
Soluţia care se impune în cauză este cea prevăzută de art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., admite recursul, casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru a se pronunţa instanţa şi asupra apelurilor inculpaţilor.
Deoarece recursul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa a fost admis numai cu privire la motivul de recurs formulat în favoarea inculpaţilor, la soluţionarea cererilor de apel ale inculpaţilor se vor avea în vedere dispoziţiile art. 372 alin. (2) C. proc. pen., în apelul declarat de procuror în favoarea unei părţi, instanţa de apel nu poate agrava situaţia acesteia.
Conform art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa împotriva deciziei penale nr. 18/ MP din 26 mai 2006 a Curţii de Apel Constanţa, privind pe inculpaţii N.I. şi R.V.I.
Casează în parte Decizia recurată şi trimite cauza la Curtea de Apel Constanţa pentru soluţionarea apelurilor declarate de inculpaţii N.I. şi R.V.I.
Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a inculpaţilor, în sumă de câte 100 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 22 septembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5451/2006. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 5481/2006. Penal. Extrădare activă (Legea... → |
|---|
