ICCJ. Decizia nr. 5597/2006. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Contestaţie în anulare - Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 5597/2006
Dosar nr. 12053/1/2006
Şedinţa publică din 28 septembrie 2006
Asupra contestaţiei de faţă;
Examinând lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, la data de 9 august 2006, contestatorul H.C. a formulat contestaţie în anulare împotriva deciziei nr. 1952 din 27 martie 2006, pronunţată de această instanţă în dosarul nr. 2713/1/2006.
În motivarea contestaţiei în anulare, contestatorul condamnat a arătat că Decizia nr. 1952 din 27 martie 2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a fost pronunţată cu încălcarea legii, ceea ce a determinat soluţionarea greşită a cauzei pe fond, că nu au fost avute în vedere motivele prezentate în plângerea penală, că rezoluţia procurorului nu se bazează pe probele dosarului şi a fost vătămat în drepturile sale, fiind privat de o parte din pensie.
În memoriul amplu prezentat în scris la dosar, precum şi în concluziile scrise depuse cu ocazia judecării cauzei, contestatorul a criticat pe fond Decizia contestată în sensul că în mod greşit au fost menţinute hotărârile atacate cu recurs şi implicit rezoluţia din 14 aprilie 2005 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu Jiu, solicitând admiterea contestaţiei în anulare şi rejudecarea cauzei.
Examinând contestaţia în anulare în raport de motivele invocate şi dispoziţiile legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă şi urmează a fi respinsă pentru următoarele considerente:
Prin Decizia nr. 1952 din 27 martie 2006, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de petiţionarul H.C., împotriva deciziei penale nr. 84 din 2 februarie 2006 a Curţii de Apel Craiova, cu obligarea la plata sumei de 80 lei cu titlu de cheltuieli judiciare statului.
În motivarea hotărârii s-a arătat că potrivit dispoziţiilor art. 2781 C. proc. pen., hotărârile pronunţate în cazul plângerilor împotriva rezoluţiilor sau a ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată se atacă, în baza alin. (10) din acest text de lege, o singură dată cu recurs, că potrivit art. 417 C. proc. pen., hotărârile pronunţate în recurs sunt definitive, iar recunoaşterea unei căi de atac în situaţii neprevăvute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac.
S-a reţinut în considerentele deciziei că prin sentinţa penală nr. 3952 din 13 septembrie 2005 a Judecătoriei Târgu Jiu a fost respinsă plângerea formulată de petiţionarul H.C. împotriva rezoluţiilor din 14 aprilie 2005 şi 12 mai 2005 date în dosarele nr. 907/P/2005 şi nr. 1889/II/2/2005 ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu Jiu, prin care s-a propus neînceperea urmăririi penale împotriva intimatelor G.R. şi T.M. pentru infracţiunea prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs petiţionarul, susţinând că în mod greşit i-a fost respinsă plângerea, solicitând trimiterea cauzei la parchet pentru efectuarea de cercetări şi cu privire la alte persoane, subordonate celor două intimate.
Prin Decizia penală nr. 1780 din 31 octombrie 2005, Tribunalul Gorj a respins recursul, ca nefundat, şi a obligat recurentul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs petiţionarul, reiterând aceleaşi critici, iar prin Decizia penală nr. 84 din 2 februarie 2006 Curtea de Apel Craiova a respins, ca inadmisibil, recursul.
Nemulţumit de soluţia pronunţată de Curtea de Apel Craiova, petentul a declarat din nou recurs, formându-se dosarul nr. 2713/1/2006 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în care s-a pronunţat Decizia nr. 1952 din 27 martie 2006.
Împotriva acestei decizii, petiţionarul H.C. a înţeles să formuleze contestaţie în anulare.
Potrivit art. 386 C. proc. pen., împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestaţie în anulare:
a) când procedura de citare a părţii pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanţa de recurs nu a fost îndeplinită conform legii;
b) când partea dovedeşte că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanţa de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta şi de a încunoştiinţa instanţa despre această împiedicare;
c) când instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra unei cauze de încetare a procesului penal dintre cele prevăzute în art. 10 alin. (1) lit. f) - i) cu privire la care existau probe în dosar;
d) când împotriva unei persoane s-au pronunţat două hotărâri definitive pentru aceeaşi faptă;
e) când la judecarea recursului sau la rejudecarea cauzei de către instanţa de recurs, inculpatul prezent nu a fost ascultat, iar ascultarea acestuia era obligatorie potrivit art. 38514 alin. (11) ori art. 38516 alin. (1).
De asemenea, potrivit art. 391 alin. (2) C. proc. pen., instanţa constatând că cererea în contestaţie este făcută în termenul prevăzut de lege, că motivul pe care se sprijină contestaţie este din cele prevăzute în art. 386 şi că în sprijinul contestaţiei se depun ori se invocă dovezi care sunt la dosar, admite în principiu contestaţia şi dispune citarea părţilor interesate.
Examinând contestaţia în anulare prin prisma dispoziţiilor art. 391 C. proc. pen., Înalta Curte constată că pe de o parte aceasta a fost formulată peste termenul de 30 zile prevăzut de art. 388 C. proc. pen., iar pe de altă parte, motivele invocate de contestator nu se regăsesc printre cele expres şi limitativ prevăzute de art. 386 C. proc. pen.
Pentru aceste considerente, contestaţia în anulare formulată de contestatorul H.C. apare ca inadmisibilă şi va fi respinsă ca atare.
Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat contestatorul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul condamnat H.C. împotriva deciziei penale nr. 1952 din 27 martie 2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.
Obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 250 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi 28 septembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5536/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 5635/2006. Penal → |
|---|
