ICCJ. Decizia nr. 5519/2006. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 5519/2006
Dosar nr. 11180/1/2006
Şedinţa publică din 26 septembrie 2006
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 170 din 16 martie 2006,Tribunalul Braşov a respins, ca nefondată, cererea inculpatului G.L.I. de schimbare a încadrării juridice a faptei din tentativă la infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 şi175 lit. i) din acelaşi cod, în infracţiunea de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 alin. (2) din acelaşi cod.
În baza dispoziţiilor art. 20 C. pen., raportat la art. 174 şi 175 lit. i) din acelaşi cod, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) alin. (2) şi a art. 76 lit. b) C. pen., inculpatul a fost condamnat la 6 ani închisoare şi 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi a art. 64 alin. (1) lit. a), b), c) şi e) C. pen.
Pe latură civilă inculpatul a fost obligat să plătească părţii civile C.V., suma de 150.000.000 lei vechi daune materiale şi 300.000.000 lei vechi daune morale.
Totodată, s-a respins acţiunea civilă formulată de partea civilă C.A.S.J. Braşov.
În baza dispoziţiilor art. 343 alin. (3) C. proc. pen., raportat la art. 109 din acelaşi cod, s-a dispus restituirea unor bunuri către inculpat şi martorii H.I. şi B.I.
Pentru a pronunţa hotărârea, instanţa a reţinut următoarea situaţie de fapt:
În seara zilei de 8 septembrie 2005, inculpatul, însoţit de concubina sa C.V., veniţi de la o petrecere la care consumaseră alcool, au intrat într-un bar din comuna Jibert din judeţul Braşov, cu intenţia de a cumpăra ţigări. Aici, i-au întâlnit pe C.V., C.D. şi H.I. şi pentru că barmanul a refuzat să-i vândă inculpatului bere, acesta a mers la masa celor trei şi a băut din berea lui H.I., după care între el şi C.D. a avut loc o discuţie referitoare la concubine.
La închiderea localului, inculpatul şi-a determinat concubina să meargă acasă, el intenţionând să-l lovească pe C.D. pentru că acesta s-ar fi legat de moralitatea femeii.
Ca atare, pe drum, inculpatul a rupt dintr-un gard o scândură, s-a apropiat de grupul celor trei şi l-a lovit în cap pe C.V., acesta prăbuşindu-se la pământ.
După incident, inculpatul a fugit, i-a spus concubinei ceea ce făcuse şi ulterior s-a reîntors la locul unde lovise victima. Aici, l-a întâlnit pe H.I. şi fără a detalia întâmplarea, şi-a rupt tricoulcu care era îmbrăcat şi a afirmat că se va lua la bătaie cu cel care lovise.
În dimineaţa zilei de 9 septembrie 2005, C.V. a fost transportat de familie la spital, el fiind supus unei intervenţii chirurgicale urgente.
Raportul de constatare medico-legală a înscris că C.V. a prezentat fractură cominutivă cu înfundare parieto-occipitală dreapta, hematom intraparenchimatos, leziunile necesitând 40-45 de zile de îngrijiri medicale şi fiind periculoase pentru viaţă.
Împotriva sentinţei, au declarat apeluri Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov şi inculpatul.
Parchetul a criticat sentinţa pentru greşita respingere a acţiunii civile formulată de partea civilă .A.S.J. Braşov şi pentru netemeinicia pedepsei privative de libertate aplicată inculpatului.
Inculpatul şi-a motivat apelul pe greşita încadrare juridică a faptei şi pe netemeinicia pedepsei aplicate.
Curtea de Apel Braşov, prin Decizia penală nr. 90 din 27 iunie 2006, a admis apelul declarat de parchet numai cu privire la temeiul legal al efectelor circumstanţelor atenuante, a desfiinţat sentinţa, a înlăturat aplicarea art. 76 lit. b) C. pen. şi a aplicat art. 76 alin. (2) C. pen.
Apelul declarat de inculpat a fost respins ca nefondat.
Împotriva hotărârii instanţei de apel, au declarat recursuri Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov şi inculpatul.
Parchetul şi-a întemeiat calea de atac pe cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., respectiv s-a aplicat pedeapsă greşit individualizată în raport cu prevederile art.72 C. pen., sau în alte limite decât cele prevăzute de lege, cu referire specială la greşita reţinere a circumstanţelor atenuante.
Inculpatul şi-a motivat recursul pe cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 17 şi pct. 14 din acelaşi cod, el susţinând că faptei săvârşite i s-a dat o greşită încadrare juridică, în opinia sa aceasta trebuind să fie infracţiunea de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen., şi s-a aplicat o pedeapsă greşit individualizată sub aspectul cuantumului, considerat a fi prea mare.
Recursurile declarate în cauză nu sunt fondate.
Astfel, din verificarea lucrărilor dosarului cauzei, se reţine că instanţa, orientându-se la pedeapsa de 6 ani închisoare, a considerat toate criteriile generale de individualizare, în cadrul acestora ca reliefând şi datele ce ţin de persoana inculpatului, fără antecedente penale şi sincer pe parcursul desfăşurării fazelor procesului penal.
De altfel, reţinerea sau nu a existenţei împrejurărilor care pot constitui circumstanţe atenuante este atributul instanţei, materializat în convingerea sa că o pedeapsă stabilită în limitele textului incriminator şi cu luarea în considerare a situaţiei infractorului, poate conduce la realizarea scopului pedepsei, aşa cum este stipulat în art. 52 C. pen.
În ce priveşte motivele de recurs susţinute de inculpat, şi acestea sunt nefondate.
Pentru existenţa infracţiunii de vătămare corporală gravă, prevăzută în art. 182 alin. (2) C. proc. pen., este necesar ca, pe plan subiectiv, în raport cu rezultatul produs, inculpatul să fi acţionat cu praeterintenţie.
În vederea delimitării infracţiunii de vătămare corporală gravă de tentativa de omor, în stabilirea laturii subiective, trebuie să se ţină seama de toate datele de fapt, începând cu obiectul folosit, intensitatea cu care au fost aplicate loviturile, regiunea spre care au fost îndreptate acestea, urmărire ce se puteau produce şi terminând cu împrejurarea dacă lipsa unei asistenţe medicale calificate şi de urgenţă punea în primejdie viaţa victimei.
În cauză, fapta inculpatului de a se înarma cu un obiect din lemn şi de a aplica cu acesta, o lovitură în capul victimei, constituie tentativă la infracţiunea de omor calificat (agravanta fiind dată de faptul că lovirea a avut loc într-un spaţiu destinat circulaţiei publice), iar nu infracţiunea de vătămare corporală gravă, atâta vreme cât viaţa victimei a fost salvată numai prin asistenţă medicală calificată şi de urgenţă, rezultatul mai grav, respectiv decesul, nu s-a produs datorită tocmai intervenirii acestei cauze independente de voinţa lui, făptuitorul acceptând, cu uşurinţă, posibilitatea ca fapta lui să ducă la moartea celui lovit.
În ce priveşte pedeapsa aplicată, aşa cum s-a mai arătat, aceasta a fost individualizată cu respectarea criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), ea reflectând pericolul social ridicat al faptei, dar şi persoana infractorului faţă de care s-au reţinut circumstanţe atenuante.
Pentru considerentele expuse, recursurile declarate vor fi respinse, ca nefondate, în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Conform art. 192 din acelaşi cod, inculpatul recurent va fi obligat să plătească cheltuielile judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov şi de inculpatul G.L.I. împotriva deciziei penale nr. 190/ Ap din 27 iunie 2006 a Curţii de Apel Braşov.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 10 septembrie 2005 la 26 septembrie 2006.
Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 26 septembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5489/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... | ICCJ. Decizia nr. 5535/2006. Penal → |
|---|
