ICCJ. Decizia nr. 5585/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 5585/2006
Dosar nr. 7216/3/2006
Şedinţa publică din 28 septembrie 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 607 din 23 mai 2006 pronunţată în dosarul nr. 7216/3/2006 în baza art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a) şi b) C. pen., cu aplicarea art. 99 şi următoarele C. pen., a fost condamnat inculpatul B.M. la 4 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 – art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
S-a menţinut starea de arest a inculpatului şi s-a dedus prevenţia şi arestul preventiv de la 26 ianuarie 2006, la zi.
În baza art. 14 şi 346 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la 3 milioane lei despăgubiri civile către partea civilă I.G.B. în solidar cu părţile responsabile civilmente.
A fost obligat inculpatul în solidar cu părţile responsabile civilmente la 270 RON cheltuieli judiciare către stat.
S-a reţinut în fapt că, în seara de 26 februarie 2006, inculpatul B.M. s-a deplasat împreună cu învinuiţii I.D.B. şi M.I.S. în cartierul Drumul Taberei cu scopul de a acosta tineri pentru a-i deposeda de telefoanele mobile.
Învinuitul M.I.S. a prins pe partea vătămată I.G.B. de mâna stângă, lovindu-l cu pumnul în zona feţei, iar învinuitul I.D.B. l-a prins de mâna dreaptă. La îndemnul învinuitului I.D.B., inculpatul B.M. a scos din buzunar un cuţit pe care l-a aşezat la gâtul părţii vătămate pentru a o determina să nu riposteze.
Învinuitul I.D.B. a scos din buzunarul drept al pantalonilor părţii vătămate un portofel pe care l-a înmânat inculpatului B.M., care l-a controlat, dar negăsind nici o sumă de bani, l-a restituit părţii vătămate.
Învinuitul M.I.S. a scos din buzunarul stâng al părţii vătămate un telefon mobil marca Nokia 2600 pe care l-a sustras.
După săvârşirea faptei cei trei autori s-au deplasat în zona Răzoare.
Partea vătămată a sesizat un echipaj de poliţie care patrula în zonă şi împreună cu aceasta s-a deplasat în diferite zone ale cartierului Drumul Taberei, iar pe str. Drumul Sării i-a observat pe cei trei autori, indicându-i organelor de poliţie.
S-a mai reţinut că faţă de cei doi învinuiţi, I.D.B. şi M.I.S., s-a dispus disjungerea cauzei.
Împotriva sentinţei primei instanţe a formulat apel inculpatul B.M. criticând-o pentru netemeinicie sub aspectul individualizării pedepsei.
Instanţa de apel a respins, ca nefundat, apelul inculpatului, constatând că pedeapsa aplicată de prima instanţă a fost una orientată spre minimul special prevăzut de lege şi care este aptă să conducă la îndeplinirea scopurilor prevăzute de art. 52 C. pen.
Decizia instanţei de control judiciar a fost atacată cu recurs de inculpat care a reiterat critica invocată în apel cu privire la greşita individualizare a pedepsei, pe care o consideră prea severă şi a cărei reducere o solicită.
Recursul este nefondat.
Verificând hotărârea atacată, respectiv actele şi lucrările de la dosar, în raport de critica invocată cât şi din oficiu în limitele prevăzute de art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că la individualizarea pedepsei aplicată inculpatului instanţa a avut în vedere toate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv limitele de pedeapsă prevăzute de textul de lege incriminator, împrejurările şi modalitatea în care s-a comis fapta, pericolul social concret al infracţiunii dar şi circumstanţele personale ale inculpatului, necunoscut cu antecedente penale, aflat în abandon şcolar, manifestând o atitudine sinceră pe parcursul procesului penal.
Acordând eficienţa cuvenită tuturor acestor criterii legale instanţa de fond s-a orientat în mod corect spre o pedeapsă care atât sub aspectul cuantumului cât şi a modalităţii de executare să satisfacă scopurile prevăzute de legiuitor în art. 52 C. pen., pedeapsa fiind menţinută şi de instanţa de apel.
Aşa fiind, Înalta Curte constată neîntemeiată critica invocată de recurent, astfel că recursul acestuia urmează a fi respins, ca nefondat, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), se va deduce din pedeapsa aplicată durata arestării preventive şi văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.M., împotriva deciziei penale nr. 519/ A din 26 iunie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi familie.
Deduce din pedeapsa aplicată, durata arestării preventive de la 26 ianuarie 2006, la 28 septembrie 2006.
Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 400 lei, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 28 septembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5535/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 5596/2006. Penal. Cerere de întrerupere a... → |
|---|
