ICCJ. Decizia nr. 5434/2006. Penal. Infracţiuni privind circulaţia pe drumurile publice (O.U.G nr. 195/2002). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 5434/2006
Dosar nr. 8973/1/2006
Şedinţa publică din 21 septembrie 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 12 septembrie 2005, în dosarul nr. 930/2005 Tribunalul Harghita a pronunţat sentinţa penală nr. 258 prin care, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., a dispus achitarea inculpatului O.F. de sub acuza săvârşirii infracţiunii incriminate de dispoziţiile art. 79 alin. (1) din OUG nr. 195/2002 şi a rămas în sarcina statului cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea acestei cauzei.
Pentru a adopta această soluţie instanţa de fond a reţinut, că în seara zilei de 29 iunie 2005, inculpatul împreună cu martorul L.T. au consumat băuturi alcoolice la barul C. din municipiul Miercurea Ciuc, consum de băuturi care s-ar fi desfăşurat până la aproximativ orele 21,00 – 21,30 din data respectivă. Au fost apreciate drept credibile declaraţiile martorilor F.F.J. şi L.T. şi s-a constatat că un aspect important ce se desprinde din declaraţiile acestora doi este acela potrivit căruia, din cantitatea de 250-300 ml. tărie, inculpatul a consumat jumătate chiar înainte de a pleca din barul C.
S-a mai constatat că din declaraţia martorului T.D. şi din procesul-verbal de cercetare la faţa locului rezultă că inculpatul şi-a condus autoturismul proprietate personală pe str. Braşovului din municipiul Miercurea Ciuc, într-un interval de timp anterior orei nr. 21,45, oră la care s-a apreciat că a avut loc coliziunea dintre cele două autovehicule, unul dintre acestea fiind conduse de martorul T.D.
Analizându-se buletinul de analiză toxicologică a alcoolemiei nr. 542/402/A2 din 2 iulie 2004 al S.J.M.L. Harghita, cu procesul-verbal de cercetare a probelor biologice s-a stabilit că probele biologice pentru stabilirea alcoolemiei au fost recoltate de la inculpat, în data de 29 iunie 2004, în jurul orelor 22,50 şi 23,50 şi că pentru prima probă recoltată a reieşit o alcoolemie de 2,30 g %o, iar pentru cea de-a doua probă recoltată a reieşit o alcoolemie de 2,15 g %o.
Pentru a se stabilit alcoolemia în momentul în care inculpatul a condus autoturismul s-a dispus, la solicitarea inculpatului, avizarea expertizei medico-legale, deja efectuate în cauză.
În expertiza medico-legală nr. 1493 din 15 noiembrie 2004, a I.N.M.L. Mina Minovici Bucureşti, s-a consemnat că, la ora 21,45, inculpatul putea avea, teoretic, o alcoolemie în creştere de circa 0,75 g %o – 0,80 g %o. Expertiza medico-legală, astfel întocmită a fost aprobată prin avizul nr. 13767 din 7 martie 2005 al C.S.M.L. din cadrul I.N.M.L. Mina Minovici, precizându-se că alcoolemia stabilită la analiză provine dintr-un consum mai mare sau mai tare de băuturi alcoolice decât cel declarat. În raportul de expertiză pentru recalcularea alcoolemiei s-a arătat că în ceea ce priveşte „calculul retroactiv al alcoolemiei, acesta oferă valori teoretice aproximative şi ca atare nu poate avea caracter probator din punct de vedere medico-legal". Analizând această susţinere, instanţa de fond a considerat că medicii legişti se referă la faptul că, pe baza acestui calcul, nu se poate determina o valoare certă a alcoolemiei astfel cum se întâmplă în cazul analizei probelor biologice. Cele două situaţii deosebindu-se prin aceea că alcoolemia rezultată din probele biologice este determinată prin măsurători directe, iar calculul retroactiv presupune aprecieri ale specialiştilor bazate pe experiment şi observaţie.
S-a apreciat că expertiza medico-legală pentru recalcularea alcoolemiei are valoare probantă judiciară în înţelesul art. 116 C. proc. pen., deoarece cuprinde aprecieri ştiinţifice asupra valorilor probabile ale alcoolemiei în momentul săvârşirii faptei, aprecieri ce sunt făcute, pe baza cunoştinţelor unor experţi.
De asemenea, s-a apreciat că există un dubiu întemeiat asupra depăşirii alcoolemiei de 0,80 g %o în sângele inculpatului în momentul săvârşirii faptei, că acest dubiu se bazează pe o opinie ştiinţifică dată în urma aprecierii făcute de experţi, că el (dubiul) profită inculpatului şi pe cale de consecinţă se impunea concluzionarea că nu a fost depăşită alcoolemia prevăzută de lege.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Harghita care a solicitat condamnarea inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 79 alin. (1) din OUG nr. 195/2002.
Prin Decizia penală nr. 75/ A din 12 mai 2006, Curtea Apel Tg. Mureş a admis apelul declarat de Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Tribunalul Harghita împotriva sentinţei penale nr. 258 din 12 septembrie 2005 pronunţată de Tribunalul Harghita în dosarul nr. 930/2005.
S-a desfiinţat în tot sentinţa apelată şi rejudecând cauza:
În baza dispoziţiilor art. 79 alin. (1) din OUG nr. 195/2002 a condamnat pe inculpatul O.F., la pedeapsa de un an şi 4 luni închisoare, pentru comiterea infracţiunii de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice cu alcoolemie de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge.
Potrivit dispoziţiilor art. 81 C. pen., a suspendat executarea pedepsei astfel aplicate, pe durata termenului de executare de 2 ani, reglementat de dispoziţiile art. 82 C. pen., durata totală a termenului de încercare fiind de 3 ani şi 4 luni (un an şi 4 luni + 2 ani).
În conformitate cu dispoziţiile art. 359 C. proc. pen., a atras atenţia inculpatului asupra respectării dispoziţiilor art. 83 C. pen.
A obligat inculpatul să achite statului sumele de:
- 60 RON cheltuieli judiciare aferente soluţionării cauzei la prim grad jurisdicţional;
- 491,9 RON contravaloarea Avizului Comisiei Superioare de Medicină Legală din cadrul I.N.M.L. Mina Minovici;
- 150 RON cheltuieli judiciare în apel.
Pentru a pronunţa astfel s-a reţinut că inculpatul O.F. a comis infracţiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul, având în sânge o alcoolemie de peste 0,80 %o alcool pur, fapt dovedit în dosar de probele ştiinţifice, respectiv rapoartele de expertiză medico-legale de stabilire a alcoolemiei şi, avizele acestor rapoarte dar şi de declaraţiile martorilor audiaţi în cauză şi de procesul-verbal de cercetare la faţa locului.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs inculpatul O.F. care a solicitat achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., susţinând în esenţă că, instanţa de apel nu a avut în vedere concluziile expertizei medico-legale efectuate în cauză, care a stabilit că nu a fost depăşită limita legală a alcoolemiei.
Examinând cauza, în raport de motivul invocat cât şi din oficiu se constată că recursul este nefondat.
Instanţa de apel, dând eficienţă cuvenită dispoziţiilor art. 62 şi urm. C. proc. pen., privind probele şi mijloacele de probă şi prin interpretarea coroborată a acestora, în cauză a concluzionat în mod corect că este mai presus de orice dubiul faptul că inculpatul a condus pe drumurile publice un autovehicul având în sânge o alcoolemie ce depăşeşte 0,80 %o alcool pur în sânge.
Rezultă din întreg material probator administrat în cauză că inculpatul O.F. imediat după producerea accidentului de circulaţie, fiind testat cu aparatul etilotest prezenta o alcoolemie de 0,96 mc/1 alcool pur, iar după ce a fost prezentat organelor medicale în vederea recoltării de probe biologice la aproximativ 55 minute de la momentul producerii evenimentului rutier s-a constatat că acesta prezintă, halenă alcoolică, are o dificilă păstrare a echilibrului la întoarcerea bruscă din mers, are o vorbire uşor dizartrică şi o comportare dezordonată.
Cum, examinând cauza din oficiu nu se constată motive care să conducă la casarea hotărârilor, urmează ca, potrivit dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să respingă, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul O.F. împotriva deciziei penale nr. 75/ A din 12 mai 2006 a Curţii de Apel Tg. Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul O.F. împotriva deciziei penale nr. 75/ A din 12 mai 2006 a Curţii de Apel Tg. Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 21 septembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5420/2006. Penal. Cerere de întrerupere a... | ICCJ. Decizia nr. 5438/2006. Penal. Cerere de întrerupere a... → |
|---|
