ICCJ. Decizia nr. 5599/2006. Penal

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr.5599/2006

Dosar nr. 19208/3/2006

Şedinţa publică din 28 septembrie 2006

Asupra recursului de faţă:

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 750 din 20 iunie 2006, a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în dosarul nr. 19208/3/2006, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a sentinţei penale nr. 680/2001 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, formulată de condamnatul C.I., reţinându-se că faptele şi împrejurările pe care revizuientul îşi întemeiază cererea nu constituie caz de revizuire prevăzut de art. 394 alin. (1) lit. a) – c) C. proc. pen., deoarece nu tind să determine adoptarea unei soluţii contrare celei pronunţate în cauză.

Împotriva acestei sentinţe penale revizuientul condamnat C.I. a declarat apel, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, cu motivarea că înscrisurile pe care îşi întemeiază cererea şi care nu au fost cunoscute de instanţă ar justifica reţinerea circumstanţelor atenuante prevăzută de art. 73 lit. b) şi art. 74 lit. a), b) şi c) C. pen.

Instanţa de apel a respins, ca nefondat, apelul revizuientului constatând, că potrivit art. 394 alin. (2) cazul de la alin. (1) lit. a) C. proc. pen., caz invocat de revizuient în cauză, constituie motiv de revizuire numai dacă, pe baza faptelor sau împrejurărilor nu se poate dovedi netemeinicia hotărârii de condamnare în cazul de faţă, fiind evident că pe calea revizuirii se tinde la obţinerea unei hotărâri contrare, de achitare.

În cauză însă revizuientul a susţinut că se impune reţinerea în favoarea sa a scuzei provocări ca circumstanţă atenuantă, cu consecinţa reducerii cuantumului pedepsei aplicate, astfel că în mod corect prima instanţă a apreciat că este inadmisibilă cererea sa.

Decizia instanţei de apel a fost atacată cu recurs de revizuient care a criticat-o pentru nelegalitate şi netemeinicie şi a reiterat susţinerile invocate în cererea introductivă, solicitând admiterea revizuirii.

Recursul nu este întemeiat.

Potrivit art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., revizuirea hotărârii se poate obţine doar atunci când se descoperă fapte sau împrejurări care nu au fost cunoscute de instanţă atunci când a soluţionat cauza, dacă aşa cum rezultă din dispoziţiile art. 394 alin. (2) C. proc. pen., prin aceste fapte sau împrejurări nu se poate dovedi netemeinicia soluţiei de achitare, de încetare a procesului penal sau cum este în cazul de faţă, de condamnare.

Rezultă aşadar că revizuirea trebuie să fie totală şi să ducă la pronunţarea unei soluţii opuse celei pronunţate anterior, respectiv în speţă achitarea celui condamnat.

Revizuientul însă, în cererea sa a invocat incidenţa dispoziţiilor art. 73 lit. b) C. proc. pen., susţinând că poate produce dovezi în acest sens, fiind evident aşadar că tinde la stabilirea unei situaţii de natură a-i atenua răspunderea penală, astfel că dispoziţiile art. 394 lit. a) C. proc. pen., nu sunt incidente în cauză, instanţele respingând în mod corect cererea de revizuire şi respectiv apelul condamnatului.

Aşa fiind, recursul declarat de revizuient apare, ca nefondat, astfel că Înalta Curte îl va respinge, ca atare, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul revizuient condamnat C.I. împotriva deciziei penale nr. 578/ A din 24 iulie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Obligă recurentul revizuient condamnat la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul avocatului din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 28 septembrie 2006.

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 5599/2006. Penal