ICCJ. Decizia nr. 5986/2006. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.5986/2006
Dosar nr. 143/95/2006
Şedinţa publică din 18 octombrie 2006
Asupra contestaţiei în anulare de faţă:
În baza lucrărilor din dosarul cauzei, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1949 din 16 aprilie 2003, pronunţată în dosarul nr. 316/2003, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a respins, ca tardiv, recursul declarat de inculpatul B.I. împotriva deciziei penale nr. 301 din 4 iulie 2002 a Curţii de Apel Craiova.
Împotriva acestei hotărâri judecătoreşti definitive, la data de 12 iulie 2006, condamnatul B.I. a formulat contestaţie în anulare întemeiată pe dispoziţiile art. 386 lit. c) C. proc. pen.
Contestatorul a arătat că prin sentinţa penală nr. 92 din 26 februarie 2002 a Tribunalului Gorj, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 1949 din 16 aprilie 2003 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a fost condamnat, la pedeapsa de 10 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 20 – art. 21 raportat la art. 174 – art. 176 lit. e) C. pen., şi art. 192 alin. (2) C. pen. El susţine că încadrarea juridică corectă a faptei pentru care a fost condamnat este cea prevăzută de art. 181 C. pen., motiv pentru care, prin contestaţia în anulare formulată, solicită schimbarea încadrării juridice, astfel ca să existe posibilitatea legală a retragerii plângerii prealabile de către partea vătămată (concubina sa) şi stingerii acţiunii penale.
În conformitate cu dispoziţiile art. 391 C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a examinat admisibilitatea cererii de contestaţie, fără citarea părţilor.
Curtea constată că cererea de contestaţie a fost făcută la data de 12 iulie 2006.
Cum contestatorul a început executarea pedepsei la 16 iulie 2001, curtea constată că s-au încălcat dispoziţiile art. 388 C. proc. pen., care prevăd un termen de 10 zile de la începerea executării, în care poate fi introdusă contestaţia în anulare, aceasta fiind tardiv formulată.
Curtea mai constată că în cauză nu sunt întrunite nici condiţiile prevăzute de art. 386 lit. c) C. proc. pen.
La dosarul cauzei nu existau probe privind existenţa unei cauze de încetare a procesului penal dintre cele prevăzute de art. 10 alin. (1) lit. f) – i1) C. proc. pen., asupra căreia instanţa de recurs să fi trebuit a se pronunţa.
De altfel, recursul inculpatului B.I. fiind tardiv declarat, instanţa de recurs s-a pronunţat asupra termenului de declarare a căii de atac, fără a avea posibilitatea legală să cerceteze fondul cauzei.
Aşa fiind, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmează să respingă contestaţia în anulare ca inadmisibilă, în conformitate cu dispoziţiile art. 391 C. proc. pen.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., contestatorul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul B.I. împotriva deciziei penale nr. 1949 din 16 aprilie 2003 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.
Obligă contestatorul la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 120 lei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 octombrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5975/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 6060/2006. Penal → |
|---|
