ICCJ. Decizia nr. 5975/2006. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 5975/2006
Dosar nr.8315/1/2006
Şedinţa publică din 18 octombrie 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosarul cauzei, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 89 din 8 februarie 2006 a Tribunalului Dolj, inculpatul M.P. a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a), alin. (3) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), la pedeapsa de 4 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi 64 C. pen.
Inculpatul a fost obligat la plata despăgubirilor civile în sumă de 6.387 lei (RON)către partea civilă S.N.I.F. - Dolj.
În baza art. 191 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 200 lei (RON).
S-a reţinut că la data de 29 februarie 2004, inculpatul M.P., împreună cu fraţii săi M.F. şi M.G., a sustras două vane din fontă de la o staţie de irigare.
Bunurile sustrase au fost valorificate la un centru de colectare a fierului vechi, suma de bani astfel obţinută de 4.572.000 lei, fiind împărţită între inculpaţi.
Prin aceeaşi hotărâre judecătorească, inculpaţii M.F. şi M.G. au fost condamnaţi la pedepse de câte 6 luni închisoare în baza art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a), alin. (3) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. c) C. pen. Situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză: proces-verbal de sesizare din oficiu, proces-verbal de conducere în teren, planşe fotografice, proces-verbal de identificare a bunurilor sustrase, declaraţiile martorilor, declaraţiile inculpaţilor.
Prin Decizia penală nr. 135 din 19 aprilie 2006, Curtea de Apel Craiova a admis apelul inculpatului M.P. şi, făcând aplicarea art. 74 lit. c), art. 76 lit. c) şi art. 80 C. pen., l-a condamnat pe acesta, la pedeapsa de un an şi 6 luni închisoare.
Celelalte dispoziţii ale sentinţei au fost menţinute.
Apelurile promovate de inculpaţii M.F. şi M.G. au fost respinse, ca nefondat.
Instanţa de control judiciar a apreciat că tratamentul sancţionator aplicat inculpatului M.P. este disproporţionat faţă de participaţia penală reţinută în cauză, în contextul în care inculpaţii au avut contribuţii egale la conceperea şi executarea planului infracţional.
Chiar dacă inculpatul este recidivist, pedeapsa aplicată a fost apreciată ca excesivă şi, în consecinţă, făcându-se aplicarea art. 74 lit. c), art. 76 lit. c) şi art. 80 C. pen., ea a fost reindividualizată la un an şi 6 luni închisoare.
În termen legal, împotriva acestei decizii penale a declarat recurs inculpatul M.P., solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor pronunţate şi reducerea cuantumului pedepsei aplicate la nivelul celui stabilit fraţilor săi împreună cu care a săvârşit infracţiunea de furt calificat.
Temeiul juridic al recursului îl constituie dispoziţiile art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Examinând recursul, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acesta nu este fondat.
Instanţa de apel a făcut o temeinică individualizare a pedepsei aplicate inculpatului, punând în mod judicios în evidenţă toate criteriile generale stabilite de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Având în vedere conduita sinceră a inculpatului şi cooperarea manifestată pe parcursul procesului penal, instanţa de apel a reţinut în favoarea acestuia circumstanţa atenuantă prevăzută de art. 74 lit. c) C. pen., cu consecinţa reducerii pedepsei sub limita minimă prevăzută de textul de lege.
Instanţa a avut în vedere şi statutul de recidivist al inculpatului, stare care îl deosebeşte de fraţii săi, împreună cu care a săvârşit fapta şi care sunt infractori primari.
În aceste împrejurări, în mod just pedeapsa aplicată inculpatului a fost stabilită într-un cuantum mai ridicat, pentru a se pune în evidenţă datele personale ale fiecărui participant, respectiv periculozitatea socială a lui M.P. care a persistat în comiterea de fapte penale.
În consecinţă, Curtea constată că critica formulată de inculpat prin motivele de recurs este neîntemeiată, în cauză neexistând motive de reducere a pedepsei aplicate acestuia, prin prisma dispoziţiilor art. 72 şi 52 C. pen.
În conformitate cu dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul inculpatului urmează să fie respins ca nefondat.
În baza art. 192 alin. (2) şi art. 189 C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu fiind avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.P. împotriva deciziei penale nr. 135 din 19 aprilie 2006 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală.
Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 300 lei, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru asistenţa juridică a inculpatului, în sumă de 100 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 octombrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5921/2006. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 5986/2006. Penal → |
|---|
