ICCJ. Decizia nr. 5646/2006. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 5646/2006
Dosar nr. 12079/1/2006
Şedinţa publică din 29 septembrie 2006
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 49 din 18 iulie 2006, Curtea de Apel Ploieşti a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petenta C.M. împotriva rezoluţiilor nr. 36/ P din 12 aprilie 2006 şi nr. 1025/II/2 mai 2006 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti.
În motivarea acestei sentinţe se reţine că, petenta a înţeles să conteste soluţiile de neînceperea urmăririi penale, date de procurorii din cadrul parchetului Curţii de Apel Ploieşti, nr. 36/P/2006 şi nr. 1025/II/2/2006.
Petenta în cadrul procedurii prevăzută de art. 2781 C. proc. pen., a mai arătat în motivarea plângerii sale că se adresează direct împotriva prim procurorului T.L., care cu rea – credinţă a săvârşit fapte penale, de abuz şi grave neglijenţe şi a dat naştere la dosare paralele, aflate pe rol la instanţe diferite şi că rezoluţia de respingere a plângerii sale ca neîntemeiată cu nr. 1025/II/2/2 mai 2006 este superficială, nelegală, netemeinică şi contrară legii.
În cursul dezbaterilor ce au avut loc în şedinţa publică din data de 12 iulie 2006, petenta a mai susţinut că este nemulţumită de cele două rezoluţii de netrimitere în judecată a intimaţilor T.L., prim procuror al Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova, G.M., N.D. şi M.G., procurori în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova, întrucât aceştia, prin modul în care au soluţionat plângerile sale penale în mai multe dosare, au săvârşit infracţiunile pe care le-a reclamat şi anume abuz în serviciu, neglijenţă în serviciu, fals intelectual, uz de fals, asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni şi înşelăciune, întrucât cu toţii s-au asociat şi au denaturat probele administrate, aducând astfel grave prejudicii petentei prin soluţiile nelegale dispuse în cauzele pe care le-au instrumentat.
În final, petenta a solicitat desfiinţarea celor două rezoluţii atacate şi trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, în vederea refacerii cercetărilor cu privire la cei patru învinuiţi pentru infracţiunile invocate în plângerea penală iniţială.
Plângerea formulată de petenta C.M. potrivit art. 2781 C. proc. pen., este nefondată.
Prin rezoluţia nr. 36/P/2006 din 12 aprilie 2006 dată de procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de procurorii T.L., G.M., N.D. şi M.G. pentru nici una din infracţiunile prevăzute de art. 289 alin. (1), art. 291, art. 288 alin. (2), art. 246, art. 247 raportat la art. 2481, art. 215 alin. (1) şi (2) şi art. 323 C. pen., deoarece faptele nu există.
În motivarea rezoluţiei s-a arătat că procurorii G.M., N.D. şi M.G. au fost investiţi cu instrumentarea dosarelor penale nr. 586/P/2005, nr. 474/P/2005 şi nr. 547/P/2005 ale Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova, iar procurorul T.L., în calitate de prim procuror al parchetului a respins plângerile formulate de petenta C.M. împotriva modului de soluţionare a celor trei dosare penale.
Din cercetările efectuate a rezultat că procurorii învinuiţi nu s-au asociat în nici un mod şi nici nu s-au pus de acord cum să soluţioneze cele trei dosare penale sau alte cauze în care figurează ca petentă sau cu altă calitate numita C.M. şi că cu toţii şi-au îndeplinit obligaţiile de serviciu, neîngrădind drepturile nici unei persoane.
S-a mai arătat că, prin actele administrate în cele trei cauze penale nu a fost denaturată realitatea, iar soluţiile dispuse sunt apreciate ca legale şi temeinice, una din ele, cea dispusă în dosarul nr. 474/P/2005 rămânând definitivă prin hotărârile instanţelor de judecată.
De asemenea, s-a mai arătat că nici infracţiunea de înşelăciune prevăzută de art. 215 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 244 NCP) nu există, deoarece procurorii nu au indus-o în eroare pe C.M., nu au obţinut de la aceasta nici un bun sau un folos material.
S-a mai arătat că, împotriva soluţiilor dispuse de procuror în cele trei dosare, C.M. a formulat plângere la instanţa de judecată, conform art. 2781 C. proc. pen., fiind constituite la Tribunalul Prahova dosarele nr. 1470/2006, nr. 719/2006 şi nr. 7366/2005.
Prin rezoluţia nr. 1025/II/2/2006, plângerea petentei C.M. împotriva rezoluţiei nr. 36/P/2006 a fost respinsă, ca neîntemeiată, de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, arătându-se că actele pregătitoare efectuate în cauză au stabilit că procurorii G.M., N.D. şi M.G. au soluţionat dosarele penale ce le-au fost repartizate conform convingerii pe care şi-au făcut-o în urma administrării probelor şi că T.L., în calitate de prim procuror al Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova a respins plângerile formulate împotriva acestor soluţii, considerând că ele sunt temeinice şi legale.
Petenta, nemulţumită de această sentinţă penală, în termenul legal, a declarat recursul penal de faţă. Se cere ca prin admiterea acestuia, să se desfiinţeze sentinţa penală nr. 49 din 18 iulie 2006 şi apoi să i se admită plângerea sa, să se desfiinţeze cele două rezoluţii nr. 36/ P din 12 aprilie 2006 şi nr. 1025/II/2 din 2 mai 2006, ambele ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti şi astfel să se retrimită dosarul la acelaşi parchet, pentru verificări reale şi nu superficiale sau chiar de loc, după cum s-a procedat.
Recursul este nefondat.
Examinându-se actele dosarului parchetului, acte premergătoare, întocmite ca urmare a plângerii formulate de către petiţionara C.M. împotriva rezoluţiilor nr. 36/ P din 12 aprilie 2006 şi nr. 1025/II/2 mai 2006 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti se constată următoarele:
Petiţionara a avut unele litigii în cursul anului 2005 unele persoane, printre care D.S., G.T.D., G.A.M., E.D., D.M., B.G. şi H.I. şi care litigii s-au soluţionat de intimaţii din cauza de faţă în cadrul dosarelor Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova nr. 586/P/2005, nr. 474/P/2005 şi nr. 547/P/2005.
Se mai reţine că în dosarul nr. 586/P/2005 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova prin rezoluţia din 15 noiembrie 2005, procurorul a dispus neînceperea urmăririi penale pentru infracţiunea prevăzută de art. 208 – art. 209 alin. (1) lit. a), g) şi art. 192 alin. (1) şi (2) C. pen., chiar şi faţă de petiţionară.
Restul rezoluţiilor se constată că, petiţionara nu le-a atacat cu plângere potrivit art. 2781 C. proc. pen., cum ar fi putut s-o facă (ne referim la dosarul nr. 474/P/2005 şi nr. 547/P72005).
În aceste condiţii, se evidenţiază fără nici un dubiu că, plângerea petiţionarei din cauza de faţă, nu are nici un temei de fapt şi ca atare sentinţa atacată nr. 49 din 18 iulie 2006 a Curţii de Apel Ploieşti, ca de altfel şi actele premergătoare ale procurorilor fiind legale, vor fi menţinute.
Petiţionara a fost cercetată penal şi nedovedindu-se împotriva sa, vreo vinovăţie nu s-a început urmărirea împotriva ei, pentru infracţiunea de furt şi violare de domiciliu.
În consecinţă, nu se poate reţine vreo „superficialitate" sau „neverificare" din partea parchetului, după cum pretinde petiţionara recurentă.
Faţă de cele analizate, justificat şi legal, a reţinut instanţa de fond, prin sentinţa penală nr. 49 din 18 iulie 2006 ce face obiectul recursului de faţă că, petiţionara nu a fost prejudiciată în nici un mod de către procurorii intimaţi T.L., G.M., N.D. şi M.G., că aceştia nu au avut nici o înţelegere frauduloasă împotriva ei soluţionându-i plângerile prin respectarea realităţii situaţiilor de fapt.
Ca atare, recursul declarat va fi respins, ca nefondat şi menţinută sentinţa penală nr. 49din 18 iulie 2006 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală, ca temeinică şi legală, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Se vor aplica şi dispoziţiile art. 192 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionara C.M. împotriva sentinţei penale nr. 49 din 18 iulie 2006 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală.
Obligă recurenta petiţionară să plătească statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 29 septembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5632/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... | ICCJ. Decizia nr. 5692/2006. Penal → |
|---|
