ICCJ. Decizia nr. 5592/2006. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 5592/2006
Dosar nr. 1431/36/2006
Şedinţa publică din 28 septembrie 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 119 din 15 martie 2006, Tribunalul Constanţa a condamnat pe inculpatul R.N. la 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) şi e) C. pen., pentru infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi c), art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. şi a art. 71 – art. 64 lit. a), b), c)şi e) C. pen.
Totodată, a fost menţinută măsura arestării preventive şi s-a dedus, din pedeapsa aplicată, durata reţinerii şi a arestării preventive, de la 26 ianuarie 2006, la zi.
S-a reţinut, în esenţă, că, la data de 25 ianuarie 2006, inculpatul a fost prins în flagrant, în timp ce comercializa 10 comprimate ecstasy – drog de mare risc.
Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze du minori şi de familie, prin Decizia penală nr. 139/ P din 4 iulie 2006, admiţând apelul declarat de inculpatul R.N., a desfiinţat sentinţa şi, rejudecând, a redus pedeapsa aplicată inculpatului, de la 3 ani la un an şi 6 luni închisoare cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000 şi a art. 74 lit. a) şi c), art. 76 lit. b) C. pen.
Totodată s-a dispus înlăturarea pedepsei complementare prevăzută de art. 65 alin. (1) şi art. 64 lit. a), b), c) şi e) C. pen.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale hotărârii.
A fost menţinută starea de arest a inculpatei şi s-a dedus, din pedeapsa aplicată, durata arestării preventive, de la 15 martie 2006, la zi.
În cauză, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa şi inculpatul R.N.
Prin recursul declarat de Parchet, s-a solicitat menţinerea sentinţei susţinându-se că în mod greşit s-au reţinut, în favoarea inculpatului, dispoziţiile art. 16 din Legea nr. 143/2000, întrucât în urma denunţului formulat de inculpat, nu a fost identificată nici o persoană, pentru a fi cercetată.
Recurentul inculpat a solicitat, prin recursul declarat, reducerea pedepsei aplicate şi suspendarea condiţionată a executării acesteia, invocând că este la prima abatere, anterior a avut o conduită bună, şi că este doar consumator de droguri, nu şi traficant.
Recursurile nu sunt fondate.
Din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că instanţa de apel a reţinut, în mod corect, incidenţa dispoziţiilor art. 16 din Legea nr. 143/2000.
Astfel, urmare denunţului făcut de inculpat, care a indicat, prin porecle şi adrese, alte două persoane care ar fi desfăşurat activităţi de trafic de droguri, se efectuează cercetări penale, ancheta fiind în curs de desfăşurare.
Sub acest aspect, instanţa de apel a reţinut corect că aplicarea prevederilor art. 16 din Legea nr. 143/2000 nu a fost condiţionată de legiuitor de finalizarea cercetătorilor faţă de persoanele denunţate sau de pronunţarea unei soluţii referitor la acestea.
Pentru aceste considerente, urmează a se respinge recursul Parchetului, ca nefondat.
Nici criticile recurentului – inculpat nu sunt fondate.
În raport de gradul ridicat de pericol social al faptei săvârşite, reflectat de modul în care inculpatul a conceput şi realizat traficul de droguri precum şi de datele ce caracterizează persoana inculpatului, rezultă că instanţa de apel, acordând eficienţă tuturor criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), a individualizat, în mod just, pedeapsa aplicată şi a apreciat, în mod corect, că scopul acesteia nu poate fi atins decât prin executarea acesteia în regim privativ de libertate.
Drept urmare, nefiind nici alte temeiuri de casare care pot fi luate în considerare din oficiu, recursul inculpatului va fi respins, ca nefondat, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa şi de inculpatul R.N. împotriva deciziei penale nr. 139/ P din 4 iulie 2006 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie.
Deduce din pedeapsa aplicată, durata arestării preventive de la 26 ianuarie 2006, la 28 septembrie 2006.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 28 septembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5561/2006. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 5632/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... → |
|---|
