ICCJ. Decizia nr. 5632/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 5632/2006
Dosar nr. 9263/1/2006
Şedinţa publică din 29 septembrie 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 63 din 15 februarie 2006, Tribunalul Hunedoara, secţia penală, a condamnat pe inculpatul L.I., la 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută şi pedepsită de art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) C. pen., cu aplicarea art. 74 – art. 76 C. pen.
În temeiul art. 861 şi 862 C. proc. pen., instanţa a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate acestui inculpat.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut în esenţă următoarea situaţie de fapt.
La 19 mai 2005, în jurul orelor 20,00, inculpatul L.I. a sustras de la partea vătămată M.C.C., într-un loc public, telefonul mobil al acesteia, în valoare de 7.200.000 lei (720 lei noi). Fiind urmărit de partea vătămată inculpatul a uzat de violenţă pentru a-şi asigura scăparea şi pentru a păstra bunul sustras. În urma agresiunii partea vătămată a suferit leziuni care au necesitat pentru vindecare 6-7 zile de îngrijiri medicale.
Inculpatul a recunoscut comiterea faptei, recunoaştere care se coroborează cu celelalte mijloace de probă administrate în cauză.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel, în termen legal, Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara şi inculpatul L.I.
Astfel, parchetul a criticat hotărârea pentru nelegalitate şi netemeinicie, arătând că instanţa de fond a aplicat o pedeapsă greşit individualizată în raport cu prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), omiţând să confişte de la inculpat suma de 1.500.000 lei ROL (150 lei noi) dobândită prin săvârşirea infracţiunii de tâlhărie.
Inculpatul, a criticat hotărârea penală, solicitând schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi c) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 211 alin. (1) C. pen., şi achitarea sa în baza art. 10 alin. (1) lit. b1) C. pen., cu aplicarea unei amenzi administrative în condiţiile art. 181 C. proc. pen.
Verificând legalitatea şi temeinicia sentinţei atacate sub aspectul criticilor formulate, cât şi din oficiu conform art. 371 alin. (2) C. proc. pen., curtea de apel a reţinut că apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara este fondat.
Astfel, pronunţând Decizia penală nr. 160/ A din 16 mai 2006, curtea de apel a admis apelul declarat de parchet, a desfiinţat sentinţa atacată şi rejudecând cauza: a condamnat pe inculpatul L.I., la pedeapsa de 5 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., reţinând în sarcina acestuia săvârşirea infracţiunii de tâlhărie.
Totodată, a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe durata şi în condiţiile prevăzute de art.71 C. pen.
A reţinut instanţa de apel că în cauză, prin sentinţa penală, a fost aplicată o pedeapsă necorespunzătoare, care în raport de pericolul concret prezentat de inculpat, de frecvenţa acestor infracţiuni de tâlhărie, pedeapsa aplicată inculpatului nu poate duce la reeducarea acestuia.
A mai reţinut instanţa de apel că, întrucât inculpatul a primit suma de 1.500.000 lei prin vânzarea telefonului mobil al părţii vătămate şi nu a restituit-o în baza art. 118 lit. d) C. pen., se impune confiscarea acestei sume.
Cât priveşte apelul declarat de inculpat curtea de apel, a constatat că acesta nu este fondat.
Instanţa de fond a reţinut o corectă stare de fapt, precum şi vinovăţia inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi c) C. pen., faptă recunoscută de către inculpat.
Şi împotriva deciziei penale a declarat recurs, în termen legal, inculpatul care a criticat hotărârea atacată, solicitând în principal admiterea recursului, casarea deciziei penale şi menţinerea în tot a sentinţei penale pronunţate de instanţa de fond, în sensul suspendării sub supraveghere a executării pedepsei acestuia.
În subsidiar, inculpatul a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei penale atacate şi reindividualizarea pedepsei aplicate în sarcina sa în sensul reducerii cuantumului acestei pedepse.
Examinând Decizia atacată sub aspectul motivelor de recurs invocate cât şi din oficiu în conformitate cu prevederile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Curtea constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Astfel, Curtea constată că în conformitate cu art. 52 C. pen., pedeapsa este un mijloc de reeducare şi prevenire a săvârşirii de noi infracţiuni.
Curtea apreciază că în cauză s-a făcut o corectă încadrare juridică a faptei săvârşită de inculpat, reţinându-se în mod corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului, însă constată că în raport de circumstanţele reale de comitere a faptei, de pericolul social concret prezentat de inculpat, de poziţia procesuală corectă a inculpatului, de faptul că acesta nu este cunoscut cu antecedente penale, pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată inculpatului prin Decizia penală atacată este mult prea aspră.
În raport de cele învederate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că pentru îndeplinirea scopului pedepsei, în conformitate cu art. 52 C. pen., o pedeapsă de 3 ani închisoare este de natură a asigura îndeplinirea funcţiei educative şi coercitive şi de prevenţie a pedepsei, motiv pentru care va admite recursul declarat de inculpat, va casa Decizia penală atacată şi rejudecând cauza va condamna pe inculpatul L.I. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi c) C. pen.
În conformitate cu art. 192 alin. (3) pct. 3 C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul L.I. împotriva deciziei penale nr. 160/ A din 16 mai 2006 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală.
Casează Decizia penală atacată.
Rejudecând reduce pedeapsa aplicată inculpatului de la 5 ani închisoare la 3 ani închisoare prin aplicarea dispoziţiilor art. 74 şi 76 C. pen.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 29 septembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5592/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 5646/2006. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
