ICCJ. Decizia nr. 5692/2006. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 5692/2006
Dosar nr. 10849/1/2006
Şedinţa publică din 3 octombrie 2006
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 88 din 2 martie 2006, Tribunalul Mehedinţi i-a condamnat pe inculpaţii:
1. P.D.M., la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. b) C. pen.
Conform art. 65 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani.
În baza art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. b) din acelaşi cod, inculpatul P.D.M. a mai fost condamnat, la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare şi la 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În temeiul art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea, inculpatul P.D.M. urmând a executa pedeapsa de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
2. S.M., la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. c) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001.
În temeiul art. 65 C. pen., a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de un an după executarea pedepsei principale.
A fost menţinută starea de arest a inculpaţilor şi s-a computat perioada reţinerii şi arestării preventive cu începere de la 16 septembrie 2005, la zi.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul S.M. pentru infracţiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 şi art. 329 alin. (1) şi (2) C. pen., iar pe inculpatul P.D.M. pentru infracţiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 şi art. 329 alin. (1), (2) şi (3) C. pen.
Sub aspectul laturii civile s-a luat act că părţile vătămate B.A.N., B.M.V. şi I.M.V., nu s-au constituit părţi civile.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut, în esenţă, următoarea situaţie de fapt:
Inculpaţii P.D.M. şi S.M. au lucrat în anul 2004 în Germania, localitatea Langemberg, în clubul R., proprietatea cetăţeanului german B.D., ajutat de B.L. Acest club, potrivit informaţiilor de pe INTERNET, oferea clienţilor pentru suma de 90 Euro contact sexual cu femeile din locaţie. În acest club, inculpatul P.D.M. lucra ca barman, iar inculpatul S.M. desfăşura activităţi gospodăreşti.
În primăvara anului 2004, partea vătămată I.M.V. s-a întâlnit cu inculpatul P.D.M. care i-a propus să meargă în Germania, la clubul unde lucra el, pentru a fi „damă de companie", inculpatul promiţându-i că va câştiga bine. Partea vătămată a fost de acord, în sensul că va purta numai conversaţii cu clienţii. Partea vătămată avea paşaport, a ieşit din ţară însoţită de inculpatul P.D.M., cu autoturismul condus de B.F.C. Transportul până în Germania a costat 250 Euro şi a fost suportat de patronul clubului, sumă ce a fost restituită din banii încasaţi.
Ajunsă în localitatea Langemberg, partea vătămată a aflat că în realitate va practica prostituţia, iar din banii ce se încasau de la clienţi primea suma de 250 Euro săptămânal.
În vara anului 2004, partea vătămată B.M.V. s-a întâlnit cu inculpatul P.D.M. şi cu B.L., cei trei convenind ca partea vătămată să se deplaseze în Germania pentru a lucra. Transportul a fost efectuat cu un autoturism condus de B.F.C., fiind suportat de B.L., partea vătămată fiind însoţită de inculpatul P.D.M.
S-a mai reţinut că partea vătămată ştia că urma să întreţină relaţii intime cu bărbaţi, însă dat fiind faptul că era minoră, consimţământul acesteia nu era valabil conform art. 16 din Legea nr. 678/2001.
În primăvara anului 2005, partea vătămată B.A.N. l-a rugat pe inculpatul S.M. să o ajute să-şi găsească de lucru în Germania. Inculpatul a fost de acord şi i-a dat numărul de telefon al L.B., acesta spunându-i că va lucra la bar ca ospătar. Întrucât partea vătămată nu avea paşaport şi bani, inculpatul a împrumutat-o cu 20 Euro pentru obţinerea documentelor, bani pe care ulterior i-a restituit.
Transportul până în Germania s-a efectuat cu autoturismul condus de B.F., contravaloarea deplasării fiind suportată de B.L. Când a ajuns la destinaţie, respectiv la clubul R. din Langemberg, partea vătămată a înţeles că urma să practice prostituţia şi a intenţionat să revină în ţară, însă B.L. i-a cerut să-i restituie banii pentru transport, astfel că a fost nevoită să rămână la club.
S-a mai reţinut că părţile vătămate nu aveau libertate de mişcare, erau însoţite de unul din cei doi patroni când părăseau clubul şi deseori erau maltratate de patroana B.L.
Cu privire la infracţiunea de proxenetism, reţinută în sarcina celor doi inculpaţi prin rechizitoriu, instanţa de fond a motivat că această infracţiune constituie legea generală în raport cu reglementarea din Legea nr. 678/2001, care are caracter special, iar această din urmă dispoziţie are caracter derogator potrivit principiului „specilia generalibus derogant".
Nu s-a reţinut vinovăţia celor doi inculpaţi nici pentru infracţiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, respectiv infracţiunea de iniţiere, constituire, aderare sau sprijinire sub orice formă a unui grup infracţional organizat, deoarece, conform art. 2 lit. a) din Legea nr. 39/2004, prin grup infracţional organizat se înţelege grupul structurat, format din 3 sau mai multe persoane, care există pentru o perioadă şi acţionează în mod coordonat în scopul comiterii uneia dintre infracţiunile grave menţionate de lege, în vederea obţinerii direct sau indirect de beneficii financiare sau materiale.
Or, în speţă, probele administrate şi modul în care au acţionat inculpaţii nu conduc la concluzia că aceştia au aparţinut unei structuri organizate, ci dimpotrivă activitatea lor infracţională a avut un caracter ocazional.
Situaţia de fapt expusă a fost stabilită pe baza declaraţiilor martorilor R.M., E.G., V.I., B.G., U.A., C.V., P.I., O.R., pe baza declaraţiilor părţilor vătămate, probe coroborate cu declaraţiile inculpaţilor.
Curtea de Apel Craiova, secţia minori şi familie, prin Decizia penală nr. 39 din 24 mai 2006, a respins apelurile declarate de Ministerul Public – D.I.I.C.O.T. – Biroul Teritorial Mehedinţi şi inculpatul P.D.M.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova şi inculpaţii P.D.M. şi S.M.
Prin recursul parchetului se critică hotărârile pronunţate pentru nelegalitate şi netemeinicie sub următoarele motive:
1. Greşita încadrare juridică a infracţiunii de trafic de persoane în art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, având-o ca victimă pe minora B.M.V., comisă de inculpatul P.D.M.
2. Greşita schimbare a încadrării juridice referitor la infracţiunea de trafic de persoane comisă de inculpatul S.M., din art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 în art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001.
3. Greşita reţinere a dispoziţiilor art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. a) C. pen., cu privire la ambii inculpaţi.
Inculpatul P.D.M. a solicitat prin recursul declarat achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., pentru infracţiunile prevăzute de art. 12 alin. (1) şi art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, întrucât faptele nu întrunesc elementele constitutive ale acestor infracţiuni, iar în subsidiar a solicitat suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei, în temeiul art. 861 C. pen.
Inculpatul S.M. a învederat că nu este vinovat de săvârşirea infracţiunilor reţinute în sarcina sa, iar prin concluziile orale a criticat hotărârile pronunţate numai pentru netemeinicie, solicitând reducerea pedepsei aplicate şi suspendarea ei sub supraveghere, conform art. 861 C. pen.
Cu privire la recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, instanţa de fond, pentru a dispune schimbarea încadrării juridice a faptei comise de inculpatul S.M., din art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 în art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, a reţinut că punerea părţii vătămate B.A.N. în legătură cu patroana clubului din Germania, cunoscând profilul acelui club, constituie o activitate de recrutare şi trecând sub tăcere activitatea pe care urma să o presteze a înşelat-o cu privire la scopul deplasării, finalitatea fiind exploatarea victimei, activitate infracţională ce întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001.
Potrivit art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, constituie infracţiunea de trafic de persoane recrutarea, transportarea, transferarea, cazarea sau primirea unei persoane, prin ameninţare, violenţă sau alte forme de constrângere, prin răpire, fraudă ori înşelăciune, abuz de autoritate sau profitând de imposibilitatea acelei persoane de a se apăra sau de a-şi exprima voinţa, ori prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase pentru obţinerea consimţământului persoanei care are autoritate asupra altei persoane, în scopul exploatării acestei persoane.
Art. 12 alin. (2) lit. a) din acelaşi act normativ, prevede varianta agravantă constând în săvârşirea faptei de două sau mai multe persoane împreună.
Or, din probele administrate rezultă că inculpatul S.M. a recrutat-o pe partea vătămată B.A.N., în scopul exploatării acesteia, cu ajutorul învinuitei B.L., care a asigurat-o că va lucra la bar ca ospătar, iar transportul părţii vătămate în Germania, la clubul R. s-a efectuat de învinuitul B.F.C., la solicitarea inculpatului şi a învinuite B.L., care, ulterior, a obligat-o să se prostitueze (situaţie de fapt reţinută şi în considerentele sentinţei instanţei de fond).
Modalitatea în care inculpatul a acţionat, împreună cu învinuiţii B.L. şi B.F.C. se încadrează în varianta prevăzută de alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, motiv pentru care greşit a fost schimbată încadrarea juridică a faptei comise de inculpatul S.M.
Ca atare, în baza art. 334 C. proc. pen., se va schimba încadrarea juridică dată faptei, din art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, în art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din aceeaşi lege, cu menţinerea circumstanţelor atenuante reţinute de instanţa de fond şi confirmate de instanţa de apel.
Referitor la inculpatul P.D.M. se constată, de asemenea, că a fost stabilită o încadrare juridică greşită.
Potrivit art. 317 C. proc. pen., judecata se mărgineşte la fapta şi la persoana arătată în actul de sesizare a instanţei. Dacă în rechizitoriu nu s-a menţinut expres trimiterea în judecată a inculpatului şi în condiţiile agravantelor unui text de lege, iar în partea expozitivă a rechizitoriului fapta respectivă a fost precis determinată, instanţa de fond trebuia să se pronunţe şi cu privire la acestea, întrucât încadrarea juridică a faptelor prin care s-a încălcat legea penală constituie un atribut al instanţei.
Inculpatul P.D.M. a fost trimis în judecată, printre altele şi pentru infracţiunea prevăzută de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, omiţându-se a se face referire şi la alin. (3) din acelaşi act normativ.
Astfel, la racolarea minorei B.M.V., inculpatul a fost ajutat de către învinuita B.L., care a venit în România şi a convins-o pe victimă, stabilind modalităţile de transport ale acesteia în Germania.
În speţă, infracţiunea de trafic de persoane, sub aspectul elementului material al laturii obiective, s-a realizat în două modalităţi, respectiv racolarea şi transportarea în scopul exploatării.
Cum la realizarea acestor modalităţi alternative împreună cu inculpatul P.D.M. au participat şi alte persoane, respectiv învinuita B.L. şi patronul clubului R. din Langemberg, iar la transportare şi învinuitul B.F.C., se impunea să se reţină că inculpatul a comis infracţiunea de trafic de persoane şi în condiţiile circumstanţei prevăzute de art. 13 alin. (3) teza I din Legea nr. 678/2001.
În consecinţă, în baza art. 334 C. proc. pen., va fi schimbată încadrarea juridică dată acestei fapte, din infracţiunea prevăzută de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, în infracţiunea prevăzută de art. 13 alin. (1) şi (3) teza I din aceeaşi lege, text de lege în baza căreia inculpatul P.D.M. va fi condamnat, cu reţinerea circumstanţelor atenuante stabilite de prima instanţă şi menţinute de instanţa de apel.
Se va descontopi pedeapsa rezultantă aplicată acestui inculpat, în pedepsele componente şi în baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., va fi contopită pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu pedeapsa ce se va aplica pentru infracţiunea prevăzută de art. 13 alin. (1) şi (3) teza I din aceeaşi lege, cu aplicarea art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. c) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), în final inculpatul P.D.M. va executa pedeapsa cea mai grea.
În raport de considerentele expuse recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova va fi admis în sensul celor mai sus arătate, respectiv numai cu privire la greşita încadrare juridică a faptei comise de inculpatul P.D.M. şi la greşita schimbare a încadrării juridice a faptei comise de inculpatul S.M.
Ultimul motiv de recurs invocat de parchet, cel ce vizează greşita reţinere a circumstanţelor atenuante pentru ambii inculpaţi, urmează a fi respins.
Aşa cum rezultă din probele administrate, inculpaţii nu au antecedente penale (pentru condamnările anterioare ale inculpatului P.D.M. a intervenit reabilitarea de drept) au o imagine favorabilă în comunitatea în care locuiesc, cu familii întemeiate, împrejurări în raport de care, justificat, au fost reţinute circumstanţe atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) C. pen.
Cu privire la recursul declarat de inculpatul S.M.
Potrivit art. 3851 alin. (4) C. proc. pen., nu pot fi atacate cu recurs sentinţele în privinţa cărora persoanele prevăzute în art. 362 nu au folosit calea apelului. Acestea pot declara recurs împotriva deciziei pronunţate în apel, chiar dacă nu au folosit apelul, doar dacă prin Decizia pronunţată a fost modificată soluţia din sentinţă şi numai cu privire la această modificare.
Or, prin Decizia recurată a fost menţinută în totalitate sentinţa primei instanţe, respingându-se atât apelul Ministerului Public – D.I.I.C.O.T. Biroul Teritorial Mehedinţi cât şi apelul inculpatului P.D.M.
Ca atare, recursul declarat de inculpatul S.M. va fi respins, ca inadmisibil, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen.
Cu privire la recursul declarat de inculpatul P.D.M.
Examinând actele comise se constată că prima instanţă şi cea de apel au stabilit în mod corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului.
Probele dosarului au confirmat că în vara anului 2004, inculpatul le-a recrutat pe părţile vătămate I.M.V. şi B.M.V. (minoră) le-a asigurat transportul şi le-a indus în eroare asupra activităţii pe care urmau să o practice, în scopul exploatării acestora prin încălcarea unor libertăţi şi drepturi fundamentale.
Din aceleaşi probe ale dosarului a mai rezultat că ambele părţi vătămate, în momentul recrutării erau lipsite de venituri, inculpatul suportând cheltuielile de transport, cheltuieli ce urmau să fie acoperite din banii ce-i vor primi pentru munca prestată, nu aveau libertate de mişcare, atunci când părăseau clubul erau însoţite de unul din cei doi patroni.
În atare condiţii, puse în situaţia de a nu avea bani, aservite prin datorii, ameninţate şi uneori agresate, părţile vătămate nu puteau decât să urmeze conduita impusă de inculpat.
În consecinţă, faptele imputate inculpatului, dovedite cu mijloacele de probă enumerate, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor deduse judecăţii, instanţele au pronunţat o soluţie legală şi temeinică sub acest aspect, motiv pentru care recursul declarat va fi respins, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Se va computa din pedepsele aplicate inculpaţilor, timpul reţinerii şi al arestării preventive de la 16 septembrie 2005 la zi, pentru ambii inculpaţi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova împotriva deciziei penale nr. 39 din 24 mai 2006 a Curţii de Apel Craiova, secţia minori şi familie, privind pe inculpaţii P.D.M. şi S.M.
Casează Decizia atacată şi sentinţa penală nr. 88 din 2 martie 2006 a Tribunalului Mehedinţi numai cu privire la greşita încadrare juridică a faptei comise de inculpatul P.D.M. şi la greşita schimbare a încadrării juridice a faptei comise de S.M.
Pentru inculpatul P.D.M.:
Înlătură aplicarea art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen.
Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare aplicată inculpatului, în pedepsele componente de:
- 3 ani închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. b) C. pen. şi, de 2 ani şi 6 luni închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 74 lit. a), art. 76 lit. c) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
În baza art. 334 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică dată faptei, din infracţiunea prevăzută de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 74 lit. a), art. 76 lit. c) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), în infracţiunea prevăzută de art. 13 alin. (1) şi(3) teza I din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 74 lit. a), art. 76 lit. c) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), text de lege în baza căruia condamnă pe inculpatul P.D.M. la 4 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., contopeşte pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul P.D.M. să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
Pentru inculpatul S.M.
În baza art. 334 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică dată faptei, din infracţiunea prevăzută de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. c) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. c) C. pen., text de lege în baza căruia condamnă pe inculpatul S.M. la 3 ani şi 6 luni închisoare şi un an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor pronunţate.
Deduce din pedepsele aplicate, timpul reţinerii şi al arestării preventive de la 16 septembrie 2005 la 3 octombrie 2006, pentru inculpaţii P.D.M. şi S.M.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.D.M. împotriva deciziei penale nr. 39 din 24 mai 2006 a Curţii de Apel Craiova, secţia minori şi familie.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de inculpatul S.M. împotriva deciziei penale nr. 39 din 24 mai 2006 a Curţii de Apel Craiova, secţia minori şi familie.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 3 octombrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5646/2006. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 5716/2006. Penal → |
|---|
