ICCJ. Decizia nr. 5677/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.). Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 5677/2006
Dosar nr. 4559/59/2006
Şedinţa publică din 2 octombrie 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 366/PI/2006 din 7 iunie 2006, pronunţată de Tribunalul Timiş, în dosarul nr. 5097/2006, s-a respins cererea de revizuire formulată de revizuienta B.C., împotriva sentinţei penale nr. 230/ PI din 9 martie 2004 a Tribunalului Timiş.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Petiţionara condamnată a formulat cerere de revizuire împotriva sentinţei penale sus-arătate, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 288/ A din 14 septembrie 2005 a Curţii de Apel Timişoara prin care a fost condamnată, la o pedeapsă rezultantă de 7 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b), alin. (21) lit. a) C. pen. şi art. 328 C. pen.
În motivarea cererii condamnata s-a referit doar la chestiuni legate de fondul cauzei, respectiv vinovăţia sau nevinovăţia ei, fără să indice în mod concret pe care din dispoziţiile art. 394 C. proc. pen. îşi întemeiază cererea.
Tribunalul, analizând cererea condamnatei, a constatat că în cauză nu se regăseşte niciunul dintre motivele expres şi limitativ prevăzute de lege în art. 394 C. proc. pen.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel condamnata, învederând faptul că a fost condamnată pe nedrept pentru infracţiunea de tâlhărie, ea săvârşind doar infracţiunea de prostituţie.
Prin Decizia penală nr. 274/A/2006 din 23 august 2006, Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnata B.C.
În considerentele deciziei, Curtea a apreciat că soluţia tribunalului este temeinică şi legală, deoarece motivul invocat de revizuientă nu face parte din categoria celor prevăzute în art. 394 C. proc. pen.
Împotriva acestei decizii revizuienta condamnată a declarat recurs, solicitând achitarea pentru infracţiunea de tâlhărie, întrucât nu a săvârşit decât infracţiunea de prostituţie.
Înalta Curte, examinând motivele de recurs invocate cât şi din oficiu ambele hotărâri, conform prevederilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
În conformitate cu dispoziţiile art. 394 C. proc. pen., revizuirea poate fi cerută când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei, când un martor, un expert sau un interpret a săvârşit infracţiunea de mărturie mincinoasă, când un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penală a comis o infracţiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere, sau când două sau mai multe hotărâri nu se pot concilia.
Aparent, motivul invocat de revizuientă s-ar putea încadra în art. 394 lit. a) C. proc. pen., dar examinând probele administrate, Înalta Curte constată că acesta nu este incident în cauză.
Astfel, împrejurările la care se referă condamnata atât în cererea de revizuire cât şi în cererea de recurs au fost invederate şi instanţelor care au judecat cauza, hotărârea de condamnare fiind definitivă.
Or, nefiind vorba de împrejurări noi, necunoscute de instanţa care a pronunţat hotărârea de condamnare nu se poate reţine existenţa cazului de revizuire sub acest aspect, dar nici a altor cazuri de revizuire prevăzute de legea procesual penală.
Aşa fiind, în temeiul art. 38515 alin. (1) pct. 1 pct. b C. proc. pen., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.
Conform art. 192 alin. (2), recurenta revizuientă va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuienta condamnată B.C. împotriva deciziei penale nr. 274/ A din 23 august 2006 a Curţii de Apel Timişoara.
Obligă recurenta revizuientă la plata sumei de 200 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 2 octombrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5581/2006. Penal. Omorul deosebit de grav... | ICCJ. Decizia nr. 5700/2006. Penal. Contestaţie la executare... → |
|---|
