ICCJ. Decizia nr. 5581/2006. Penal. Omorul deosebit de grav (art. 176 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 5581/2006
Dosar nr. 37916/3/2005
Şedinţa publică din 28 septembrie 2006
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 413 din 5 aprilie 2006 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, în baza art. 174 – art. 175 lit. a) şi art. 176 lit. d) C. pen., a fost condamnat inculpatul C.M.A., la pedeapsa de 20 de ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 211 alin. (2) lit. b) şi alin. (21) lit. a), b) şi c) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la 10 ani închisoare.
În baza art. 26 raportat la art. 217 alin. (1) şi (4) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la 5 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 20 de ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71, 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus prevenţia de la 18 aprilie2005 la zi.
În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului.
Prin aceeaşi sentinţă, în baza art. 174 – art. 175 lit. a) şi art. 176 lit. d) C. pen., a fost condamnat şi inculpatul G.A. la pedeapsa de 20 de ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 211 alin. (2) lit. b) şi alin. (21) lit. a), b) şi c) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la 10 ani închisoare.
În baza art. 217 alin. (1) şi (4) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la 5 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 20 de ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus prevenţia de la 18 aprilie 2005 la zi.
În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului.
S-a constatat prejudiciul acoperit parţial prin restituire în natură.
Au fost obligaţi în solidar inculpaţii la plata sumei de 500 milioane lei, despăgubiri civile către partea civilă S.N.
În baza art. 335 C. proc. pen., s-a menţinut sechestrul asigurător dispus prin încheierea de şedinţă din 23 ianuarie 2005.
Inculpaţii au fost obligaţi la cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut, în fapt, că inculpaţii C.M.A. şi G.A. se cunoşteau de circa 3-4 ani, aceştia fiind o perioadă colegi de serviciu, iar apoi prieteni.
La începutul lunii aprilie 2005, pe fondul lipsei de bani, cei doi inculpaţi au hotărât să contacteze telefonic o femeie care practica prostituţia, prin intermediul anunţurilor la mica publicitate, pe care să o deposedeze de bunurile de valoare aflate în locuinţă, după care, să o omoare pentru a nu fi denunţaţi autorităţilor.
Pentru a pune în aplicare rezoluţia infracţională, la data de 4 aprilie 2005, inculpaţii au cumpărat A. şi au sunat la numărul de telefon la care a răspuns victima D.M. care s-a recomandat C., stabilind să se întâlnească la domiciliul acesteia la orele 15,00.
Inculpaţii s-au deplasat la adresa victimei situată în Şoseaua Berceni unde au discutat cu aceasta circa 15 minute despre condiţiile de plată. Cu acelaşi prilej, inculpatul C.M.A. a fixat vizual în dormitorul apartamentului, bunurile de valoare aflate la vedere, apoi inculpaţii au părăsit locuinţa victimei.
În ziua următoare, respectiv 5 aprilie 2005, inculpaţii s-au reîntâlnit, în jurul orelor 9,00-9,30, la domiciliul inculpatului G.A., stabilind ultimele detalii. În final, inculpaţii au convenit ca după uciderea victimei, să incendieze cadavrul, pentru a înlătura urmele omorului şi tâlhăriei.
În acest sens, inculpatul G.A. a luat asupra sa într-un rucsac, o sticlă de 0,5 litri ce conţinea alcool medicinal, o brichetă şi un cablu electric prevăzut la un capăt cu fişă, iar la celălalt capăt rămas neizolat. Apoi la orele 14,00 cu mijloacele de transport în comun s-au deplasat în zona Piaţa Big Berceni. Aici şi-au procurat o sacoşă voluminoasă din rafie, iar după aceea de la mai multe telefoane publice au încercat să o contacteze pe victimă. Întrucât aceasta nu răspundea la apeluri, inculpatul C.M.A. s-a deplasat în faţa blocului unde locuia victima şi a format numărul de contact de la interfon. D.M. a răspuns apelului şi a coborât în faţa blocului unde i-a spus inculpatului că nu îl poate primi momentan, dar a stabilit o întâlnire câteva ore mai târziu.
Inculpaţii au făcut mai multe deplasări prin Bucureşti şi au revenit ulterior la Piaţa Big Berceni în jurul orelor 19,00, când inculpatul C.M.A. a contactat-o din nou pe victimă de la un telefon public, iar aceasta din urmă i-a comunicat că-l aşteaptă la domiciliul ei. Cei doi inculpaţi au mers la domiciliul victimei şi au urcat cu liftul până la etajul 10, inculpatul G.A. a coborât apoi la etajul 9, unde, conform planului stabilit urma să aştepte un apel telefonic de la inculpatul C.M.A., după ce acesta suprima viaţa victimei.
Inculpatul C.M.A. a sunat la uşa apartamentul victimei, aceasta l-a invitat în interior, respectiv în bucătărie. După o scurtă discuţie, profitând de faptul că victima purta o convorbire telefonică, inculpatul a ieşit din apartament şi a coborât la etajul 9, comunicându-i inculpatului G.A. că ezită să o ucidă.
Inculpatul G.A. l-a îndemnat să nu renunţe la planul propus, astfel că inculpatul C.M.A. a revenit în locuinţă, lăsând uşa neasigurată şi a găsit-o pe victimă în dormitor în faţa calculatorului. S-a apropiat de aceasta şi după o scurtă perioadă de tatonare i-a pulverizat în zona feţei un jet de spray iritant lacrimogen. Victima a căzut pe pat, iar inculpatul C.M.A. Adrian i-a comprimat circa 2-3 minute căile respiratorii în zona cervicală, după care i-a dat un apel telefonic celuilalt inculpat. Intrând în apartament şi observând că victima încă era în viaţă i-a acoperit faţa cu o pernă pe care a presat-o circa 5-10 minute prin apăsarea cu genunchiul.
Între timp, inculpatul C.M.A. a demontat unitatea centrală a calculatorului, camera web care se afla pe monitor şi căştile audio. De asemenea, a mai demontat o combină audio marca „Alba", iar pe comodă şi din sertarele acesteia a luat 5 telefoane mobile, marca Alcatel - 2, Nokia 1 bucată şi Siemens – 2 bucăţi, un card B.R.D., o brăţară metalică de ceas şi suma de circa 700.000 lei. De pe tăblia patului din dormitor, acelaşi inculpat a mai luat, un ceas electronic de perete, G.A. a luat de pe aceeaşi comodă o agendă cu coperte de culoare maro şi 2 CD-uri. Bunurile cu excepţia telefoanelor mobile au fost introduse în sacoşa de rafie şi într-un sac de umăr aparţinând inculpatului G.A.
După ce s-au asigurat că victima a decedat, inculpatul C.M.A. a aruncat peste cadavru mai multe ziare, reviste şi cărţi pe care le-au stropit cu alcool medicinal şi conţinutul unei sticle de whisky pe care le-au avut asupra lor, iar inculpatul G.A. a incendiat cadavrul.
Înainte de a părăsi locuinţa, inculpatul C.M.A. a mai sustras un ferăstrău electric, iar inculpatul G.A. a comutat butoanele de la aragaz în poziţia deschis. Inculpaţii au încuiat uşa apartamentului cu cheile victimei, au coborât din bloc cu liftul şi cu un taxi s-au deplasat în zona Dristor. De acolo, inculpaţii au mers cu mijloacele de transport în comun la domiciliul lui G.A., unde au stabilit ca în zilele următoare să vândă bunurile sustrase şi au împărţit telefoanele mobile 2 fiind luate de către inculpatul C.M.A., iar trei rămânându-i inculpatului G.A. La orele 23,00, inculpatul C.M.A. a plecat către domiciliul său. O parte din bunuri au fost valorificate de către inculpaţi, iar celelalte bunuri au fost recuperate cu ocazia cercetărilor şi restituite părţii civile S.N. Cheile de la apartamentul victimei au fost aruncate de către inculpaţi în mai multe canale de colectare a apelor uzate, acestea neputând fi găsite.
Raportul medico-legal de necropsie nr. A3/555/2005 a concluzionat următoarele: „Moartea numitei D.M. în etate de 20 de ani a fost violentă, s-a produs prin asfixie mecanică (sufocare 9 consecutivă astupării orificiilor buco-nazale, cel mai probabil cu material textil moale, probabil perna, corp delict găsit cu ocazia cercetării cadavrului pe extremitatea cefalică a victimei. Între asfixia mecanică tanatogeneratoare şi deces există legătură directă necondiţionată de cauzalitate. La examenul extern al cadavrului s-au constatat arsuri prin flacără şi carbonizări pe circa 80 % din suprafaţa corporală al căror caracter nu a fost confirmat la examenul histopatologic, iar pe mucoasa căilor respiratorii ale cadavrului nu s-au constatat depuneri de funingine. La examenul extern şi intern al cadavrului nu s-au constatat leziuni traumatice cu caracter vital. Examenul toxicologic pe materialul cadaveric a dat rezultate negative pentru alcool etilic carboxihemoglobină şi acid cianhidric, evidenţiindu-se în stomac prezenţa carbomezepinei, substanţă medicamentoasă neconfirmată în sânge şi viscere. Sângele cadavrului aparţine grupei sanguine O. Prezenţa urmelor de spermă, extrem de rare capete de spermatozoizi în secreţia vaginală recoltată de la cadavrul D.M. atestă consumarea unui raport sexual anterior datei decesului. În secreţia anală şi bucală nu s-au evidenţiat urme de spermă. Decesul poate data din 5 aprilie 2005."
În drept, faptele inculpaţilor C.M.A. şi G.A. au fost încadrate în dispoziţiile art. 174 – art. 175 lit. a) şi art. 176 lit. d), respectiv omor calificat şi deosebit de grav, art. 211 alin. (2) lit. b) şi alin. (21) lit. a), b) şi c) C. pen., respectiv tâlhărie şi art. 217 alin. (1) şi (4) C. pen., respectiv distrugere.
Individualizarea pedepselor s-a făcut în raport cu criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), apreciindu-se că scopul educativ şi preventiv al pedepselor poate fi atins prin executarea în cuantumul fixat.
Împotriva sentinţei au declarat apel parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi inculpaţii C.M.A. şi G.A.
Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti a criticat sentinţa pentru nelegalitate şi netemeinicie sub următoarele aspecte:
- greşita individualizare a pedepsei, în sensul că pedepsele aplicate nu sunt suficient de ferme;
- încălcarea dispoziţiilor art. 68 C. pen., care impun în cazul pedepsei mai mari de 10 ani aplicarea obligatorie a pedepsei complementare a degradării militare.
Inculpaţii C.M.A. şi G.A. au criticat hotărârea pentru netemeinicie sub aspectul individualizării pedepselor, solicitând reducerea acestora, în raport cu datele lor personale. Inculpatul G.A. a solicitat achitarea pentru infracţiunea de omor, deoarece nu a comis-o.
Prin Decizia penală nr. 500 din 28 iunie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în dosarul nr. 37916/3/2005, a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti.
S-au descontopit pedepsele aplicate inculpatului C.M.A. în pedepsele componente: 20 ani aplicată pentru infracţiunea prevăzută de art. 174 – art. 175 lit. a), art. 176 lit. d) C. pen. şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., 10 ani închisoare, aplicată pentru infracţiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) şi alin. (21) lit. a), b) şi c) C. pen. şi 5 ani închisoare aplicată pentru infracţiunea prevăzută de art. 26 raportat la art. 217 alin. (1) şi (4) C. pen. şi le-a repus în individualitatea lor:
- a majorat pedeapsa aplicată pentru infracţiunea prevăzută de art. 174 – art. 175 lit. a), art. 176 lit. d) C. pen., de la 20 ani la 23 închisoare;
- în baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele şi s-a dispus ca inculpatul C.M.A. să execute pedeapsa cea mai grea de 23 închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
S-a dedus prevenţia de la 18 aprilie 2005 la zi.
S-a menţinut starea de arest a inculpatului.
- s-au descontopit pedepsele aplicate inculpatului G.A. în pedepsele componente şi le-a repus în individualitatea lor, după cum urmează: 20 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat şi deosebit de grav, 10 ani închisoare aplicată pentru infracţiune prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) şi alin. (21) lit. a), b) şi c) C. pen. şi 5 ani închisoare aplicată pentru săvârşire infracţiunii prevăzută de art. 217 alin. (1) şi (4) C. pen.;
- majorează pedeapsa aplicată inculpatului pentru infracţiunea prevăzută de art. 174, 175 lit. a) şi art. 176 lit. d) C. pen., de la 20 ani la 23 ani închisoare;
- în baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele şi s-a dispus ca inculpatul G.A. să execute pedeapsa cea mai grea de 23 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
S-a dedus prevenţia de la 18 aprilie 2005 la zi.
S-a menţinut starea de arest a inculpatului.
Potrivit art. 67 C. pen., s-a aplicat pedeapsa complementară a degradării militare a inculpaţilor C.M.A. şi G.A.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarat de inculpaţi şi obligaţi fiecare din inculpaţi la 100 RON cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a constatat că apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti este fondat.
Prima instanţă a stabilit în mod corect, pe baza probelor administrate situaţia de fapt, făcând şi o încadrare juridică corespunzătoare a faptelor săvârşite de inculpaţi.
Astfel, s-a reţinut, în esenţă, că la data de 5 aprilie 2004, după o înţelegere prealabilă, inculpaţii s-au deplasat în locuinţa victimei D.M., pe care au ucis-o prin comprimarea căilor respiratorii, iar apoi au sustras din apartament bunuri de valoare şi o sumă de bani, iar la părăsirea locuinţei au incendiat cadavrul victimei, producând distrugerea bunurilor din încăpere.
Faţă de cei doi inculpaţi, care la data de 5 aprilie 2005, după orele 19,00, în mod premeditat, s-au deplasat la locuinţa victimei D.M., pe care au ucis-o prin comprimarea căilor respiratorii, în scopul deposedării de bunuri, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de omor calificat şi deosebit de grav, prevăzută de art. 174, 175 lit. a) şi art. 176 lit. d) C. pen.
Fapta aceloraşi inculpaţi de a sustrage din apartamentul victimei, după uciderea acesteia, mai multe bunuri şi o sumă de bani întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) şi alin. (21) lit. a), b) şi c) C. pen.
Fapta inculpatului C.M.A. de a acoperi cadavrul victimei cu hârtii, pe care a aruncat conţinutul unei sticle de alcool medicinal şi whisky, după care inculpatul G.A. i-a dat foc, producând distrugerea bunurilor din încăpere, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la distrugere prevăzută de art. 26 raportat la art. 217 alin. (1) şi (4) C. pen., iar fapta inculpatului G.A. de a incendia cadavrul victimei, producând distrugerea bunurilor din încăpere, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de distrugere prevăzută de art. 217 alin. (1) şi (4) C. pen.
În ceea ce priveşte individualizarea pedepsei aplicate pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat şi deosebit de grav s-a constatat că s-a dat semnificaţia cuvenită tuturor criteriilor generale de individualizare a pedepselor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Potrivit acestui text de lege, la stabilirea şi aplicare pedepselor s-a ţinut seama de dispoziţiile Părţii generale a codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Revenind la speţă, modalitatea în care a fost săvârşită infracţiunea de omor denotă o periculozitate deosebită a inculpaţilor, iar în consecinţă şi riposta penală trebuie să fie pe măsură, deoarece numai în această modalitate pedeapsa îşi va atinge finalitatea prevăzută în art. 52 C. pen.
Nu s-a putut ignora minuţiozitatea cu care inculpaţii s-au ocupat de organizarea planului menit a servi la suprimarea vieţii victimei.
În niciun caz nu a putut fi primită motivaţia inculpaţilor că nevoile materiale i-au determinat să săvârşească faptele.
S-a constatat că fiecare inculpat are un grad mediu de instrucţie, având câte 12 clase, că inculpatul G.A. avea serviciu la momentul respectiv, că inculpatul C.M.A. avusese serviciu anterior, că ambii inculpaţi sunt tineri, sănătoşi şi ar fi putut să obţină venituri din muncă şi chiar dacă nu ar fi stat lucrurile aşa, oricum nu aveau nicio justificare pentru faptele comise.
Având în vedere cele arătate, curtea de apel a apreciat că se impune aplicarea unei pedepse mai ferme orientată spre maximul special pentru infracţiunea de omor calificat şi deosebit de grav.
În ceea ce priveşte cel de-al doilea motiv de apel a formulat de parchet s-a constatat a fi întemeiat, aplicându-se inculpaţilor pedeapsa complementară a degradării militare.
Referitor la apelurile inculpaţilor, instanţa de apel a constatat că sunt neîntemeiate.
Niciun argument nu a justificat o eventuală reducere a pedepselor aplicate.
Cele două pedepse de 10 ani închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie şi 5 ani închisoare aplicată pentru infracţiunea de complicitate la distrugere şi au fost stabilite cu respectarea criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi nu s-a impus reducerea lor, iar pentru infracţiunea de omor au fost arătate mai sus considerentele pentru care s-a impus majorarea pedepsei.
În ceea ce priveşte susţinerea inculpatului de a fi achitat pentru săvârşirea infracţiunii de omor s-a constatat a fi nefondată.
De altfel, în declaraţia dată în faţa instanţei de fond, inculpatul G.A. a recunoscut că a discutat despre tâlhărirea şi uciderea victimei împreună cu inculpatul C.M.A.
Nici când s-a dezbătut cauza pe fond, inculpatul G.A. nu a susţinut că este nevinovat, arătând doar că doreşte ca pedepsele aplicate să fie spre minimul special.
Probele administrate în cauză au făcut dovada vinovăţiei inculpatului în ceea ce priveşte infracţiunea de omor.
Mai mult, la un moment dat inculpatul C.M.A. a ieşit din apartamentul victimei, a coborât la etajul 9 unde s-a aflat inculpatul G.A. şi i-a spus acestuia că ezită să ucidă victima, iar inculpatul G.A. l-a îndemnat să nu renunţe la planul propus.
În consecinţă, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., s-a admis apelul parchetului, s-a desfiinţat în parte sentinţa şi în fond, s-au descontopit pedepsele aplicate inculpaţilor, s-au repus în individualitatea lor, s-a majorat pedeapsa aplicată pentru infracţiunea de omor calificat şi deosebit de grav de la 20 ani la 23 ani închisoare, iar în baza art. 33 lit. a raportat la art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele şi s-a dispus ca fiecare inculpat să execute pedeapsa cea mai grea de 23 ani închisoare.
S-a dedus prevenţia de la 18 aprilie 2005 la zi pentru fiecare inculpat şi s-a menţinut starea de arest a inculpaţilor.
Potrivit art. 67 C. pen., s-a aplicat pedeapsa complementară a degradării militare a inculpaţilor.
În baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., au fost respinse apelurile declarate de inculpaţi, ca nefondate, iar în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., au fost obligaţi inculpaţii la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Împotriva acestei decizii au declarat, în termen legal, recursuri inculpaţii G.A. şi C.M.A., pentru acest din urmă inculpat fiind depuse la dosar de către apărătorul său motive scrise de recurs.
În motivele de recurs privind pe inculpatul C.M.A. s-a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi a se dispune condamnarea inculpatului la o pedeapsă privativă de libertate orientată spre minimul special prevăzut de lege pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute şi sancţionate de art. 174 – art. 175 lit. a), art. 176 lit. d), art. 211 şi art. 26 raportat la art. 217 alin. (1) şi (4) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., făcând aplicarea art. 74 C. pen., coroborat cu art. 76 C. pen.
S-a arătat că, deşi instanţa de fond l-a condamnat la 20 de ani închisoare, instanţa de apel a mărit această pedeapsă la 23 de ani, reţinând că prezintă un grad de pericol ridicat şi că scopul urmărit de justiţie, acela de se reeduca şi a se putea întoarce în societate nu se poate realiza decât printr-o pedeapsa mai mare şi anume prin trecerea a 23 de ani. Inculpatul a fost sincer, a regretat nespus de mult fapta comisă, nu este recidivist şi nu doreşte să fie privit ca un criminal, ci ca o persoană rătăcită, căreia mintea i-a jucat feste şi că a căzut într-o extremă a răului care l-a îndemnat să săvârşească aşa ceva.
Aşa cum s-a observat din tot probatoriul administrat în cauză singura probă care l-a incriminat pe inculpatul C.M.A. au fost declaraţiile sale şi a lui G.A., date încă din prima fază procesuală, în faţa organelor de cercetare penală, când a recunoscut fapta comisă şi a ajutat la rezolvarea cazului.
Pe tot parcursul judecării cauzei, inculpatul C.M.A. a solicitat să fie supus unei noi expertize psihiatrice, dar i-a fost respinsă cererea, atât de către instanţa de fond, cât şi de cea de apel, deoarece, deşi în cauză s-a efectuat o expertiză, consideră că nu cuprinde toate elementele care să arate, dacă, în soluţionarea acesteia s-a ţinut cont şi de înscrisurile depuse de el la dosar, înscrisuri care au arătat starea lui, înainte de săvârşirea faptei şi imediat după această dată. Nu certifică faptul că această nouă expertiză ce s-ar fi efectuat în faţa instanţei trebuia să schimbe soluţia, dar poate elucida cazul, putea să-l convingă într-adevăr dacă inculpatul C.M.A. este un criminal sau dacă psihicul său a fost afectat în acel moment.
Totodată, apărătorul recurentului inculpat a solicitat a se ţine cont la individualizarea pedepsei de circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 C. pen., ce pot fi aplicate şi în cazul inculpatului, respectiv acesta a avut o conduită bună înainte de săvârşirea infracţiunii, ce s-a demonstrat prin înscrisurile şi declaraţia martorului în circumstanţiere depuse la dosar, precum şi din declaraţiile martorilor audiaţi de către procuror, vecini şi prieteni care îl cunoşteau ca un om bun, o persoană care nu a făcut niciodată probleme şi care întotdeauna îşi dădea şi haina de pe ea pentru a ajuta pe cineva. De asemenea, şi lit. b) a acestui articol, s-ar putea aplica inculpatului, deoarece a declarat că a stăruit în a împiedica producerea faptei, încercând să o avertizeze pe victimă că ceva nu este curat cu prezenţa sa la ea, sperând că aceasta va ţipa şi el va fi oprit să o imobilizeze, că doreşte în orice mod să repare răul făcut, acceptând toate pretenţiile părţii civile, chiar dacă în mare măsură nu sunt justificate.
Apărătorul recurentului inculpat a mai arătat sinceritatea de care a dat dovadă inculpatul în recunoaşterea faptei comise, că nu s-a ţinut cont că inculpatul nu a acceptat ideea uciderii, instanţa reţinând greşit că planul său a fost de a ucide pentru bani, el era muncitor, singurul moment când nu a lucrat fiind atunci când în acele zile de nebunie, când pentru prietene sa era în state să-şi dea şi viaţa, când era orbit de gelozie, în noaptea anterioară faptei a umblat pe stradă cu gândul să o întâlnească, era tulburat aşa cum rezult şi din jurnalul său.
De asemenea, se critică faptul că instanţa de apel a perceput în mod greşit situaţia de fapt, ceea ce a determinat-o să mărească pedeapsa, fiind greu de crezut că după administrarea tuturor probelor a crezut că prietenul victimei, S.N. care s-a constituit parte civilă cu o sumă atât de mare nu ştia cu ce se ocupa victima, solicitând admiterea recursului şi a se pronunţa o soluţie de condamnare la pedeapsa cu închisoare îndreptată spre minimul special prevăzut de lege.
La termenul de astăzi, apărătorul recurentului inculpat G.A. a arătat că acesta îşi retrage recursul declarat împotriva deciziei pronunţate în apel şi depune la dosar o cerere în acest sens.
Recurentul inculpat G.A. personal, având cuvântul a declarat că îşi retrage recursul declarat în cauză.
Reprezentantul parchetului solicită să se ia act de retragerea recursului inculpatului G.A.
Înalta Curte, constatând că în cauză nu mai sunt cereri prealabile de formulat, a acordat cuvântul părţilor, în dezbaterea recursului declarat de inculpatul C.M.A., în conformitate cu dispoziţiile art. 38513 C. proc. pen.
Apărătorul recurentului inculpat C.M.A. a arătat că îşi întemeiază recursul pe dispoziţiile art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., criticând hotărârea instanţei de apel cu privire la pedeapsa aplicată inculpatului, considerând că fapta săvârşită este gravă, dar pedeapsa de 23 ani închisoare este exagerată faţă de circumstanţele personale ale inculpatului care a dat dovadă de sinceritate, nu este cunoscut cu antecedente penale şi nu este o persoană violentă, având o rătăcire de moment, datorită unor probleme personale care i-au afectat starea psihică şi, deşi a fost efectuată o expertiză medico-legală psihiatrică, aceasta nu este concludentă, aşa încât solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi redozarea pedepsei, depunând la dosar note scrise.
Concluziile apărătorului intimatului parte civilă, ale reprezentantului parchetului privind recursul declarat de inculpatul C.M.A. şi poziţiile adoptate de recurenţii inculpaţi în ultimul cuvânt au fost consemnate în detaliu în partea introductivă a prezentei decizii.
Analizând recursul declarat de inculpatul G.A., în raport cu declaraţia acestuia în şedinţă publică azi 28 septembrie 2006 în sensul retragerii recursului, aceasta reprezentând manifestarea sa unilaterală de voinţă, în baza art. 3854 alin. (2) cu referire la art. 369 C. proc. pen., Înalta Curte va lua act de retragerea recursului declarat de inculpat.
Examinând recursul declarat de inculpatul C.M.A. împotriva deciziei instanţei de apel, în raport cu motivele invocate ce se vor analiza prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază recursul inculpatului ca fiind nefondat pentru considerentele ce se vor arăta.
Din evaluarea coroborată a ansamblului materialului probator administrat a rezultat că în mod corect instanţa de apel şi-a însuşit argumentele instanţei de fond, iar la rândul ei în baza propriului examen, în mod judicios şi temeinic motivat a stabilit vinovăţia inculpatului C.M.A. în săvârşirea infracţiunilor pentru care a fost trimis în judecată, în raport cu situaţia de fapt reţinută.
Înalta Curte consideră că s-a dat eficienţă dispoziţiilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen., referitoare la aprecierea probelor, stabilindu-se că faptele inculpatului C.M.A., care împreună cu inculpatul G.A., la data de 5 aprilie 2005, după orele 19,00 în mod premeditat s-au deplasat la locuinţa victimei D.M. pe care au ucis-o prin comprimarea căilor respiratorii, după uciderea victimei sustrăgând din apartamentul acesteia mai multe bunuri şi o sumă de bani, precum şi de a acoperi cadavrul victimei cu hârtii, pe care a aruncat conţinutul unei sticle de alcool medicinal şi whisky, după care inculpatul G.A. i-a dat foc, producând distrugerea bunurilor din încăpere, întrunesc, atât obiectiv, cât şi subiectiv conţinutul incriminator al infracţiunilor de omor calificat şi deosebit de grav prevăzută de art. 175, lit. a), art. 176 lit. d) C. pen., de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) şi alin. (21) lit. a), b) şi c) C. pen., de complicitate la distrugere prevăzută de art. 26 raportat la art. 217 alin. (1) şi (4) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., în concurs real.
Astfel, au fost coroborate mijloacele de probă administrate în cursul urmăririi penale, cu cele din cursul cercetării judecătoreşti, respectiv procesul-verbal de cercetare la faţa locului din data de 6 aprilie 2005 şi planşa foto aferentă, procesele-verbale de sesizare şi de cercetare la faţa locului şi planşa foto aferentă, raportul medico-legal de necropsie nr. A 3/555/2005, procesul-verbal de consemnare a concluziilor provizorii ale necropsiei victimei, plângerea penală şi declaraţiile părţii civile S.N., copia cărţii de identitate a victimei D.M.
Acestea au fost avute în vedere împreună şi cu declaraţiile inculpatului C.M.A., declaraţiile inculpatului G.A., declaraţiile martorilor M.R.M., V.G., B.G., S.N., U.M., C.R.M., S.M.A., G.Şt., A.A.A., Z.M., P.M.A., I.A., B.M., D.S., D.M.M., G.V., P.G., C.M., I.G., B.S.
Totodată mijloacele de probă menţionate se mai coroborează şi cu planşe foto comparativă asupra bunurilor sustrase din locuinţa victimei, cu proces-verbal de predare a unor bunuri de către martora M.R. şi planşa aferentă, cu proces-verbal de percheziţie domiciliară şi planşa foto aferentă, cu proces-verbal de predare a unor bunuri de către inculpatul G.A. şi planşa foto aferentă, cu proces-verbal de conducere în teren şi predare a unor bunuri şi planşă foto, proces-verbal de ridicare a unui bun sustras de către inculpaţi din posesia unui cumpărător de bună-credinţă, desfăşurătoare ale convorbirilor telefonice efectuate de pe telefonul victimei şi de pe cartele folosită de către inculpaţi pentru contactarea victimei, procese-verbale de predare a bunurilor recuperate şi ridicare sau ridicare de la cercetarea la faţa locului, extras din revista A. din data de 4 aprilie 2005 în care la poziţia 277 se regăseşte anunţul înregistrat de către victima D.M. cu rapoartele de expertiză medico-legală psihiatrică nr. A 1/6335 şi A 1/6334 şi cu înscrisurile de la dosar tribunal, precum şi alte înscrisuri.
Din ansamblul materialului probator administrat a rezultat contribuţia concretă a inculpatului C.M.A. la săvârşirea faptelor comise, actele efective de pregătire şi de executare, evidenţiind faptul că acesta a avut reprezentarea rezultatelor infracţiunilor pe care le săvârşeşte, urmărind producerea lor, acţionând cu intenţie directă.
Înalta Curte consideră că în ceea ce priveşte individualizarea pedepselor aplicate inculpatului C.M.A., instanţa de apel a făcut o corectă adecvare cauzală a criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), la condiţiile efective din cauză, ţinând cont de gradul de pericol social, în concret foarte ridicat al faptelor comise, agravat prin împrejurările reale, dar şi circumstanţele personale ale inculpatului.
Astfel, au fost avute în vedere circumstanţele reale concrete ale săvârşirii faptelor, respectiv caracterul premeditat, concretizat în vizita iniţială la victimă şi vizualizarea bunurilor, convenirea împreună a celor doi inculpaţi ca după uciderea acesteia să incendieze cadavrul pentru a înlătura urmele omorului şi tâlhăriei, inculpatul C.M.A. fiind cel care a contactat-o la interfon pe victimă, care iniţial i-a spus acestuia că nu-l poate primi, stabilind însă o întâlnire mai târziu în cursul acelei zile, inculpaţii revenind după mai multe deplasări prin Bucureşti.
Inculpatul C.M.A. a fost cel care a contactat-o din nou pe victimă de la un telefon public, care i-a comunicat că îl aşteaptă la domiciliul ei, iar acesta împreună cu coinculpatul G.A. au urcat cu liftul până la etajul 10, coinculpatul coborând, urmând să aştepte un apel telefonic de la C.M.A., după ce acesta urma să omoare victima.
Iniţial, inculpatul C.M.A. a ezitat să ucidă victima Dumitrescu Marian, dar la insistenţele coinculpatului G.A. a revenit în locuinţa ei şi după o scurtă tatonare i-a pulverizat în zona feţei un jet de spray iritant lacrimogen, aceasta căzând pe pat, iar inculpatul, i-a comprimat căile respiratorii, apelându-l pe coinculpatul G.A., care constatând că victima încă era în viaţă a finalizat acţiunea începută de inculpatul C.M.A., suprimând viaţa victimei.
În acest timp, inculpatul C.M.A. a demontat unităţile componente ale calculatorului victimei, a luat şi alte bunuri şi după ce s-a asigurat de decesul victimei, a aruncat peste cadavru mai multe ziare, reviste, cărţi pe care le-au stropit cu alcool medicinal şi conţinutul unei sticle de whisiky, coinculpatul G.A.. incendiind cadavrul.
Prin modul în care inculpatul C.M.A., împreună cu inculpatul G.A. şi-a pregătit comiterea infracţiunilor şi ulterior a acţionat, în mod concret, a evidenţiat o personalitate delincventă de o periculozitate deosebită, aducând, în primul rând atingere unei valori sociale fundamentale, cum este viaţa omului, prin suprimarea vieţii victimei şi incendierea cadavrului acesteia, precum şi a patrimoniului acesteia.
Totodată au fost avute în vedere şi alte circumstanţe personale ale inculpatului, respectiv gradul său de instrucţie, împrejurarea că acesta a avut loc de muncă, este tânăr, fiind sănătos şi apt de muncă.
Prin cuantumul pedepselor menţinute, aplicate diferenţiat şi majorarea pedepsei inculpatului pentru infracţiunea de omor calificat şi deosebit de grav, într-un cuantum orientat către maximul legal al pedepsei închisorii, urmând ca inculpatul C.M.A. să execute pedeapsa rezultantă cea mai grea, s-a apreciat just că numai aceasta este singura în măsură să asigure realizarea scopurilor educativ, dar şi de exemplaritate, în vederea îndreptării şi resocializării viitoare pozitive a acestuia în societate.
Înalta Curte nu poate avea în vedere critica recurentului inculpat C.M.A. cu privire la greşita individualizare a pedepsei aplicate acestuia, de către instanţa de apel şi respectiv solicitarea de reducere, prin reţinerea circumstanţelor atenuante judiciare prevăzute de art. 74 lit. a) şi b) C. pen., cu regimul sancţionator corespunzător, deoarece, pe de-o parte au fost avute în vedere în mod plural toate criteriile generale prevăzute în art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), la condiţiile concrete ale cauzei, iar, pe de altă parte, reţinerea în mod distinct a circumstanţelor atenuante învederate ar aduce atingere regulii proporţionalităţii între gravitatea faptei comise, persoana inculpatului şi pedeapsa ce se poate aplica acestuia.
Or, în contextul cauzei, aşa cum s-a arătat, gravitatea foarte ridicată a infracţiunilor comise, accentuată tocmai prin modul concret de acţiune, ce a evidenţiat planificare, persistenţă în demersul infracţional, chiar dacă a existat un moment de ezitare, însă acestuia i-a urmat săvârşirea faptelor, conform planului iniţial stabilit, inculpatul C.M.A. dând dovadă de ferocitate, prin capacitatea de stăpânire de sine şi lipsa oricărei încercări de a salva viaţa victimei, în momentul în care coinculpatul G.A. acţiona în finalizarea suprimării vieţii acesteia, timp în care, de altfel, preocuparea inculpatului era de a acţiona în vederea însuşirii bunurilor victimei, ceea ce exclude motivaţia necesităţii procurării de venituri în scopul încercării de a relua o relaţie sentimentală.
Din cele două rapoarte medico-legale psihiatrice, respectiv A 1/6335 din 24 iunie 2005 şi A 1/6334 din 24 iunie 2005 aflate la dosarul de urmărire penală, aşa cum au fost evidenţiate mai sus în contextul mijloacelor de probă rezultă că inculpatul a afirmat că nu a fost internat în spitale de psihiatrie şi nu a urmat tratament ambulatoriu de specialitate, a fost internat la secţia de psihiatrie a Spitalului Penitenciar Jilava din 1 iunie 2005 cu fo. 1979 având ca dg. tulburări de personalitate de tip instabil-impulsiv şi respectiv fo. cu 1978 având ca dg. tulburări de personalitate de tip instabil-impulsiv.
În ambele rapoarte medico-legale se fac referiri la examenele psihice, psihologice în amănunt.
Astfel, în ceea ce priveşte examenul psihologic în raportul cu nr. A 1/6335 din 24 iunie 2005 se menţionează că „Examenul eficienţei intelectuale QI = 98 inteligenţă medie inferioară; Examenul personalităţii Chestionarul W-M evidenţiază în planul personalităţii manifeste, la data examinării valori conturate pentru instabilitate psihică, tendinţele psihastenice şi obsesivo fobice şi tendinţele antisociale. Actualul profil pulsional (Szondi) al personalităţii profunde relevă în sfera vieţii afective subiect opresat care se plânge, geme, se lamentează. Eu „dresat", hipotrifoc, care aderă la real, se adaptează, sub constrângerea forţelor exterioare. Negare a proiecţiei. În vectorul sexualităţii tranziţie de la real la ireal; Eventuala predispoziţie pentru relaţiile sadomasochiste. În vectorul contactual: atitudine conservatoare faţă de obiectele lumii, dificultate de a se adapta la nou, ataşament faţă de experienţa proprie, perseverare. Atenţie concentrată, asiduă."
În cel de-al doilea raport medico-legal, respectiv A 1/6334 din 24 iunie 2005 la acelaşi examen psihologic se evidenţiază „Examenul eficienţei intelectuale: QI = 95 inteligenţă medie-inferioară. Examenul personalităţii Chestionarul W-M evidenţiază în planul personalităţii manifeste, la data examinării, valori conturate pentru tendinţele impulsive, instabilitatea psihică şi tendinţele antisociale."
Ambele rapoarte au concluzionat că inculpatul C.M.A. în funcţie de dg: tulburare de personalitate de tip instabil şi respectiv tulburări de personalitate de tip instabil-impulsiv păstrează capacitatea psihică de apreciere critică a conţinutului şi consecinţelor faptelor sale, având discernământul păstrat în raport cu fapta pentru care este cercetat. Înalta Curte consideră că în mod corect ambele instanţe, respectiv, atât instanţa de fond, cât şi instanţa de apel au respins efectuarea unei noi expertize psihiatrice a inculpatului.
Astfel, prima instanţă, după asigurarea contradictorialităţii asupra probelor cu expertize solicitate, a respins probele solicitate, apreciind că, chiar în raport de înscrisurile noi depuse de inculpatul C.M.A., nu se impune efectuarea unei noi expertize psihiatrice, De asemenea, nu se impune nici completarea raportului medico-legal de necropsie, din constatările şi concluziile acestuia, rezultând în mod cert cauza decesului.
Instanţa de apel, după concluziile părţilor asupra expertizelor solicitate, a respins probele solicitate, apreciind că în cauză nu se impune efectuarea unor noi expertize medico-legale, fiind neutile şi neconcludente cauzei, având în vedere poziţia inculpaţilor de recunoaştere a faptelor, din concluziile rapoartelor de expertiză efectuate în cauză, rezultând în mod cert cauza decesului şi, de asemenea, starea psihică a inculpaţilor la momentul săvârşirii faptei.
De asemenea, Înalta Curte apreciază că aspectele referitoare la conduita anterioară cât şi de personalitate a inculpatului, reflectate de înscrisurile existente la dosarul primei instanţe, precum şi declaraţiile martorilor C.R.M., M.R.M. evidenţiază mai multe stări ale inculpatului, acesta fiind obsedat de persoana prietenei sale, suferind că aceasta nu-i împărtăşeşte sentimentele, cheltuind bani pentru a-i face cadouri, dădea dovadă de bunătate, dar suferea şi de gelozie exagerată, era irascibil, nervos în interpretarea vorbelor şi gesturilor prietenei sale, nu era o persoană credincioasă, fiind ateu, pasionat de astrologie.
Profilul de personalitate al recurentului inculpat C.M.A., aşa cum apare evidenţiat de mijloacele de probă arătate este concordant cu cel atestat prin rapoartele de expertiză medico-legală psihiatrică efectuate în cauză, care atestă tulburări de personalitate de tip instabil şi instabil impulsiv, fiind păstrată capacitatea psihică de apreciere critică a conţinutului şi consecinţelor faptelor sale, având discernământ în raport cu fapta pentru care este cercetat.
Astfel, Înalta Curte consideră că nu poate reţine apărările recurentului inculpat cu privire la reducerea pedepsei aplicate, deoarece toate circumstanţele personale ale recurentului inculpat C.M.A. au fost evaluate în contextul ansamblului împrejurărilor concrete ale săvârşirii faptelor reţinute în sarcina sa, a gradului de pericol social efectiv, extrem de ridicat al acestora şi urmărilor produse, prin rezonanţa socială negativă pe care le au astfel de fapte în cadrul comunităţii, aşa încât nu se justifică diminuarea pedepsei aplicate, nefiind incident cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
În raport cu cele menţionate, Înalta Curte consideră că Decizia instanţei de apel este legală şi temeinică sub toate aspectele, atât în ceea ce priveşte latura penală, cât şi cea civilă a cauzei.
Totodată, verificând hotărârea atacată nu s-a constatat existenţa vreunui caz de casare ce s-ar fi putut invoca din oficiu, potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 3854 alin. (2) cu referire la art. 369 C. proc. pen., va lua act de retragerea recursului declarat de inculpatul G.A. împotriva deciziei penale nr. 500 din 28 iunie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
În temeiul art. 38 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.M.A. împotriva deciziei penale nr. 500 din 28 iunie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului C.M.A., durata arestării preventive de la 18 aprilie 2005 la 28 septembrie 2006.
În conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen., se va obliga recurentul inculpat C.M.A. la plata cheltuielilor judiciare către stat, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu în sumă de 100 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei, precum şi recurentul inculpat G.A. la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Ia act de retragerea recursului declarat de inculpatul G.A. împotriva deciziei penale nr. 500 din 28 iunie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.M.A. împotriva deciziei penale nr. 500 din 28 iunie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului C.M.A., durata arestării preventive de la 18 aprilie 2005 la 28 septembrie 2006.
Obliga recurentul inculpat C.M.A. la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu în sumă de 100 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Obligă pe recurentul inculpat G.A. la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 28 septembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5565/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 5677/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... → |
|---|
