ICCJ. Decizia nr. 5562/2006. Penal. Cerere de întrerupere a executării pedepsei (art.455 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 5562/2006
Dosar nr. 6492/3/2005
Şedinţa publică din 27 septembrie 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 256 din 3 martie 2006, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, în dosarul nr. 6492/3/2005, în baza art. 455 raportat la art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., s-a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de petentul condamnat G.G., având ca obiect întreruperea executării pedepsei de 7 ani şi 6 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 208 din 27 februarie 2003 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 1068 din 4 februarie 2003 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
S-a luat act de retragerea cererii având ca obiect „întreruperea măsurii arestării preventive" dispusă conform M.A.P. nr. 153/ UP din 20 aprilie 2005, emis de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, cu obligarea acestuia la cheltuieli judiciare statului.
Pentru a se pronunţa astfel instanţa de fond a reţinut în esenţă următoarele:
Executarea pedepsei închisorii poate fi întreruptă, conform art,455 raportat la art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., dacă sunt îndeplinite în mod cumulativ două condiţii respectiv să se constate, pe baza unei expertize medico-legale, că cel condamnat suferă de o boală şi această suferinţă să îl pună în imposibilitate de a executa pedeapsa.
Având în vedere concluziile raportului de primă expertiză medico-legală întocmit în cauză coroborate cu avizul emis de Comisia Superioară Medico-legală, tribunalul a constatat că în speţă nu este îndeplinită cea de-a doua condiţie prevăzută, în mod obligatoriu, de lege pentru a se putea dispune întreruperea executării pedepsei închisorii, în sensul că, petentul se află în imposibilitatea executării pedepsei.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel condamnatul, solicitând întreruperea executării pedepsei, întrucât suferă de hernie de disc care neoperată poate duce la infirmitate fizică permanentă şi chiar la deces.
În subsidiar a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei penale atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea efectuării unei noi expertize.
Prin Decizia penală nr. 243/ A din 27 martie 2006, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în dosarul nr. 6492/3/2005 (nr. vechi 972/2006), a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnatul G.G. şi l-a obligat la cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a dispune astfel, instanţa de apel a reţinut, în esenţă, că în mod corect prima instanţă a respins, ca nefondată, cererea formulată de condamnat, deoarece din expertiza medico-legală efectuată în cauză, avizată de Comisia superioară medico-legală rezultă că petiţionarul condamnat nu se află în imposibilitatea executării pedepsei.
Împotriva deciziei penale pronunţate de instanţa de apel a declarat recurs condamnatul, criticând-o pentru motivele arătate în partea introductivă a prezentei decizii.
Examinând actele şi lucrările dosarului în raport cu motivele de recurs invocate de condamnat şi din oficiu, Înalta Curte va respinge, ca nefondat recursul, din considerentele ce se vor arăta în cele ce urmează:
Potrivit art. 455 C. proc. pen., raportat la art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., executarea pedepsei închisorii sau a detenţiunii pe viaţă poate fi întreruptă în cazul când se constată pe baza unei expertize medico-legale că cel condamnat suferă de o boală care îl pune în imposibilitate de a executa pedeapsa.
În speţă, se constată că din raportul de primă expertiză medico-legală şi din avizul emis de Comisia superioară medico-legală nu rezultă că boala de care suferă condamnatul îl pune în imposibilitate de a executa pedeapsa.
În atare situaţie, instanţa de judecată trebuie să respecte dispoziţiile legale sus-amintite, potrivit cărora pentru a dispune întreruperea executării pedepsei este necesar să se constate prin expertiză medico-legală împrejurarea că cel condamnat se află în imposibilitate de a executa pedeapsa.
Prin urmare, Înalta Curte reţine că instanţele anterioare au interpretat corect faptul că dispoziţiile art. 453 alin. (1) lit. a) teza a 2-a C. proc. pen., nu sunt îndeplinite în cauză şi au dispus legal şi temeinic respingerea cererii de întrerupere a executării pedepsei.
Urmează ca în temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul condamnat să fie obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul G.G. împotriva deciziei penale nr. 243/ A din 27 martie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi familie.
Obligă recurentul condamnat la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 27 septembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5397/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... | ICCJ. Decizia nr. 5565/2006. Penal → |
|---|
