ICCJ. Decizia nr. 5720/2006. Penal. Lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte (art. 183 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 5720/2006
Dosar nr. 2790/45/2006
Şedinţa publică din 4 octombrie 2006
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosarul cauzei, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 239 din 14 iunie 2006, Tribunalul Vaslui a dispus condamnarea inculpatului T.M., la pedeapsa de 14 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de omor, prevăzută de art. 174 C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi 64 C. pen.
Conform art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestării preventive de la 2 noiembrie 2005, la zi.
Acţiunile civile formulate de părţile vătămate O.P. şi G.A. au fost admise, inculpatul fiind obligat să le plătească 6.000.000 lei şi, respectiv, 11.000.000 lei, cu titlu de despăgubiri civile.
În baza art. 191 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 1.750 lei, onorariile apărătorilor din oficiu fiind avansate din fondul Ministerului Justiţiei.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, în fapt, următoarele:
Inculpatul T.M. şi victima P.E. întreţineau relaţii de concubinaj de 8 ani de zile.
În localitatea lor de domiciliu era notoriu faptul că amândoi erau consumatori de băuturi alcoolice şi că inculpatul obişnuia să-şi bată concubina.
În seara zilei de 1 noiembrie 2005, între părţi a izbucnit o ceartă; pe fondul stării conflictuale create şi, fiind sub influenţa alcoolului, inculpatul a lovit victima (care se afla culcată în apt) cu bucată de lemn, peste membrele inferioare, provocându-i o fractură deschisă transversală de tibie stângă, şi apoi cu pumnii peste torace.
În timpul nopţii, victima a decedat, moartea acesteia fiind violentă şi datorându-se şocului mixt traumatic survenit ca urmare a traumatismului toracic cu fracturi costale C III – C VII, cu înţeparea pleurei şi hemopneumotorax drept, traumatism gamba stângă cu fractură deschisă transversală a tibiei stângi şi multiple tumefacţii, echimoze şi excoriaţii.
Raportul de constatare medico-legală de autopsie a concluzionat că leziunile au putut şi fi produse prin lovire cu obiecte contondente, posibil şi comprimare la nivelul hemitoracelui drept. Între traumatism şi deces s-a stabilit o legătură de cauzalitate directă.
Victima avea o alcoolemie de 1,50 gr. %o în sânge, respectiv 2,55 gr. %o în urină.
Situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză: proces-verbal de cercetare la faţa locului, acte medico-legale, planşe fotografice, proces-verbal de examinare criminalistică a hainelor victimei, declaraţiile martorilor G.D., O.V., declaraţiile inculpatului care a avut o atitudine oscilantă pe parcursul procesului penal.
Curtea de Apel Iaşi, prin Decizia penală nr. 219 din 22 august 2006, a respins, ca nefondat, apelul inculpatului, menţinând starea de arest a acestuia şi deducând prevenţia la zi.
Împotriva acestei deciziei penale, în termen legal, a declarat recurs inculpatul T.M., solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor pronunţate şi schimbarea încadrării juridice în infracţiunea prevăzută de art. 183 C. pen. În subsidiar, a solicitat reindividualizarea pedepsei aplicate, în sensul reducerii cuantumului acesteia.
Temeiul juridic al recursului îl constituie dispoziţiile art. 3859 pct. 17 şi 14 C. proc. pen.
Examinând recursul, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acesta este fondat pentru motivele ce se vor arăta în continuare:
Din analiza materialului probator administrat în cauză, Curtea constată că instanţele de judecată au stabilit în mod corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului, dând faptei săvârşite de acesta încadrarea juridică legală şi temeinică.
Inculpatul i-a aplicat victimei (femeie în vârstă de 51 ani, aflată sub influenţa băuturilor alcoolice), puternice lovituri cu o bucată de lemn şi cu pumnii, în mod repetat.
Rezultatul imediat al violenţelor exercitate asupra victimei a fost cauzarea unei fracturi deschise la gamba stângă, cu sângerare abundentă. În pofida acestui fapt şi a împrejurării că victima nu putea evita loviturile, inculpatul a continuat agresiunea cu mai multă violenţă, dovada constituind-o fracturarea a cinci coaste cu înţeparea pleurei şi instalarea hemopneumotoraxului la nivelul lobului drept.
În aceste împrejurări, este evident că inculpatul, chiar dacă nu a urmărit, a acceptat posibilitatea instalării decesului victimei, rezultat previzibil în urma administrării unor lovituri repetate şi puternice şi din modul în care a reacţionat organismul lui P.E. la agresiune.
Culpa victimei fiind exclusă în producerea morţii, Curtea constată că critica formulată de inculpat privind greşita încadrare dată faptei săvârşite este nefondată.
Recursul inculpatului se dovedeşte însă a fi întemeiat cu privire la individualizarea pedepsei principale aplicate.
Curtea constată că în raport de datele personale şi împrejurările comiterii faptei, cuantumul pedepsei aplicate inculpatului este prea mare.
Părţile duceau o existenţă alterată de conflicte permanente şi consumul băuturilor alcoolice.
Pe fondul acestei stări de lucruri, având în vedere şi vârsta inculpatului, condiţia sa socială, gradul de instrucţie, reacţia sa de violenţă se înscrie într-un comportament la care şi atitudinea victimei a contribuit.
Urmărind realizarea eficientă a scopului punitiv-educativ al pedepsei, Curtea apreciază că reducerea cuantumului acesteia ar corespunde pe deplin cerinţelor art. 52 C. pen.
În consecinţă, Curtea va admite recursul inculpatului numai cu privire la acest motiv de casare şi va reduce pedeapsa aplicată inculpatului T.M. pentru infracţiunea prevăzută de art. 174 C. pen., de la 14 ani închisoare la 12 ani închisoare.
Se va menţine pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe timp de 5 ani şi celelalte dispoziţii.
Durata reţinerii şi arestării preventive se va deduce din pedeapsa aplicată de la 2 noiembrie 2005, la zi.
Onorariul apărătorului din oficiu se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Văzând dispoziţiile art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., art. 38517 alin. (4) C. proc. pen., art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), art. 192 alin. (3) şi art. 189 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul T.M. împotriva deciziei penale nr. 219 din 22 august 2006 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală.
Casează Decizia penală atacată şi sentinţa penală nr. 239 din 14 iunie 2006 a Tribunalului Vaslui, numai cu privire la cuantumul pedepsei principale.
Reduce pedeapsa aplicată inculpatului T.M. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 174 C. pen., de la 14 ani la 12 ani închisoare.
Menţine pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe timp de 5 ani, precum şi celelalte dispoziţii.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi arestării preventive de la 2 noiembrie 2005 la 4 octombrie 2006.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, pentru asistenţa juridică a inculpatului, în sumă de 100 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 4 octombrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5719/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 5721/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... → |
|---|
