ICCJ. Decizia nr. 5719/2006. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 5719/2006
Dosar nr. 2049/46/2006
Şedinţa publică din 4 octombrie 2006
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 5/ MF din 24 martie 2006, pronunţată de Tribunalul Argeş, inculpatul D.R. a fost condamnat, la:
- 8 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 13 alin. (2) din Legea nr. 678/2001;
- 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 329 alin. (1) C. pen. În baza art. 33 şi 34 C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare în condiţiile de penitenciar precum şi pedeapsa complementară pe o durată de 3 ani a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. S-a menţinut starea de arest a inculpatului şi s-a dedus arestul preventiv începând cu data de 23 mai 2005.
A fost obligat inculpatul să plătească părţii civile G.A.M. suma de 10.000 lei RON daune morale şi 300 lei RON cheltuieli judiciare.
În fine, a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Spre a hotărî astfel, în fapt, prima instanţă a reţinut:
În cursul lunii martie 2005, partea vătămată G.A.M., în vârstă de 13 ani, a fost transportată din municipiul Câmpulung spre comuna Schitu Goleşti de către inculpat cu autoturismul iar, pe traseu, s-au purtat discuţii legate, în principal, de starea materială precară a părţii vătămate care a relatat inculpatului că părinţii săi sunt plecaţi la muncă în Spania şi nu se mai interesează de ea lăsând-o în grija bunicii materne.
Speculând nevoile materiale şi naivitatea părţii vătămate dar şi faptul că minora era lipsită de supravegherea părinţilor, inculpatul i-a propus să vină la el în apartament şi să facă rost de bani pentru practicarea prostituţiei, clienţii urmând a-i asigura el în schimbul unor sume de bani.
Partea vătămată a fost de acord, astfel că în mod periodic venea la apartamentul inculpatului situat pe Aleea Pescăreasa din municipiul Câmpulung, unde întreţinea relaţii sexuale contra cost cu diferiţi bărbaţi aduşi de inculpat.
Minora a practicat prostituţia în aceste condiţii pe o perioadă de aproximativ o lună iar, parte din sumele primite din practicarea prostituţiei le dădea inculpatului ca un serviciu pentru racolarea clienţilor, negocierea tarifelor şi punerea la dispoziţie a apartamentului.
În acelaşi apartament a mai fost adusă cu voia ei şi B.E. pentru care inculpatul racola clienţi, negocia tarifele şi încasa sumele de bani înainte de întreţinerea relaţiilor sexuale, oprind pentru sine o parte din bani iar o altă parte dând-o acesteia.
La data de 22 aprilie 2005, organele de poliţie din municipiul Câmpulung au făcut o percheziţie domiciliară la apartamentul respectiv unde au fost găsite minora G.A. şi numita B.E.
În drept, faptele inculpatului au fost încadrate în infracţiunile prevăzute de art. 329 alin. (1) C. pen. şi art. 13 alin. (2) din Legea nr. 679/2001, privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane.
Individualizarea pedepsei s-a făcut în raport de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), apreciindu-se că în raport de pericolul social pe care-l prezintă faptele se impune aplicarea unei pedepse care să realizeze scopul preventiv şi educativ prevăzut de art. 52 C. pen.
Sub aspectul laturii civi9le, tribunalul a constatat că prin fapta sa inculpatul a adus părţii civile G.A.M., minoră, un prejudiciu moral cuantificat la 10.000 lei RON, la plata căruia a fost obligat în temeiul dispoziţiilor art. 14 C. proc. pen. şi art. 998 C. civ.
Împotriva hotărârii a formulat apel inculpatul, criticând sentinţa pentru nelegalitate şi netemeinicie, susţinând:
- încadrarea juridică nu este corect făcută în dispoziţiile art. 329 alin. (1) C. pen. şi art. 13 alin. (2) din Legea nr. 678/2001, întrucât trebuia reţinută numai cea de-a doua infracţiune, în ceea ce priveşte fapta ce vizează pe numita B.E.;
- referitor la fapta săvârşită în legătură cu minora G.A.M. se susţine că inculpatul nu a făcut altceva decât să o găzduiască, deoarece aceasta, de mai multă vreme practica prostituţia;
- cuantumul despăgubirilor morale acordate părţii civile G.A.M. este prea mare deoarece inculpatul nu are posibilităţi materiale de a le plăti;
- pedeapsa aplicată este prea severă, în raport de gradul de pericol social concret al acesteia.
Prin Decizia penală nr. 25 din 22 august 2006 a Curţii de Apel Piteşti, secţia mixtă pentru cauze cu minori şi de familie, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul D.R., apreciind ca legală şi temeinică soluţia pronunţată de prima instanţă.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul D.R., solicitând admiterea recursului astfel cum s-a reţinut în practicaua prezentei decizii.
Examinând Decizia penală prin prisma motivelor de recurs formulate, cât şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept ale cauzei, Înalta Curte constată următoarele:
Instanţele anterioare au stabilit corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului, procedând la încadrarea juridică corespunzătoare a faptelor săvârşite de inculpat.
Astfel, probatoriul administrat în cauză infirmă susţinerile inculpatului în sensul că este nevinovat deoarece faptele nu există, rezultând fără dubii că faptele reţinute în sarcina inculpatului şi pentru care acesta a fost condamnat există şi au fost săvârşite de către acesta.
În acest sens, s-a dovedit în cauză şi, de altfel, şi inculpatul a recunoscut, că le-a găzduit în apartamentul său pe B.E. şi minora G.A., acestea întreţinând relaţii sexuale, contra cost, cu bărbaţii pe care inculpatul îi aducea, stabilind preţul pentru serviciile prestate de cele două femei, primind sumele de bani stabilite, din care dădea o parte femeilor sus-menţionate.
Cu privire la motivul de recurs formulat în subsidiar şi care vizează reducerea pedepsei, Înalta Curte constată că, în cauză, s-au avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), stabilindu-se o pedeapsă care, prin cuantum şi modalitate de executare, este în măsură să asigure atingerea scopurilor pedepsei astfel cum sunt prevăzute de art. 52 C. pen.
Referitor la solicitarea inculpatului de reducere a cuantumului daunelor morale la care a fost obligat către partea civilă G.A.M., Înalta Curte apreciază că nu se impune a fi primită această cerere a inculpatului întrucât, aşa cum a reţinut şi instanţa de control judiciar, valoarea prejudiciului moral nu se fixează în raport de posibilităţile de plată ale inculpatului.
Faţă de aceste considerente, se constată că motivele de recurs invocate sunt nefondate, urmând ca recursul declarat de inculpat să fie respins ca atare.
Se va deduce din pedeapsă durata arestării preventive.
Va fi obligat recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.R., împotriva deciziei penale nr. 25 din 22 august 2006 a Curţii de Apel Piteşti, secţia mixă pentru cauze cu minori şi de familie.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi arestării preventive de la 23 mai 2005 la 4 octombrie 2005.
Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 300 lei, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 100 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 4 octombrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5700/2006. Penal. Contestaţie la executare... | ICCJ. Decizia nr. 5720/2006. Penal. Lovirile sau vătămările... → |
|---|
