ICCJ. Decizia nr. 5726/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.). Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 5726/2006
Dosar nr. 1255/100/2006
Şedinţa publică din 4 octombrie 2006
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 312 din 11 iulie 2006, Tribunalul Maramureş a respins cererea condamnatului S.I.A., prin care a solicitat revizuirea sentinţei penale nr. 41 din 2 februarie 2005 a aceluiaşi tribunal.
Instanţa a reţinut că prin cerere, condamnatul a solicitat revizuirea sentinţei penale nr. 41 din 2 februarie 2005 a Tribunalului Maramureş prin care a fost condamnat, la 15 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la tâlhărie, definitivă prin respingere, ca nefondată, a apelului prin Decizia penală nr. 69 din 17 martie 2005 a Curţii de Apel Cluj şi ca tardiv a recursului prin Decizia penală nr. 4292 din 12 iulie 2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, invocând ca motive greşita încadrare juridică, fapta realizând conţinutul complicităţii la furt calificat, cercetarea sa abuzivă de către organul de urmărire penală şi afirmaţiile mincinoase făcute de martorul P.AyYA.
Respingând cererea, instanţa a constatat că motivele invocate de condamnat fie că nu se regăsesc printre cazurile expres şi limitativ arătate de lege, cum sunt cele referitoare la greşita încadrare juridică şi modul de efectuare a urmăririi penale, fie nu sunt dovedite, respectiv cazul prevăzut de art. 394 lit. b) C. proc. pen., infracţiunea de mărturie mincinoasă putând fi dovedită, potrivit art. 395 din acelaşi cod, numai prin hotărâre judecătorească sau prin ordonanţa procurorului, dacă prin acestea s-a dispus asupra fondului cauzei.
Apelul condamnatului împotriva acestei hotărâri a fost respins prin Decizia penală nr. 204 din 22 august 2006 a Curţii de Apel Cluj.
Decizia penală sus-menţionată a fost atacată cu recurs de către condamnat, nemotivat în scris însă susţinut oral, personal şi prin apărătorul din oficiu în sensul casării hotărârilor şi în rejudecare, admiterea cererii de revizuire.
Verificând hotărârea criticată pe baza lucrărilor şi materialului de la dosar, Curtea constată că nu este incident niciunul dintre cazurile de casare care, potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., se iau în considerare din oficiu şi de urmare, recursul nu este fondat.
Calea extraordinară de atac a revizuirii poate fi exercitată numai atunci când se invocă vreunul dintre cazurile expres prevăzute de art. 394 C. proc. pen.
Ori, greşita încadrare juridică şi pretinsa cercetare abuzivă făcută de organul de urmărire penală nu sunt prevăzute printre cazurile în care poate fi cerută revizuirea hotărârii.
Motivul constând în mărturia mincinoasă depusă de P.A., deşi formal este prevăzut printre cazurile de revizuire, respectiv art. 394 lit. b) C. proc. pen., acesta nu este dovedit prin mijloacele cerute de art. 395 din acelaşi cod, respectiv hotărâre judecătorească sau ordonanţa procurorului, prin care să se fi dispus asupra existenţei acestei infracţiuni.
Faţă de cele ce preced, recursul condamnatului S.I.A. urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul S.I.A., împotriva deciziei penale nr. 204 din 22 august 2006 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.
Obligă recurentul condamnat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 140 lei, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 40 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 4 octombrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5721/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... | ICCJ. Decizia nr. 5744/2006. Penal → |
|---|
