ICCJ. Decizia nr. 5880/2006. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 5880/2006
Dosar nr. 13703/1/2006
Şedinţa publică din 13 octombrie 2006
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea pronunţată la 21 august 2006, în dosarul nr. 8082/2/2006 de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a dispus, printre altele, menţinerea măsurii arestării preventive a apelantului inculpat V.I., temeiul legal constituindu-l art. 3002 C. proc. pen., raportat la art. 160b alin. (3) din acelaşi cod.
Pentru a pronunţa încheierea, instanţa a reţinut că temeiurile care au fost avute în vedere la luarea, faţă de sus-numitul inculpat, a măsurii arestării preventive se menţin şi, totodată, impun, în continuare, privarea de libertate, în cauza dedusă judecăţii existând indicii temeinice că el a săvârşit fapta pentru care a fost trimis în judecată şi lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, determinat de natura şi gravitatea infracţiunii, împrejurările în care a fost comisă şi de persoana inculpatului, sens în care sunt probe.
Împotriva încheierii, inculpatul, în termenul legal, a declarat recurs motivul invocat de apărătorul său, la acesta adăugându-se şi cel cerut de recurent, fiind acela că la acest moment nu se mai menţin temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, iar persoana sa nu prezintă pericol pentru ordinea publică.
Recursul nu este fondat.
Potrivit dispoziţiilor art. 1361 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., în cauzele privitoare la infracţiuni pedepsite .. cu închisoare, pentru a se asigura buna desfăşurare a procesului penal ori pentru a se împiedica sustragerea .. inculpatului de la .. judecată, se poate lua faţă de acesta, măsura preventivă a arestării.
Art. 1482 alin. (1) lit. f) din acelaşi cod, prevede că măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată dacă sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 143 şi inculpatul a săvârşit o infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa .. închisorii mai mare de 4 ani şi există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Din verificarea lucrărilor cauzei, se reţine că în faza judecării apelului declarat de inculpat împotriva sentinţei penale nr. 239 din 3 iulie 2006 a Tribunalului Giurgiu, instanţa competentă a apreciat că temeiurile arestării preventive se menţin şi, deci, impun în continuare privarea de libertate, sunt indicii că inculpatul a săvârşit fapta pentru care a fost trimis în judecată, textul incriminator prevede pedeapsă privativă de libertate mai mare de 4 ani, iar din împrejurările în care s-a comis fapta, acestea şi persoana inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Ca atare, încheierea pronunţată de instanţa de apel este legală şi temeinică, recursul declarat de inculpat urmând a fi respins ca nefondat.
Conform art. 192 C. proc. pen., inculpatul recurent va fi obligat să plătească cheltuielile judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul V.I. împotriva încheierii din 21 august 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în dosarul nr. 8082/2/2006.
Obligă recurentul la plata sumei de 220 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 13 octombrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5876/2006. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 5884/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... → |
|---|
